135 matches
-
forma aferezată a demonstrativului compus cu ecce (cel) și forma echivalentă simplă ăla, când funcționează în calitate de centre ale unor grupuri (pro)nominale (cel de pe masă/ăla de pe masă); relativul compus, specific limbii scrise, stilului "înalt" (ceea ce) și demonstrativul colocvial asta, ocurente în structuri sintactice sinonime (ceea ce e o problemă/asta e o problemă); relativul compus ceea ce (cu distribuție limitată) și relativul simplu ce (a spus ceea ce a crezut de cuviință/a spus ce a crezut de cuviință). Acești termeni, considerați pedanți
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de percepție intențională sunt construite cu Agent și Temă/Obiect al percepției sau Locativ; (c) verbele de percepție evidențială sunt foarte diferite semantico-sintatic și permit o variație a rolurilor Temă/Locativ. Experimentatorul este definit ca rolul atribuit unui nominal animat, ocurent în configurația cazuală a verbelor fără agent, exprimând ființa afectată de o stare fizică sau psihică, fără ca aceasta să aibă control asupra senzațiilor sau percepțiilor receptate. În cazul verbelor de percepție, Experimentatorul se codează sintactic ca subiect (1) sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
unele limbi; corelație de rotunjime; în general nu au vocalism de tip turcic (prezenta în aceeași limbă a unei serii anterioare rotunjite și a unei serii posterioare nerotunjite); armonia vocalica nu e generală și reprezintă numai o regulă care restrînge ocurenta vocalelor în rădăcina și în sufixele care i se atașează; corelația de sonoritate la oclusive are în general rol secundar; în unele limbi opoziție lenis/fortis; cel putin o serie palatala (cu exceptia finlandezei); în unele limbi consoane geminate în temă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tipologic cliticele pronominale, în limbile în care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului lexicalizat); limbi în care cliticele pronominale dublează poziția de subcategorizare, situație existența în română, cunoscută sub denumirea de "dublare clitică" (v.: îl văd pe Ion; îi dau lui Ion)." (DSL 2001: 109-110). 173 Cf. art. "Tipologie lingvistică", în DSL
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu Wikander, fapt relativ explicabil, pentru că indiciile lăsate în opera mult mai cuprinzătoare a celui dintâi sunt relativ restrânse. Citări succinte, mult mai puțin numeroase decât, bunăoară, cele ale operei celuilalt proeminent iranist suedez, Geo Widengren 1, comentarii laconice, chiar dacă ocurente în formule sau contexte nu o dată surprinzătoare. Pe de altă parte, diluarea treptată a producției publicistice a savantului suedez, succesiva lui marginalizare față de mediile academice comune, în plus refuzul de a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Dioclețian și a lui Iulian, perioadă din care, la vremea la care scria Wikander, erau atestate cele mai multe și mai elocvente mărturii epigrafice. Din punct de vedere iconografic, Wikander identifică o omogenitate perfectă între motivul arborelui înconjurat de un șarpe, ocurent atât în reprezentările „cavalerului trac”, cât și în cele ale lui Mithra ecvestru, din zona blacanică. Această ipoteză a originii balcanice „ar explica și de ce soldații recrutați din aceste regiuni au contribuit la expansiunea mithraismului: această expansiune nu ar fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Într-un mediu În continuă mișcare, schimbările nu pot fi prevăzute cu precizie - de aceea, uneori scenariul nu se realizează. Firma prevăzătoare va introduce strategiile contingente sau de rezervă, aplicabile imediat, bazate pe ipoteze diferite. La acestea se adaugă strategia ocurentă, ce provine dintr-o oportunitate ce nu are nimic În comun cu strategia inițială, bazându-se pe intuiția și imaginația managerilor, dar și pe omisiunea reactualizării strategiei inițiale. Managerul general are un rol important În comunicarea obiectivelor prioritare și a
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
e puternic concurat de semnificațiile mult mai generale apărute sub influența termenului englez location: poziție, plasare, situare, amplasament și chiar loc. De fapt, e foarte probabil ca englezismul să fi apărut mai întîi în contexte tehnice, specializate; din mii de ocurente în Internet ( numai pentru forma de nominativ singular nearticulat Google oferă 11.100 de atestări în texte românești), majoritatea aparțin chiar terminologiei informatice: fie că e vorba de plasare în sens strict tehnic ( Alegeți o locație pentru salvarea fișierului «form
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
pretins a fi găsit eka-cesiul, sau franciul. În 1925, el a observat semne de radioactivitate slabe într-o monstra de potasiu, alt metal alcalin, concluzând incorect că eka-cesiul era cel ce contamină proba (de fapt, radioactivitatea provenea de la izotopul potasiu-40, ocurent natural). Succedent, el a publicat o teza despre prezicerile sale asupra proprietățile eka-cesiului, în care el numea noul element "russiu", după țara sa natală. La scurt timp după, Dobroserdov a început să se axeze pe carieră să didactica la Institutul
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
la.di] „ea a spus” / "elle l’a dit" [ɛlːa.di] „ea a spus-o”. Din cauza labilității lui / ǝ/ (adică a posibilității că aceasta să cadă, vezi mai jos, în secțiunea Vocale), unele cuvinte în care / ǝ/ este între două ocurente ale aceleiași consoane, sunt pronunțate cu consoana rostita de două ori simplu cu / ǝ/ între ele dacă se vorbește relativ lent și bine articulat, dar cu aceeași consoana rostita o dată și alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]