135 matches
-
care constituie începutul și sfârșitul alfabetului grecesc constituie o metaforă concretă, desi imperfecta, întrucat precizează limite, pentru a semnifică faptul că Dumnezeu este preexistent creației și rămâne în veci. Doar în versetul menționat acest nume se referă la Dumnezeu: celelalte ocurente (1,8; 22,13) se referă la Hristos. 3.2.1.3.5. hQ archg kaì ho télos (Ap 21,6): „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj, BVA, C); „principium et finiș” (Vg); „le Principe et
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s Christós (2Pt 1,11); - ho mónos despótQs kaì kýrios hQmÄÎn IQso¤s Christós (Iuda 4): „singurul nostru Stăpân și Domn Isus Hristos” (C); - Christòs kýrios (Lc 2,11 etc.); - ho kýrios IQso¤s Christós (Fp 11,17 etc. - foarte multe ocurente); - șérchouț kýrie IQso¤ (Ap 22,20): șVino,ț Doamne Isuse! Varianta aramaica a acestui nume, Mar"na, va fi fost prezentă în liturgia Bisericii primare, deoarece o găsim într-o aclamație din finalul Epistolei întâi către Corinteni: Marana tha!, „Vino
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
NazarQné (la vocativ - Mc 1,24; Lc 4,34), ho NazarQnòs IQso¤s (Mc 14,67)/IQso¤s ho NazarQnós (Lc 24,19), ori IQso¤s ho NazÄražos (Lc 18,37; În 18,5.7; Fp 2,22 + alte 6 ocurente; cf. Mt 2,23). Pe crucea lui, Pilat a poruncit să se scrie IQso¤s ho NazÄražos ho basileùs tÄÎn IoudaíÄn (În 19,19). Dar, kýrion autòn kaì christòn epoíQsen ho theòs, to¤ton tòn IQso¤n hòn hymežs estaurÀsate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din Nazaret” (10,38). Curând christós ajunge să fie indisolubil legat de numele personal IQso¤s, ori să fie folosit singur că nume propriu, fără articol și cu majuscula, în special în epistolele pauline, unde acest nume are 270 de ocurente, din totalul de 531 din întreg Noul Testament 273. Nu găsim niciodată în aceste epistole expresia IQso¤s ho christós, rareori ho christós; totuși, sensul termenului nu-i era străin autorului, deoarece în 2Cor 1,21 găsim jocul de cuvinte ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de plămada cea veche, ca să fiți aluat nou, s...ț că azimele, căci Paștele vostru, Hristos, a fost jertfit (tò páscha hQmÄÎn etýthQ Christós). (1Cor 5,7). În Apocalips, tò arníon, „Mielul”, este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7. BoƒQn (3.1.9.4.), ‚oqQr (3.1.9.5.) și TokQn (3.1.9.6.), nume care spun despre Dumnezeu că cercetează, scrutează, sunt specifice limbajului concret al Bibliei. Limbajul Coranului, măi conceptualizat, conține nume cu foarte multe ocurente care îl arată pe Dumnezeu că „Știutor”: ‘!lim (2.1.8.1.), ‘All"m (2.1.8.2.), (al-)‘Alm (2.1.8.3.), (al-)‚abr (2.1.8.4.), Mu≤” (2.1.8.5.). 4.4.8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
afð („păzește”), Mu≤”, ‘!lim și ‘All"m („știe”), etc. Dar și ceilalți fac acest lucru în câteva cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul”). 5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și soluțiile acestora sunt uneori extrem de variate. În aceste condiții s-a ajuns ca un nume că al-Mu’min să fie tradus în românește cu „Credinciosul”, „Apărătorul credinței”, „De-credință-dătătorul”, iar al-Muhaymin, cu „Apărătorul”, „Veghetorul”, „Oblăduitorul”, „Stăpânitorul”. Ambele cunosc o singură ocurenta, într-o listă de nume din cadrul cărții. În tabelul nostru final de nume divine coranice am inclus și traducerile din lista întocmită de George Grigore pe baza listelor tradiționale. Aici întâlnim o situație în care un nume ajunge să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare [ luna strălucește pe cer și (luna) este blândă și clară => luna strălucește pe cer blândă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]