582 matches
-
înfruntărilor imaginare cu ceilalți, în spații dedublate la nivel local și mondial, dar, totodată, și tocmai de aceea, ale reformulării raportului cu figura statului. Întreprinderea este unul din siturile privilegiate în care aceste fenomene globale pot fi surprinse, prin prisma ocurențelor lor locale și singularizate. Articularea lor cu raporturile de muncă stricto sensu devine astfel o primă axă de observație și de analiză. Dacă, în această optică, spațiul specific al întreprinderii oferă în același timp un punct de plecare și o
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de alta, își împart într-un mod conflictual reprezentarea legitimă a "societății civile" și definirea "cetățeniei". Aceste două domenii de la ajutorul pentru dezvoltare și de la cooperarea descentralizată, pe de o parte, la "politica orașului", pe de alta se caracterizează, în ocurențele lor locale, prin implicarea majoră a primăriei, flancată de dispozitive instituționale și asociative care îi sunt mai mult sau mai puțin direct subordonate sau cu care întreține raporturi contractuale și adesea conflictuale. Totuși, acestea se dezvoltă și evoluează în paralel
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
O.P. 1 • C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro * Prima parte a acestui capitol a apărut, într-o versiune prescurtată, sub titlul "Quelques occurrences économiques en anthropologie" ("Câteva ocurențe economice în antropologie"), în Socio-anthropologie, nr. 7, 2000, pp. 3-5. 1 K. Polanyi, La grande transformation, Gallimard, Paris,1983. 2 M. Mauss, "Essai sur le don", Sociologie et anthropologie, PUF, Paris, 1950, pp. 145-279. 3 Începând cu Lévi-Strauss care, reproșându
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mărimea lor"*. Dincolo de lipsa de interes, se ghicește o repugnanță față de lucrul fizic și plastic, cum o dovedește Sistemul Artelor Frumoase în care le determină "valoarea" și care pune pe treapta de sus poezia, "joc liber al imaginației", ilustrată în ocurență printr-o poezie a lui Frederic cel Mare, urmată de elocvență, iar muzica pe locul al treilea, fiindcă este "cea mai apropiată de artele vorbirii". Este ierarhia greacă, neschimbată, cu singura diferență că filosoful deplânge îndelung lipsa de urbanitate a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
taoistă îl practica încă de la începutul erei noastre, pe rulouri și paravane, în felul ei atmosferic, totalizant și dinamic. Dar, până în secolul al XVI-lea, Europa nu cunoștea nici măcar cuvântul, deși frumusețea lumii nu-l va fi așteptat. Prima lui ocurență e semnalată la noi în 1549, sub pana erudită a umanistului Robert Estienne. El nu desemnează ruralul, ci o specie de tablouri. Două secole mai târziu, în Enciclopedie, articolul peisaj încă desemnează exclusiv "acel gen de pictură care reprezintă câmpuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spre ape, munți și păduri. Sunt necesare un început de stăpânire a distanțelor și a forțelor naturale, un anumit progres al comerțului, al navigației, al digurilor și morilor de vânt, pentru a degaja o asemenea capacitate de precizie. Stimulată în ocurență de nevoia de a cântări din ochi o încărcătură, a măsura un client, a tria mărfurile la prima vedere. Ca și cum un minim de bunăstare ar fi fost necesar pentru fericirea de a vedea, plăcere întru totul domestică, la fel de îndepărtată de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin comparație uzajul lui Flaubert în Educația sentimentală și cel al lui Zola în Thérèse Raquin, Corblin arată că raportul dintre nume și alți designatori în lanțuri (referențiale) permite constituirea a două sisteme: desemnarea rigidă pentru lanțuri constituite exclusiv din ocurențe de nume proprii și pronume, și desemnarea contingentă pentru lanțuri în care designatorii definiți (și demonstrativi) abundă. Romanul lui Zola oferă un exemplu pentru al doilea tip de desemnare: plecând de la lista singurilor designatori, lectorul poate reconstitui istoria Terezei (copilă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exemplu pentru al doilea tip de desemnare: plecând de la lista singurilor designatori, lectorul poate reconstitui istoria Terezei (copilă, tânără, soție etc.) sau povestea uciderii lui Camille (somnorosul, tânăra, soțul ei, amantul ei, ucigașul etc.), pe când în Educația sentimentală, lanțurile de ocurență sunt constituite din nume și pronume. Analizând numele în proza O viață a lui Maupassant, Marie-Thérèse Mathet observă cum, generând povestirea și asigurând coeziunea țesăturii textuale, ele reprezintă un loc al contrariilor, și, prin aceasta, un adevărat focar de sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui; "inexpresivitatea" sonoră). Cea de a cincea trăsătură, semnificația, rămâne sub semnul întrebării, deoarece este mai greu perceptibilă decât expresivitatea sonoră. Capitolul 3 Atracția
