337 matches
-
perfecționau metodele, inclusiv discursurile, devenind din ce în ce mai „conturați” și mai siguri. Hitler adora geniile și a fost foarte încântat de descrierile psihologice ale personalității sale și sugestiile date, „însușindu-și” trăsăturile care i-au plăcut. El fusese în tinerețe influențat de ocultismul „cosmicilor” („Ordinul Noului Templu”, întemeiat de un fost călugăr cu vederi ariene, autointitulat „Baronul Lancz”) și s-a identificat cu psihologia servită de analiști, devenind mai Hitler decât era, căpătând accentele care-i lipseau personalității sale fără culoare. Nu de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
putere”518 fiecare este, după părerea sa, pe deplin încredințat. Cei care dețin astfel de cunoștințe sunt apreciați (de exemplu, doctorul din suita pelerinilor spre Canterbury). Alchimia, o altă obsesie medievală, poate fi corelată mai mult cu înșelăciunea, decât cu ocultismul (Povestirea argatului avei). De sfera maleficului ține un motiv frecvent cultivat în literatura Evului Mediu și a Renașterii, este vorba de pactul cu diavolul, element aparținând fabulosului popular (Povestirea fratelui cerșetor - care îl vede pe aprod într-o lumină total
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
accente mistice sau psihanalitice insuficient prelucrate artistic, P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea terifiantă, cu indivizi dezvăluindu-și laturile întunecate și stranii, cât și în surprinderea, cu umor, îngăduință și detașare, a bizareriilor comportamentale observate în comunități umane pline
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
suie răvășit pe casă / Și se suspină prin burlan / Tot mai adânc, mai diafan, / Și-atunci bostanul, din solid, / Devine luminos lichid / Evaporându-se prin tub / Într-un incub și un sucub..." Termenii incub și sucub, din arsenalul tipic al ocultismului, figurează la Jarry într-un poem din Memorial, referindu-se la demonii masculini și feminini. II O mască este și Julien Ospitalierul, prietenul detectivului Arthur. Dar Sfântul Julien Ospitalierul, personaj de legendă (evocat de Flaubert într-o faimoasă povestire), își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modelatoare, ca și sensurile prime și se transformă în literatură. Gestul ritualizat și cuvîntul restaurator de imagine și sens nu-și mai corespund. Basmul și legenda reprezintă forme tipice de astfel de desincretizări și „literaturizări”. Cu excepția studiilor despre yoga, șamanism, ocultism ori alchimie (toate adîncite mult în misterii și, deci, rituri), autorul s-a aflat mai în largul lui cînd a abordat miturile de mare tradiție. La ele, partea conținutistică (semantică) s-a conservat întrucîtva prin scriere, putînd fi comentată cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care, iarăși se presupune, au făcut parte, ei înșiși, din grupurile de inițiați. Toate acestea, utilizate laolaltă, dau impresia de suport științific respectivului capitol. Istoricul religiilor a fost pus de mai multe ori în situații similare. 4. În legătură cu șamanismul și ocultismul, autorul a revenit la bătrînețe. Chiar și asupra lucrării de tinerețe despre yoga. A fost nevoie de îndelungă meditație ca să se întrevadă statutul experiențelor spirituale, situarea practicilor magice în scenarii (presupus) coerente, omologarea tehnicilor extazului cu formele gîndirii cursive. Atunci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
conceptuală își află susținerea în date de natură biografică, care vin să confirme mai puțin cunoscutele practici ezoterice, experimentate de compozitor de-a lungul vieții. Astfel, biografiile debussyiste menționează interesul manifestat de compozitorul francez față de tot ceea ce reprezenta ezoterism sau ocultism, încă din perioada șederii sale la Roma (1885 1887). Întors la Paris în 1887, Debussy se va alătura unor figuri remarcabile ale mediului artistic, precum Charles Morice, Stéphane Mallarmé, Odilon Redon, Edgar Degas, Henri de Toulouse-Lautrec sau Paul Verlain, devenind
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pe care n-o puteau vedea: „Între glonț și bâtă, consensul zâmbește ca și Îngerul morții”. Am primit de la soția sa, Florica Buzinschi, adunate Într-un volum de 300 de pagini - „pentru cei ce vor să știe” - publicistica sa social-politică (Ocultism și harababură, Oscar Print, 2005). Volumul, organizat tematic, are patru secțiuni: „Ocultism și harababură”; „Puterea la români”; „trădare și cinism”; „Caritasul politic și politica teroarei”. În interiorul fiecărei secțiuni temele se grupează În jurul unei idei centrale: „Generația fără aripi”, „«Disidența» tovarășilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ca și Îngerul morții”. Am primit de la soția sa, Florica Buzinschi, adunate Într-un volum de 300 de pagini - „pentru cei ce vor să știe” - publicistica sa social-politică (Ocultism și harababură, Oscar Print, 