439 matches
-
septembrie și soarele abia asfințise. Câțiva copaci de pe aleea de la o scară la alta a blocului își lăsaseră deja câteva frunze pe caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate și cu pețiolul răsucit. A privit-o lung, întorcând-o pe o parte și pe alta, a mângâiat-o cu duioșie și a strâns-o ușor la piept. - Ce faci cu ea, fată, că sunt destule
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
cu colosul industrial de alături, simțindu-se în siguranță și apărate de primejdiile sugerate de cablurile, conductele și funicularele cu alură amenințătoare suspendate deasupra lor. Dincolo de case, adeseori prin perdele de fum și ceață, se întrezăreau spinările dealurilor, cu vegetația ofilită, străpunsă pe alocuri de gurguiele stâncilor, asemenea cocoașelor unor dromadere gigantice. Uniformitatea clădirilor de-a lungul cărora ne deplasam era întreruptă de apariția ici-colo a unor prăvălioare improvizate prin spațiile disponibile ale câte unui parter, având firmele țintuite pe canaturile
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului ORA NOUĂ Când așteptarea se preschimbă-n teamă Și inima abia de mai palpită, Când sufletul nu poate nici să geamă, Iubirea e ca iarba ofilită. Când așteptarea se preschimbă-n frică Și inima se ține-abia de-un fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră, Când dorurile frânte-abia îngaimă, Iubirea
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
Acasa > Strofe > Amintire > TOAMNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA În păr cu frunze ruginii Și cu petale ofilite, În haine lungi, portocalii Și cu puterile sleite, Mânată de un vânt nebun, Ciudata toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369961_a_371290]
-
o floare, mare bucurie-i face cu simbol de sărbătoare. Ca bunică-n toamna vieții, iubește mai mult nepoții decât rodul tinereții. Dorindu-i prin visul nopții. Femeia care-i sortită de-a nu fi nicicând iubită, e ca floarea ofilită ce nu poate fi-ndrăgită. Iar femeia devotată ce prin viață-i împlinită, de cel drag e venerată, să o facă fericită. Viața dusă-n burlăcie de bărbații singuratici, e searbădă și pustie. Trăind singuri și nostalgici. Șirag de tristeți sufletești
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
Mă uit în jurul meu, prin iarbă uscată. Furnicile mai caută hrană pentru iarnă ce sigur va veni în curând. Câte un fluture mai mic, de un albastru pal, parcă fără puteri, zboară ostenit căutând câte-o floare, fie ea și ofilită, pe care să se așeze și să își tragă sufletul! În stânga mea observ o tulpină firavă cu două rămurele, la capăt cu câte o floaricică care a început să chelească pierzându-și o parte din micile petale. Petalele s-au
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
hohot și ne răcorește, Fierbe parcă zidul și în flăcări crește Ard pe câmpuri roade și țăranii plâng Ai rămas datoare să ne vii în crâng! Vino pe-nserat, în păduri și parcuri, Până și țărâna stă pe niște arcuri, Frunza ofilită a visat fântâni, Hai vino grabnic!...Cât ne mai amâni? Ploaie de ași fi aș umple fântâna, Pământului reavăn i-aș săruta mâna În păduri de dor aș căra și apă, Seceta acută lutul îl mai crapă! Haide vino ploaie
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
el zâmbi cu fața către lumea umbrelor. - Mamă, șopti încet de teamă să nu fie auzit de cei care îi mai păzeau încă anevoiasele și abia văzutele respirații. Îmbrățișarea fu strânsă și lacrimi de bucurie i se prelinseră pe obrajii ofiliți. - Plânge! Plânge!, se auziră iar vocile din spatele lui. Să fie de tristețe? Să fie regrete? Cum putea să spună oare că lacrimile erau de fericire? Cum putea să le dovedească contrariul? Acum însă nu mai conta. Nu mai era esențial
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
Pe când tu stai nemișcată ,și ce viață scurtă ai ! Te adună cine vrea ,te miroase ,ce scârbos ! Mulțumesc celui de sus că ciulinii n-au miros ! Vă adună laolaltă într-o vază-nghesuite , Dacă nu vă schimbă apa ,sunteți toate ofilite . Pe când eu ,ia fii atentă cu ce ace sunt dotat Cine-ncearcă să mă rupă ,nu scapă neînțepat . -Așa e ,răspunse floarea timidă , cu glas sfios Scurtă este a mea viață însă nu fără folos . Ai văzut privirea celor care
