901 matches
-
produse permite disiparea informației și, implicit, trecerea în planul următor (v. §II.4.1), pentru că etapa comparativă nu se manifestă doar pentru corpul sufletesc, ci și pentru cele inferioare în scopul disipării tuturor genurilor de informație acumulată. Prin citirea Bardo-Thödol, oficiantul nu face altceva decât să declanșeze sufletului specifică de asemenea inutilitatea și, mai ales, nocivitatea pentru corpul cauzal a lamentațiilor rudelor și prietenilor defunctului, ceea ce înseamnă că corpul cauzal are cunoștință de toate acestea, deci și despre ce-i transmite
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nu face altceva decât să declanșeze sufletului specifică de asemenea inutilitatea și, mai ales, nocivitatea pentru corpul cauzal a lamentațiilor rudelor și prietenilor defunctului, ceea ce înseamnă că corpul cauzal are cunoștință de toate acestea, deci și despre ce-i transmite oficiantul. </footnote> asocierea amintită, altminteri latentă și, implicit, procesul comparativ. O seamă de scrieri ca Bardo-Thödol, ale lui Platon ori Swedenborg (sec. XVIII), ca și relatările subiecților extracorporalizați temporar sunt surprinzător, dar nu întâmplător, asemănătoare , deși reprezintă opinii din cele mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
vor fi conduși în regatele pure paradisiace de către Eroi și Eroine și de Deținătorii de Cunoaștere.” Când sufletul tău va ieși din corp, glorioasele falange ale îngerilor să vină în fața ta. Și oastea victorioasă de judecători demni de respect.” 3. [oficiantul]: “...va trebui să încerci să-ți amintești practicile de devoțiune pe care le obișnuiai în timpul vieții.” “Dacă cel ce moare are o perioadă de luciditate suficientă, cei ce-l înconjoară îi pot citi cărțile sacre sau rugăciunile pe care le
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma oficianții anunță trupul lui Hristos, cu hemoglobina menstruală, sângele său. Acestea două reunite permit o ofrandă chintesențială și substanțială. Nu este nicio îndoială că răbdarea Părinților Bisericii preocupați să scoată trupurile din ecuație a fost pusă la grea încercare. Dar încă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Semnul mirării pun în consonanță un material încă mai eterogen. Se întâlnesc în paginile cărții autori care cultivă genuri autonome ale scrisului - de la istoricul Vlad Georgescu la poetul Petre Stoica, de la criticul și memorialistul Titu Maiorescu la dramaturgul Eugen Ionescu, oficianți ai mai tuturor artelor - pictori (Victor Brauner, Margareta Sterian), sculptori (Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu), coregrafi (Stere Popescu) ș.a.m.d. În fine, autorul pune în dialog momente culturale diferite, de la junimiști la interbelici, de la Hölderlin la Pierre-Jean Jouve și la
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
SIMIONESCU, Mircea Horia (23.I.1928, Târgoviște), prozator. Este fiul Irinei Simionescu (n. Popescu), oficiantă PTT, și al lui Stelian Simionescu, ofițer de infanterie. Bunica paternă făcea parte din familia Brătianu și era rudă cu Istrate Micescu și cu Ion Pillat. S. urmează la Târgoviște școala primară și Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, absolvit în 1948. Rămâne
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
, Magdalena (18.VII.1933, Roman), traducătoare. Este fiica Elenei (n. Vasiliu) și a lui Ioan Popescu, oficiant sanitar militar. După studii liceale în orașul natal, urmează Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957), devenind cercetător științific la sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică al Academiei Române. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, sub îndrumarea
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
toate distincțiile orei. În contextul anilor ‘50, e reprezentativă pentru un studiu de caz angajarea ei totală, fără conflict interior. Nici un rest din formulele literare antebelice, pentru care alții sunt „criticați” violent și penalizați în consecință. Dimpotrivă, poeta e printre oficianții rechizitoriilor (în cazul notoriu al Ninei Cassian) și o vădită jubilație a înregimentării „proletare” face din versurile publicate până în 1965 cea mai exactă ilustrare a succesivelor rețete obligatorii lansate sub umbrela realist-socialistă. Când linia partidului se revizuiește, fatalmente unele cărți
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o lectură atentă, în consonanță cu sobrietatea manifestă a tonalității lirice. Versurile din Șoimul în iarnă (1986), cel mai realizat volum al lui R., continuă acest tip de viziune; atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic, a cărui gravitate, asemănătoare sunetului unui violoncel, pune în lumină ritmul lent al clipei de grație, într-un montaj scenografic și regizoral unde se
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium. Un oficiant cu gluga trasă pe cap îi întinse lui Antonius o pernă pe care se afla o dagă de bronz. Un altul îi oferi un scut format din două cercuri suprapuse, cu două mânere în partea centrală. Alții îi puseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi distrus! Din întuneric se ivi, puțin câte puțin, luminat de torțe, altarul în formă de bazin. Antonius se întoarse și privi în jur. Spera să-l vadă pe Errius, să-i întâlnească privirea prietenoasă, însă îl văzu doar pe oficiantul care dispărea printre siluetele nemișcate de pe bănci, toate la fel, cu chipurile acoperite de măști identice, strălucind sinistru în penumbră. Măști de corb și de leu. Fantele din dreptul ochilor lor lăsau să se vadă doar niște priviri indescifrabile. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teribilele lovituri de bici era să lupte cu cei trei bărbați înarmați din fața lui, care, asemenea unor porți închise, îl împiedicau să ajungă la altar. Încercă să pătrundă cu forța printre ei, dar fu împins înapoi. Se prăbuși iar. Doi oficianți se apropiară să vadă în ce stare era. Putea să continue. Antonius era prăbușit la pământ, cu ochii ațintiți la bărbatul mascat care era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața lui Antonius, încercând să-l oprească, așa cum încerci să ții la distanță o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc, oficiantul dădu semnalul. Timpanul începu să bată repede, sălbatic. Deodată, cei doi bărbați înarmați se dădură în lături. Antonius simți că, în adâncul conștiinței sale, ceva se schimba. Se simți dintr-odată liber, cuprins de o profundă emoție. Se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl înfipse în pânza întinsă deasupra bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era durerea lui, iar carnea sfâșiată era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
altar, sângele taurului se scurgea în încăperea subterană, stropindu-l. Rămase mult timp în întuneric, simțind căldura sângelui ce părea să-i fermenteze în piele și să-i transforme conștiința. Nu avea cum să știe că afară se iveau zorii. Oficiantul dădu semnalul. Se auzi sunetul dulce al anciei. Antonius stătea în genunchi, cu privirea pierdută. Fu ridicat de patru oficianți și condus din nou în templu. Acum, bazinul în care fusese sacrificat taurul era plin cu apă. Oficianții îl cufundară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-i fermenteze în piele și să-i transforme conștiința. Nu avea cum să știe că afară se iveau zorii. Oficiantul dădu semnalul. Se auzi sunetul dulce al anciei. Antonius stătea în genunchi, cu privirea pierdută. Fu ridicat de patru oficianți și condus din nou în templu. Acum, bazinul în care fusese sacrificat taurul era plin cu apă. Oficianții îl cufundară pe Antonius în apă și îl spălară. Parfumat, înveșmântat cu o mantie albă de lână, fu însoțit de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iveau zorii. Oficiantul dădu semnalul. Se auzi sunetul dulce al anciei. Antonius stătea în genunchi, cu privirea pierdută. Fu ridicat de patru oficianți și condus din nou în templu. Acum, bazinul în care fusese sacrificat taurul era plin cu apă. Oficianții îl cufundară pe Antonius în apă și îl spălară. Parfumat, înveșmântat cu o mantie albă de lână, fu însoțit de-a lungul scării ce urca din templu până la o terasă. Pe câmpia învăluită încă de negura nopții se zăreau apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
albă de lână, fu însoțit de-a lungul scării ce urca din templu până la o terasă. Pe câmpia învăluită încă de negura nopții se zăreau apele Danubius-ului. Soarele nu răsărise, dar cerul avea deja nuanțe purpurii. Antonius se întinse. Un oficiant îi dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care îl ajutau pe preot îi întinse o farfuriuță de aur pe care se aflau bucățele de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele anunțară prezentarea programului luptelor. Se auziră numele gladiatorilor care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apropie, iar comunicarea dintre vizibil și invizibil este cu mult mai ușoară. Ei bine, ȘATFA a reușit să ni-i aducă printre noi pe cei șapte îngeri reprezentând cele șapte raze ale sistemului nostru solar. Și, la fiecare apariție, noi, oficianții, scoteam strigăte de bucurie. Am asistat, într-un extaz perpetuu, la construirea în „zbor de pasăre” a templului lor de lumină, un templu al îngerilor. Nu voi putea uita niciodată acele momente de răpire totală, supraomenească. Alteori, ȘATFA reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi pupila, sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai scrisese celor de la Nicorești. 40 de zile a stat în spital la Ismail cu băiatul al doilea, Cornel, aflat la un pas de moarte. Gânduri de bine și mulțumire spre cer, acolo unde se află acum doctorul Andrei și oficiantul sanitar Busuioc. La școala din Câșlița veniseră cadre noi: Dănăilă Ion, învățător, Elena Brânzescu, educatoare. Învățătorul Moraru Afanase fusese deportat cu toată familia. Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai exista de câteva secole. Dacă însă ne îndreptăm atenția asupra mărturiilor directe din regatele vecine, din mileniul al II-lea și I î.C., ne dăm seama că rolul de intermediar dintre credincioși și divinitate, ca și funcția de oficiant principal, nu erau îndeplinite de preot, ci de rege. Presupunerea că și în vechile regate ale lui Israel și Iuda regele ar fi îndeplinit un rol deosebit în cult este confirmată de unele indicii din psalmii regali precum Ps 2
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că preotul oficia cultul sacrificial pe altarul templelor și înainte de exil (2Rg 16,15; Lev 9), perioadă în care, probabil, oficierea sacrificiului de către preot a fost o sarcină vicarială regelui, fie pentru că multe texte extrabiblice îl confirmă pe rege ca oficiant al cultului prin excelență (cf. KAI 13, liniile 1-2), fie pentru că și textul biblic ne informează despre responsabilitatea suveranului cu privire la chestiunile de cult, fie, în sfârșit, deoarece conform 1Rg 4,1-4 preoții erau incluși între funcționarii regești. În 1Rg 12
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religioasă recunoscută, care deține două locuri în Parlament, are școli și spitale proprii, adepții lui Zoroastru sunt foarte prudenți și se comportă ca o comunitate închisă, care nu acceptă imixtiunile. Căsătoriile au loc doar între membrii aceleiași comunități, iar preoții oficianți, succesori direcți ai magilor zoroastrieni, sunt o castă sacerdotală ereditară, în care rangul religios al tatălui se transmite celui dintâi descendent masculin din familie. Deși m-au primit în templu și au împărțit cu mine satum-ul oferit morților, nu am
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]