2005). Volumul, organizat tematic, are patru secțiuni: „Ocultism și harababură”; „Puterea la români”; „trădare și cinism”; „Caritasul politic și politica teroarei”. În interiorul fiecărei secțiuni temele se grupează În jurul unei idei centrale: „Generația fără aripi”, „«Disidența» tovarășilor”, „«Consens» În democrația populară”, „«Călăuze» În democrația originală”, „Asaltul șchiop al Europei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari", dintre "cele de neam de jos ale lumii", "nebăgate în seamă", dintre "cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt" (Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 1, 27-28). Ocultismul, contestația de gen hippy, sofistica specifică anumitor cercuri intelectuale occidentale din anii '50256 sunt jaloanele acestui microunivers care proclamă moartea lui Dumnezeu (unul dintre reprezentanții acestei lumi desacralizate, cu un nume de o sonoritate evocatoare, Lucio, îi neagă lui Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inițierea orientală. Scrieri de tinerețe, 1926-1927, Humanitas, București, 1998, ediție îngrijită de M. Handoca. Nașteri mistice - Mircea Eliade, Nașteri mistice, Humanitas, București, 1995, traducere de M.G. Paraschivescu. Nostalgia originilor - Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Humanitas, București, 1994, traducere de C. Baltag. Ocultism, vrăjitorie - Mircea Eliade, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale. Eseuri de religie comparată, Humanitas, București, 1997, traducere de E. Bortă. Religions australiennes - Mircea Eliade, Religions australiennes, Payot, Paris, 1977. Tratat - Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas, București, 1992, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
tinerețe, 1926-1927, Humanitas, București, 1998, ediție îngrijită de M. Handoca. Nașteri mistice - Mircea Eliade, Nașteri mistice, Humanitas, București, 1995, traducere de M.G. Paraschivescu. Nostalgia originilor - Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Humanitas, București, 1994, traducere de C. Baltag. Ocultism, vrăjitorie - Mircea Eliade, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale. Eseuri de religie comparată, Humanitas, București, 1997, traducere de E. Bortă. Religions australiennes - Mircea Eliade, Religions australiennes, Payot, Paris, 1977. Tratat - Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas, București, 1992, traducere de M. Noica. Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cât se poate de repede, ca să vă pot da continuarea imediat...”. Or, la 9 decșembrieț 1898, tot de la Lund, el scrie: „Iertați-mi tăcerea, căci gândurile mele sunt în altă parte, departe de chimie și încă și mai departe de ocultism. Am revenit serios la arta teatrului, aceasta este meseria mea și nu trebuie să mă mai ocup de magie, interzisă de religia mea. Prin urmare, renunț la extrasul studiului meu kabbalistic și vă rog doar să-mi înapoiați manuscrisul, unic
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cu literatura modernă și muzica: „Importantele monografii ale lui Duchesne-Guillemin despre Mallarmé și Valéry puteau fi scrise de orice critic literar eminent, fără să fi avut vreun contact cu istoria religiilor” - cf. M. Eliade, „Modele culturale și istoria religiilor”, în Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, p. 13. În 1967, alături de alți câțiva redutabili savanți, É. Benveniste, Jaan Puhvel, Manfred Mayrhofer, Jacques Duchesne-Guillemin, a participat la al X-lea Congres Internațional de Lingvistică, organizat la București, 28 august - 2 septembrie, la secțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
viziuni, termenul sacru face referire la orice creație cu caracter religios, considerând, prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă, și desemnând relațiile cu tot ceea ce depășește planul umanului: divinul, cosmicul, forțele naturii, ocultismul, iraționalul, transa etc. O altă accepțiune a termenului implică o anumită diferențiere în funcție de prezența sau lipsa caracterului religios din operele de artă. Astfel, conceptul de sacru și relațiile sale cu domeniul creației artistice desemnează existența unei arte sacre sau religioase
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă467. În această accepțiune, arta sacră presupune o viziune cuprinzătoare, ea desemnând arta și relațiile sale cu tot ceea ce depășește planul umanului: divinul, cosmicul, forțele naturii, ocultismul, iraționalul, transa sau forțele superioare, într-o perspectivă asemănătoare celei descrise de Rudolf Otto în definiția pe care acesta o atribuise sacrului. Să observăm că, în acest caz, noțiunea sacrului se comportă ca o expresie ale cărei sensuri diferă de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru că, în esență, totul este transdisciplinar, eventual: literatura (sau arta în general) și aspecte ale societății (culturi, paradigme, cum influențează acestea sistemul politic, economic etc.) (Andreea Novanc) • cotidianul; adulți vs adolescenți (Flavia Balaș) • politică și sport (Bogdan Pintea) • metafizica, ezoterismul, ocultismul (Andrei Neguț) • existența altor dimensiuni, bine și rău, moral și imoral (Tulia Savulov) • România și românii (Adrian Foltean) • evoluție, involuție (Patricia Imbăruș) • iubirea caracter universal; moartea ca trecere dintr-o stare în alta (Ioana Hălmăgean) • binele și răul; supranaturalul în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