FLOAREA SI BURUIANA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352915_a_354244]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS Autor: Florentin Smarandache Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe Insula Baltra din Galápagos există doar Aeropuerto Seymour, în rest numai deșert și semideșert (cactuși, arbuști, ierburi ofilite). Trei eoliene. Străinii călătorind la Galápagos trebuie să plătească 20$ pentru Tarjeta de Control Transito în Aeroportul José Joaquin de Olmedo din Guayaquil. Control strict la bagaje să nu aducem plante, animale etc. pentru a nu contamina mediul natural Galápagos
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
lege capitală a creștinismului. În cele 38 de pagini, scriitoarea aduce în lumină spațiul intim al copilăriei, satul, matrice a spiritualității, „alfa și omega” copilului venit în lume pe plaiuri mirifice, de basm. „Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ogradă/ să simtă că sunt iubiți”. (Așa-i viața...) Într-adevăr, peisajul conturat ni se înfățișează suav, în contururi fine, de o candoare ieșită din comun. „Mi-e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
O masă. Carnete de elev.Condică.Coș de gunoi.Sticlă de plastic.Goală. Natura. 17+3.Balon. Lăptic. Două.Patru. Șase. Opt. Mucuri de țigară. Cu sau fără filtru. TEDI.România L.22.Ec. Alfabetar. Căni de lut. Cinci trandafiri ofiliți. Car cu boi.Grigorescu.Copie. Mâna stângă: ceas.Mânecă scurtă. Crac pantalon. Cămașă. La fel (?), partea dreaptă. Cizme.A plouat.Perdea. cu flori. Se văd:wc-ul școlii și cele două coșuri de baschet. PROCES -VERBAL, Încheiat astăzi,09.05.11
DEŞERTUL DE CATIFEA (38) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353219_a_354548]
-
Doar un Soare destul de palid, Încearcă culori să revigoreze, Vântul se joacă cu ele timid, Învățându-le să danseze. Natura se înscrie în a toamnei joacă, Chiar cu aceleași cenușii culori, Pietonii mai calcă în vreo băltoacă, Uitând de acele ofilite flori. Referință Bibliografică: Alei în toamnă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 441, Anul II, 16 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ALEI ÎN TOAMNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354610_a_355939]
-
contorsionat de durere. -Săriți ... săriți ca îl omoară! a dat să iasă din casă, soacra. Femeia a scos din geantă un pistol mic și a îndreptat arma spre buzele celeilalte. -Dacă mai scoți un zgomot, vă împușc pe amândoi, hoașcă ofilită! Mi-ați mâncat tinerețea! Soacră-sa tremura din toate încheieturile. -Te-ai drogat! -Nu! M-am deșteptat. Îmi recuperez viața. N-am timp de voi, iau lucrurile și plec. -Ești o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonții prin localuri, icni de pe
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
el, mimând dezolarea, numai domnul poate hotărî dacă ... Femeia se întorsese spre mine, vă rog mult, mă implorase, nu merg decât până în centru, e în drum, în caz că traversați podul de fier, nu sunteți din partea locului? Era de o frumusețe cam ofilită, gen Danielle Darieux în Le Rouge et le Noir, dar, lucru demn de tot respectul, știa cum să-și atenueze pe chip efectul trecerii anilor. Deși călătorise noaptea, presupuneam, la fel ca mine, își păstrase impecabil machiajul, discret, abia sesizabil
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
sau motivul de-a zâmbi? O găsim în orice lucru mărunt Ce pictează un zâmbet pe buze De nenumărate ori...un amănunt Cum ar fi de exemplu... zborul unei buburuze. Fericirea e o floare din momente Cu petale proaspete sau ofilite Hrănită cu adevărate sentimente De prietenii, echilibru și iubiri împlinite. Fericirea, balonașe gingașe de săpun Păstrate în cufărul subconștientului Și într-un dans lasciv sau nebun Se sparg în durerile sau iubirile Pământului. Fericirea este bucuria minții,a inimii Nu
FRÂNTURI DE SUFLET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358791_a_360120]
-
spune că era și tată-l copilului printre ei... TEHOMIR Oooo...! Nenorocirile vin toate în anii grei. DECEBAL Una chiamă pe alta, Tehomire! Vezinas s-a sinucis. OLACUL ( Intrând cu copilul de mână ce ține în cealaltă mână aceeași floare ofilită, dăruită de Decebal și păstrată cu grije de copil și Olac. Iată Mărite, al tău vis De a vedea nepotul s-a împlinit! DECEBAL ( Luând copilul în brațe .Îl sărută pe frunte și îl așează apoi jos. Văzândul teafăr sufletul