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lăsându-i pieptul și umerii goi, iar părul bogat, roșu aprins, era adunat si împletit savant în creștetul capului". (Strategia care se poate detecta la nivel pragmalingvistic este utilizarea adverbului modal firește și a locuțiunii adverbiale modale fără îndoială - două ocurențe în fragmentul citat - ca mijloace de redare a siguranței care guvernează existența plină de greșeli a lui Gavrilescu). În perspectiv esteticii tantrice - nuvela văzută ca scenariu al stării de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților - eroul înfruntă zeitățile cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întrebe dacă mai știe ceva de Lixandru - în text apare subliniată această intenție a lui Fărâmă, descifrată de către Dumitrescu - pentru că lui Borza nu-i "plăcea deloc memorizarea"447. Să vedem comportamentul anchetatorului Dumitrescu: de la prima întâlnire îl cataloghează "suspect" (trei ocurențe în text) pe Fărâmă ("ăsta știe ceva, ăsta urmărește ceva" - două ocurențe). La a doua întâlnire, când aude numele lui Lixandru, tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"448 (scena în care figura lui Dumitrescu îi reamintește lui Fărâmă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intenție a lui Fărâmă, descifrată de către Dumitrescu - pentru că lui Borza nu-i "plăcea deloc memorizarea"447. Să vedem comportamentul anchetatorului Dumitrescu: de la prima întâlnire îl cataloghează "suspect" (trei ocurențe în text) pe Fărâmă ("ăsta știe ceva, ăsta urmărește ceva" - două ocurențe). La a doua întâlnire, când aude numele lui Lixandru, tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"448 (scena în care figura lui Dumitrescu îi reamintește lui Fărâmă de un "bun prieten" trebuie eludată, deoarece este doar o "ramură ispititoare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu cu orficii care trebuiau să evite apa Lethei, căci sufletele lor nu se mai întrupează; de aici rezultă structura ambivalentă a personajului, deopotrivă profet al lui Apollo și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului) cu care începe "miraculosul proces de anamnesis". Regăsirea, sub semnul lui Dionis, din final, demonstrează că sensurile converg înspre posibilitatea recuperării beatitudinii primordiale prin doctrina orfică. În contextul apropierii dintre poezie și celelalte arte (sens dezvăluit Leanei care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o pregătire pentru moarte. Cu deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."613. (Statistic, ideea exorcizării spaimei de moarte, prin spectacol, se poate susține prin ocurența în text a unităților lexicale: frică (douăzeci și șapte), teama (nouă), spaimă (două), moarte (cincisprezece), cuvinte din familia lexicală a cuvântului moarte (unsprezece), spectacol (cincisprezece, la egalitate cu termenul moarte), teatru (douăzeci și două). În acest context, al înțelegerii teatrului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unei metodologii implicite - metodologia unei analize structurale care selectează elemente aparținând diferitelor tradiții religioase, subsumabile aceluiași mitologem pe care îl confirmă în modalități particulare, o metodologie ce sustrage prin varietatea acestei omogenități morfologice intensiunea unei semnificații (religioase) independentă de condițiile ocurenței istorice a motivelor-suport6. Chestiunea „influenței sau originii iraniene” este un topos de multe ori folosit de Eliade, traversează literatura sa de specialitate și, decele mai multe ori, acele pagini care racordează elementele de folclor românesc la comparatismul istorico-religios. Bunăoară, originea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în lume. Se poate să mai existe o explicație: simbolismele sunt creația vieții înseși a omului, înainte chiar ca această viață să fi fost însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se poate vorbi propriu-zis de „istorie”? De cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
din Alpbach, 17 aprilie 1952, în Corespondență II, pp. 217-218. În mod semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le Baptême de feu, Uppsala-Leipzig, 1940. Recenzia lui Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
