404 matches
-
mai vii decât orice plicticoase ore de seminar universitar, cu disputele noastre Înverșunate și ome rice și cu borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café Macedonia“, din spatele palatului Nifon de pe Calea Victoriei, unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acele lucruri superflue În viață constând, mai ales, În cărți frumoase, tablouri și covoare - cea mai bogată discotecă, pe care marii muzicanți străini, În trecere prin Capitala noastră, nu uită să o cerceteze la el acasă, În Dealul Spirei, În odăițele scunde de mahala, unde am ascultat documentare unice, discuri cu Înre gistrarea instru mentiștilor și cântăreților celebri din ultimii douăzeci și cinci de ani, și unde am admirat bogata lui colecție de tablouri, unele de rară calitate și cu valoare de pinacotecă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la grătar și un pahar de vin bun dinainte la cârciuma lui Sotir de pe Scaune, singur-singurel sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simt foarte bine ei Între ei, iar feme ile la fel. Iar când vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse În servietă de vestalele acestui geniu propriu și incandescent -, În această redacție, minunat așezată În cel mai central și discret loc al Bucureștiului și despre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dependențe, și dacă sufere puțin, aceasta îl va maturiza, îl va face poate un bun tovarăș de viață. Draga mea, iubita mea, gândește-te la tine; învață să fii puțin egoistă. Ne chemi pe toți; ai chema România toată în odăița ta, fără să te gândești că fiecare dintre noi am fi o ghiulea legată de picior; te văd venind val-vârtej, cu brațele încărcate de pachete. Le pui jos lângă ușe, deschizi: ce-ar fi să vezi mereu pe toată lumea, încurcându
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poate m’aș prăbuși; poate ce mai e viu, rezistent și oltenesc în mine ar găsi o soluție între viață și moarte, o luptă pe viață și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit în biurou și în odăița ta; am știut să impun o ordine și un program care să-ți păstreze casa gata să te primească. Numai în sufragerie un divan în locul scrinului și covorul care a fost la Cinci, pe deasupra, schimbă oare cum imaginea casei tale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la Cârligi din jud. Roman, absolvit cu 2 ani înaintea mea și coleg de clasă cu cumnatul meu de la Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț Costică a Tacu de loc din Miroslovești, jud. Suceava. Ne-am sfătuit și am luat o odăiță cu chirie de la un crâșmar de la hala cea mare. Acolo aveam și mâncare și vin bun. Eu citeam din Istoria Pedagogiei, iar Toma Gh. asculta și mai și dormea. Teza am dat-o la Școala Normală de fete "Mihai Sturza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din satul Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț, ce locuia în casa parohială a bisericei Mavrogheni, m-am întâlnit cu profesorul S. Mehedinți, care scos din casa sa str. Dtrie Racoviță, nr.12, i-au dat ori Mitropolitul ori Patriarhul, o odăiță ori două în care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
se aud. Vreau să fug, însă retragerea îmi este tăiată. Un număr de oameni cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face la fel. Banda intră și sparge totul: geamuri, scaune, lămpi, oglinzi etc. Înăuntru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
deloc. La ora 8 jum., Panu pleacă la gară, însoțit de administratorul ziarului, Alexandru Lefteriu. A doua zi, la ora 9 dimineața, mă aflam în redacție, unde lucram. Redacția era instalată în strada Nouă, astăzi Edgar Quinet, în două mici odăițe, în față redacția, în dos administrația. În aceste două mizerabile încăperi era redactat unul din cele mai citite ziare din țară. Deodată fac irupție cu mâinile la cer și cu fețele aprinse G.D. Paladi și Nicolae Nicorescu, amândoi deputați opoziționiști
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