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
aramă ridicat de Moise în pustiu. Așa a dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt !”; Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava copilăriei, șarpele primei iubiri ... Între lumină și umbră, între suflet și spirit, între tot ce ar putea să însemne lumea contrariilor
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > DEPĂRTĂRI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atâtea depărtări stau astăzi între noi Și ninge arămiul în frunza ofilită În brațele pădurii te chem adeseori Mă lepăd de dureri și vin încet spre ușă. Mai potolesc și dorul ce s-a pornit a plânge Îi șterg cu mână caldă, o lacrimă de sânge Târziul stă pitit într-un ungher
DEPĂRTĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360079_a_361408]
-
din depărtare, Cu căsuța în spinare, Melc, inspector iscusit, Nemilos, dar chibzuit. Și-uite-așa, cu grijă mare Va studia pe fiecare; De la deasă rădăcină, Până-n vârful de tulpină. Morcovi strâmbi nu se acceptă, Să-i reteze nu pregetă, Ceapa de e ofilită O mănâncă-ntr-o clipită, Pătrunjelul necrestat Îl înlătură de-ndat`, Păstârnacu-i oropsit, Niciodat` nu l-a-ndrăgit, Usturoiu-ngălbenit, De-ndată e izgonit; Însă din zori se zvonește C-au fugit toți mișelește, Lăsând în marea gradină, Buruieni și o albină. Referință Bibliografică
INSPECŢIA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360238_a_361567]
-
pui unde stă, în vază, pe birou, la butonieră. E tăcută, fragilă, pasivă și frumoasă, la fel ca femeia perfectă din capul multora. Și, într-un final, florile se ofilesc, la fel ca femeile - nu am auzit de expresia bărbat ofilit, dar despre femeile trecute se spune mereu că sunt ofilite. Și când florile se ofilesc, le arunci la gunoi și le înlocuiești cu altele, proaspete, eventual cu o nevastă sau cu o amantă mai tânără. Felul în care a fost
Mulțumesc pentru flori, scumpule! Fiice, neveste și amante sau cum se cultivă femeia-floare de 8 martie () [Corola-blog/BlogPost/338682_a_340011]
-
blândețea voastră În sufletele noastre aburinde Și-o picurați în pribegia noastră, Din vârfurile voastre-nalte, Lăcrimânde. Cu umbră caldă în buchete, De Catedrale Sfinte-ocrotitoare Și izul parfumat pe îndelete, Îi mângâie pe toți coroană voastră Așa de-nfloritoare. Va ofiliți,apoi, lăsând în urmă Covorul trist, potecilor virane, Iar frunzele, căzându-vă de brumă, Descoperă-n găteala lor Dulcegele castane. Coca-Ecaterina Soare, membru al L.S.R. Fil.Olt. Referință Bibliografica: Castanii / Coca Ecaterina Soare : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2328
CASTANII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340296_a_341625]
-
rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap. Vițelul nu mă ascultă. Stela nu mai merge la câmp de-o săptămână. Ograda nu mai are stăpân. V-aștept acasă cu drag” Pe polița hornului o lumânarea zăcea ofilită în cana cu mălai. Cu mișcări calculate o coborâ pe masă dându-i viață. Atinse cu grijă colțul drept al foii de hârtie de flacăra palidă a lumânării. Își șterse lacrimile cu o batistă mototolită. Împături coala în trei și-
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului sămânța iubirii, din joacă de îngeri, purtată de vânt, a căzut, printre flori, pe pământ. „așa mică, plăpândă, sfioasă și blândă, ce-ar putea să ascundă?“ se întrebau uimite niște flori ofilite. au făcut de seviciu zile și nopți la rând, până când au văzut sămânța iubirii germinând. și, dintr-odată, așa, din oficiu, au simțit o imensă dorință de sacrificiu. toate, -ntr-un gând, s-au îngrămădit în biata sămânță gemând. dar nu
SĂMÂNŢA IUBIRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340807_a_342136]
-
mor pentru a renaște în dimineața primăverilor visate. ****************** ȘI CE SĂ SPUN Când te vei întoarce din cântecele mele dăruite în durere vei cunoaște speranța mea ultimă. În apele tulburate vocea mea va contura disperarea cu speranțele durerilor tale - flori ofilite - Cum să povestesc ultima mea rătăcire prima mea bucurie în șuieratul trenului uitat în timpurile zgomotoase și ce să spun? ***************** CÂNTEC NETERMINAT Ești clipa rătăcirilor mele Teamă îmi este să-mi părăsesc amintirile Nicicând n-am terminat cântecele frumoase dar
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]