benefică a metalului) în decorul eshatologic al „judecății de apoi”, metalul însemnelor regale, sceptrul și coroana. Din păcate, de la cercetările sale lingvisitce despre numele metalelor la indo-europeni, Wikander nu și-a extins în mod explicit interesul asupra interpretării mitologice a ocurenței acestei terminologii. Rămân doar referințele implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente principale ale recuzitei dioscurilor epici din Mah³bh³rata, în cadrul celei de-a treia funcțiuni - vezi S. Wikander, „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957). Variațiuni asupra tipologiei făurarului și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
început să se învârtă în jurul acestei probleme ("Capital"), Mă învârt în jurul cozii (G. Liiceanu, U.I.). Nici pentru variantele de prezent ale verbului a reanima intuiția diferenței semantice nu e confirmată. E drept însă că, în textele avute în vedere, ocurențele sunt doar două: o formă de prezent slab − Avem nevoie de un înger păzitor care să reanimeze instinctul libertății (A. Pleșu, Despre îngeri) − și una de prezent tare − Îngerii încep să se reanime abia când demonia aceasta se estompează (A
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
celor două cărți au semnificație pentru știința politică, descriu idei politice în sensul cercetat de Vlad Georgescu. Termenii care apar cel mai des, comuni pentru ambele cărți, sunt în număr de 18, ceea ce reprezintă între 15 % și 21 % din totalul ocurențelor. Aceasta înseamnă că, indiferent de natura subiectului abordat, aproape un termen din 5 cu semnificație pentru vocabularul politic se repetă. Printre cei 18 termeni pe care ambele cărți le folosesc cu o frecvență comparabilă se regăsesc: autonomia religiilor, Europa, federalism
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
limba vorbită și vom identifica anumite tipare de construcție la care acestea participă. În a doua parte a studiului analizăm comparativ posibilitățile combinatorii ale fiecărei clase de demonstrative pentru a evidenția specificul sintactic al acestora. Folosind metoda statistică, vom înregistra ocurențele pronumelor și ale adjectivelor demonstrative în cinci volume de limbă vorbită actuală: Interacțiunea verbală în limba română actuală (IVLRA), Interacțiunea verbală (IV), Corpus de română vorbită (CORV), Corpus de limba română vorbită actuală (CLR), Verba volant (Verba). În primele trei
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
observă utilizarea mult mai frecventă a pronumelor cu forme simple, indiferent de caz, gen și număr. În acest sens, cel mai vizibil este raportul 1 de frecvență dintre pronumele demonstrativ asta și pronumele corespondent cu formă compusă, aceasta (250/14 ocurențe). Contextele numeroase în care pronumele asta apare atât în aspectul scris al limbii, cât și în limba vorbită au determinat includerea sa în rândul formelor literare 2. Frecvența acestuia se datorează mai ales valorii sale neutre, rezumative: Asta mi se
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
calculator dinainte și după remapare (forum.4tuning.ro) Cam asta e ceea ce face președintele României, Traian Băsescu, în apărarea celui din imaginea de mai sus (whitewolf.ablog.ro). Raportul de frecvență dintre celelalte forme - ăsta vs acesta 3 (58/9 ocurențe), ăștia vs aceștia (33/2 ocurențe), astea vs acestea (56/10 ocurențe) - se justifică prin faptul că pronumele cu forme compuse sunt simțite ca formale, pretențioase, așadar nu sunt folosite des în limba vorbită. În structuri ecuaționale, pronumele ăsta poate
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
4tuning.ro) Cam asta e ceea ce face președintele României, Traian Băsescu, în apărarea celui din imaginea de mai sus (whitewolf.ablog.ro). Raportul de frecvență dintre celelalte forme - ăsta vs acesta 3 (58/9 ocurențe), ăștia vs aceștia (33/2 ocurențe), astea vs acestea (56/10 ocurențe) - se justifică prin faptul că pronumele cu forme compuse sunt simțite ca formale, pretențioase, așadar nu sunt folosite des în limba vorbită. În structuri ecuaționale, pronumele ăsta poate fi folosit cu valoare neutră: Normal
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
face președintele României, Traian Băsescu, în apărarea celui din imaginea de mai sus (whitewolf.ablog.ro). Raportul de frecvență dintre celelalte forme - ăsta vs acesta 3 (58/9 ocurențe), ăștia vs aceștia (33/2 ocurențe), astea vs acestea (56/10 ocurențe) - se justifică prin faptul că pronumele cu forme compuse sunt simțite ca formale, pretențioase, așadar nu sunt folosite des în limba vorbită. În structuri ecuaționale, pronumele ăsta poate fi folosit cu valoare neutră: Normal, cî nu poati juca cu toți
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]