În Înțelesul ei propriu, presupune niște practici și procedee prin care se crede că pot fi invocate anumite forțe supranaturale, demoni sau daimoni, pentru a primi ajuror. Magia ca și mantica reprezintă un mister, o taină, ceva ce ține de ocultism, nefiind accesibilă tuturor, fiind mai presus de cunoașterea comună. După unii cercetători, magia, astrologia si alte forme de acest gen Își au originea În Egiptul și Mesopotamia preantică, cunoscute fiind ca niște științe ce impuneau cunoașterea și utilizarea influențelor de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
iluminism a devenit realitate mai ales pentru epoca de după filosofia kantiană, pentru atât de pozitivistul secol trecut. Desigur și pozitivitatea sa a fost anturată de cunoașteri pentru care inteligibilitatea lumii se construia altfel decât prin modelul logic al determinismului cauzal. Ocultismele, ezoterismele și teozofia secolului trecut aparțin și ele contramodelului unei cunoașteri susținută de semnificare și bazată pe interpretare. Dar o astfel de inteligibilitate nu a rămas exclusiv de cealaltă parte a baricadei în raport cu discursul oficial al științei. Deja prima jumătate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi numit "semioză hermetică". Până la Renaștere, dar și în Renaștere chiar, cunoașterea științifică este încă ceva de domeniul interpretării simbolurilor. Adică este alchimie, astrologie sau zoologie a animalelor fantastice. De ce? Pentru că în acest fel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și în Existența romantică (1980), o „schiță morfologică a romantismului”, în care se reformulează componentele de profunzime ale structurii și ipostazele ontic-romantice (visul, mitul, muzica, ruinele, călătoria, folclorul, ocultismul și temnița) la nivelul formelor deschise de viață și de artă. Dialectica lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul ca tip de existență, se continuă sugestiv în această lucrare. Aluziile frecvente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
combinația de ministru al instrucțiunii și tehnică psihosomatică). Oricum, În 1946, și Vasile Voiculescu Îi cerea fiicei sale, aflată la Paris, referințe despre yoga1. Nicolae Steinhard Îi va spune lui Al-George: „Concluzia nuvelei (Nopți la Serampore) e că yoga, tantra, ocultismul și celelalte nu ne scot din maya, din iluzii și părelnicii: ne duc doar la alte iluzii (mai pitorești, mai rare, mai impresionante), dar nu la esențe”; replica indianistului nu e mai puțin vehementă: „Asta ai Înțeles dumneata? Cam sumar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În al doilea rând, Însuși conceptul de „știință”, și chiar la Eliade, a acroșat deseori alte seturi de trecut care puteau ele Însele să destituie obiecția naivă a tânărului Eliade vorbind despre o „metodă științifică meta(para)psihică”. Însă nici ocultismul, nici sugestiile fantastice nu erau Într-o poziție mai bună. Iată care e concluzia justă care rezulta atât atunci și numai pentru el, cât și În general azi: „Ne aflăm În fața unei organice incapacități de a Înțelege istoria, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reed. 1998) Eliade, Patañjali - Mircea Eliade, Patañjali et le Yoga, Paris, 1962, trad. Walter Fotescu, Humanitas, București, 1992 Eliade, Diario portugués - Mircea Eliade, Diario portugués (1941-1945), traducción del rumano de Joaquín Garrigós, Editorial Kairós, Barcelona, 2001 Eliade, OVMC - Mircea Eliade, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale ș1976ț, trad. E. Borta, Humanitas, București, 1997 F - Mircea Eliade, Fragmentarium ș1939ț, Humanitas, București, 1994 PF I-V - Mircea Eliade, Proză fantastică, ediție de Eugen Simion, vol.I-V, Editura Fundației culturale române, București, 1992 RFR
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
30. Cagliostro 31 inițiat ca rosicrucian în Malta (1766-1768) înființează lojă după lojă în toată Europa, începând cu Olanda și încheind cu marea lojă a ordinului său La Sagesse Triomphante la Lyon (1784). Înțelepciunea egipteană, trecând prin creștinismul copt și ocultism, magnetism, templierism, rosicrucianism ori martinism, l-au condus spre înțelegerea originilor lui ca mason. În 1785 el spunea: "Domnilor, expresia simbolică a ideii divine a fost creată în urmă cu șaizeci de secole de către magii Egiptului. Hermes Toth a însemnat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]