alcătuită: director, Gheorghe Panu, eu prim-redactor, Emil Frunzescu, corector, frate-meu Iancu, reporter parlamentar. Apoi un reporter pentru faptele diverse, anume Sotirescu. Ziarul apare în ziua de 23 noiembrie 1886, iar redacția și administrația sunt instalate în două mizerabile odăițe din casa Lahovary, astăzi dărâmată, pe locul căreia a fost înălțat mai târziu Teatrul Majestic și Regina Maria. Administrator este Alexandru Lefteriu, fost administrator la Drepturile omului, iar subadministrator, un evreu, om de încredere al lui Panu, adus de la Iași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru a douà clase gimnasiale după M. Schinnagl de I.M. Moldovanu, Blasiu, 1864; Mythologie für Nichtstudierende, de G. Reibeck, Wien25. În al treilea rând, o rectificare se cere și în legătură cu dormitorul copiilor, pe care G. Călinescu îl plasează într-o odăiță din spatele casei, cu intrare separată. Trebuie remarcat că autorul descrierii își începe fraza cu ne închipuim... Realitatea a fost următoarea: în spatele casei era un hol strâmt și lung, care servea drept cămară și probabil ca adăpost lucrurilor trebuincioase gospodăriei. Probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
p. 7. ) Strânsesem nu numai doamnele patroane ale Societății „Regina Elisabeta“, dar multe prietene și cunoștințe, pe surorile mele și pe cumnata mea Adina, ca să organizăm în Azilul de bătrâni un spital de răniți. Localul era nimerit cu multele lui odăițe, convenea pentru îngrijirea ofițerilor. Comitetul doamnelor și consiliul de administrație aprobară ideea mea, în afară de doamna Lydia Phi lippescu, care nu admitea evacuarea nenorociților bătrâni în mănăstirile din împrejurime și la gazde în oraș, bineînțeles, plătite de Societate. Pentru prima oară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera; Lia, ase menea, era mulțumită de a se ști „acasă la dânsa“, fie zis fără ironie. Bucătăria era la mine, precum și sufrageria, în odăița alături de a mea, unde erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura, Lia își trimisese cu o zi înainte pe toți servitorii din oraș, dintre care principalul era bucătarul, om foarte cumsecade, care se strădui în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care-i oprea și-i înfoia în căderea lor. {EminescuOpVII 326} AMALIA 2255 Amorul lui cel dentîi fusese foarte sensual. Pierdut pîn-atunci într-un platonism deșert și cufundat cu capul în curiozități romantice și subtilități filozofice, se-ntîmplă să ia o odăiță la o femeie măritată care avea o fetiță de 12 ani și un barbat ce toată ziua nu era [a]casă. Amalia o chema pe femeie. Era naltă, plină la făptură, cu părul blond și ochii mari verzi. Cuminte * nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rochie neagră de tul subțire care lăsa să se-ntrevadă niște sâni de albeța marmurei, plini și rotunzi, și brațele rotunzi și pline se vedeau pân subsuori. Însfîrșit într-o zi, înainte de-a pleca, el o zăvorî * într-o odăiță, o ridică în brațe, o așeză pe o mesuța. naltă de noapte [... ] și se-ntîmplă păcatul de două ori. Ea plecă a doua zi la țară cu fetiță cu tot și el îi scrise. Peste patrusprezece zile veni-napoi și începu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rugase chiar, conașule Achile, fă-mi și mie un locșor aici, lângă bucătăria de vară, slujesc la matale de doi ani și-ai văzut că-s cinstită și nu pun mâna, ce-ar fi pentru matale să mă lași în odăița din spate, nici vântul nu m-ar ști. După trei ani, tocmai în vara aceea, Achile a cedat și-a lăsat-o să stea acolo. Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
toată dimineața cu sacoul pe umeri, deși toată lumea îi spunea lasă, măi, Achile, haina pe capul scaunului că nu ți-o ia nimeni, și nu voia decât să se vadă sub dușul lui englezesc. Din salonul mare se făcea o odăiță în care Achile își instalase un duș fix, cu stropitoare. Dedesubtul lui avea o cadă de tinichea care arăta ca o balenă. Și-a aruncat din mers hainele și-a sărit direct în cadă. Zogru era înnebunit de frică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i noi teme de meditație. Terminând laborioasa operațiune, trecu, cu capătul celălalt, cel neuzat de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde imediat prin mulțimea de pe bulevard. Înciudat, Petrică intră în odăiță și iese rapid cu sticla de rom. O desface și trage un gât serios. Mă uit un pic la el și îmi dau seama că am soluția. Ideea e formidabilă era să scriu genială, dar modestia m-a împiedicat să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]