5,006 matches
-
de-un colț, ca pe-un preș, de tot acel haos pestriț, de toată acea îngrămădeală nerușinată, stridentă. Dar nu eram decât o străină, și încă una atât de slabă, pierzându-mă pe alocuri în fericiri trecătoare, vibrând colo și oftând dincolo și căutând un loc să mă sprijin, simțind doar vibrația locului care nu mai există. Ce frumos mi-e Sibiul acum, și bun cu mine, cum trebuie să mulțumesc întâmplării că sunt aici, deși nu-s decât o străină
Călătorii în locuri care nu mai există [Corola-blog/BlogPost/99847_a_101139]
-
i-am spus și a început să-și și să-mi pună tot felul de întrebări legate de siguranța noastră. Cred că, într-un final, s-a obișnuit cu ideea, dar a rămas tot cu inima îndoită. Mama lui Cosmin oftează și acum îndelung și ne spune cu o voce moale: „Voi știți mai bine“. Cum arată zilele voastre? Mergem pe unde avem de lucru prin țară. Dormim prin sate, prin curți sau prin parcuri. În locurile unde cunoaștem oameni faini
Ați trăi un an într-o rulotă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18445_a_19770]
-
2017 Toate Articolele Autorului Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm încă un an lumină. Referință Bibliografică: PE TREI SURCELE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi
PE TREI SURCELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383650_a_384979]
-
pe basme și adormit pe vise, drumurile toate mi-s închise, trecutul îmi fuge ca o oglindă scăpată-n tuș, mi-e teamă să mă-ntorc la fântână, verdele s-a făcut mov, adorm mereu într-o rână, când tristețea oftează-n alcov; trec mereu frunzele toamnei prin noi când sufletul privește-napoi. miercuri, 12 aprilie 2017 Referință Bibliografică: mi-e teamă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
MI-E TEAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383647_a_384976]
-
cu ghicitul ăsta, că eu nu cred în ghicit și nu cred că ghicitul, ajută la ceva! Zicând acestea îi întind o monedă. -Nu frumoaso, eu o să-ți ghicesc gratis! Lasă-mă s-o fac și n-o să te căiești! Oftez exasperată de insistența țigăncii și jenată, căci nu era o femeie prea tânără iar eu nu-s tipul căreia îi place lipsa de maniere, fie chiar și cu o țigncă cu tupeu. Între timp, vecinul ce vindea în apropiere de
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
din ambele părți verificați până la a patra generație. O raritate! Dacă un cunoscător ar ști că noi avem așa ceva, ne-am putea îmbogăți... - Să nu vi-l fure, zic eu prudent. - Chiar așa, mormăie Leopold aprobativ. - Chestiunea e foarte serioasă, oftează madam Gurnist. Să nu crezi că nu ai dreptate. Leopold îl scoate dimineața, dar apoi se duce la serviciu. Eu sunt ocupată, păcat de așa un câine să stea toată ziua în casă. Pentru matale, că ne ești drag și
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
să-l dați cuiva care nu sta foarte aproape. Ca să nu sufere! Aveți nevoie de un amator serios, care locuiește la vilă. Să aibe o bucățică de curte, să poată zburda în voie... - Dar sufletul? La suflet nu te gândești? Oftează madam Gurnist. Parcă totul e să stai la vila și să te plictisești? Tot la bloc e mai vesel. Așa un cățel de rasă se atașează de copii, se joacă cu ei, mai mare dragul. Nu am eu inima să
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului 4/5 Septembrie 2014 Ea doarme, eu încă sunt treaz, O mângâi cu gândul încet pe obraz Și visul tresare sub tâmplele ei- E cea mai frumoasă dintre femei! Se-aude lumina în jur cum oftează, Dumnezeu mi-a dat-o mie în pază Să nu mi-o fure nicio stihie, Să nu fiu singur, nici ea să nu fie! Când o s-adorm de frumusețe răpus Va sta de veghe cuvântul nespus Până la ziuă, ce-i
POEMUL DIN SOMN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383728_a_385057]
-
care dăruia trandafiri, erai un bărbat de vreo douăzeci și opt de ani. — Ștefan să nu răscolim lucrurile sfinte, și eu pot întreba, chiar dacă aici stau partea acuzată, tu de când suferi și iubești? Câți ani sunt în total? Ștefan nu se supără, oftă doar și-i spuse: Da, poate înțeleg. Bine! Un punct extraordinar pentru Delia, așadar acesta a fost începutul. Mărturisirea ta are valoare deosebită, dacă ar fi rămas aici problema „Trandafirii”, nici nu ar fi existat un dosar cu acest nume
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
-l trimit în prag Să îl primești oricând cu drag. De vrei în brațe să îl strângi Ai grijă dar să nu mi-l frângi, Un altul pe măsură nu-i Atât de dor în locul lui! Când scriu e ca și cum oftez, Ca apa sfântă din botez, E-un fel de duh în piept și-atât, Fără de dor mi-ar fi urât, El nici nu poate fi tradus, Întâia dată când l-am spus În clipa dintre noi fierbinte, De el nu
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
stilistic este o”bijuterie”. “Hai,Vălene,până-n casă Că-s bucatele pe masă, Tot găini și cu pui fripți, Din afară-s zugrăviți, Pe dinăuntru otrăviți.O-mbucat odată gras, Abia sufletul și-a tras. O-mbucat de două ori, Și-a oftat de nouă ori.” (“Balade populare românești”:Bucuresti,1964). Dar,cum spuneam, nu se justifică crima.Poate, unii o să mă combată, afirmând că lumea a apărut înainte de real, fiindcă realul a fost perceput ulterior de gândirea omului, iar pătrunderea lui Dumnezeu
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea. Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau, Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa, Boul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
execuție.A amurgului pentru un om părăsit.A amiezii pentru un om flămând.Din pânza radioului - un glas hârâit.Urmașilor mei eu nu le scriu,Nu voi pleca într-un sicriu,Umblând pe două-trei picioare,Mai știi , chiar patru aripioare.Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,Boul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
au spus la telefon să nu se atingă nimeni de nimic. Ca și cum, dacă au aruncat o cârpă aprinsă de afară, o să găsească înăuntru amprente. Amprente prăjite o să găsească. Ce vrei să facă poliția? Un proces verbal o să facă! - Da, zic oftând. Ia să mă duc eu acasă.. Dar de ce spuneați că vorbeați de mine când am venit? - În legătură cu focul! Mă liniștesc doamnele. Spuneam că uite ce noroc ai matale că nu est proprietar de magazin. Și că dacă îți ia foc
SCHIŢE UMORISTICE (81) – FOC LA DELICATESE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380120_a_381449]
-
povață... dar ce să-ți spun că unde-i fericirea? Rostul vieții nu sunt doar cuvinte, înțeleg prea bine a ta părere, dragostea din tine nu va asfinte, ești o formă modelată din durere. Doar eu te ascult când tu oftezi și-ai vrea să te ridici după cădere, o umbră vie ți-a rămas ca s-o păstrezi, când îmi cerșesti din nou o mângâiere. Of Doamne, prin câte n-am trecut, când tu plângeai ca să-ntorc trecutul, o viață
INIMĂ, TU CÂT EȘTI DE NAIVĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380166_a_381495]
-
țes din miresme, Surâsul luminii din flori de salcâm. Vântul are în strune o melodie, Ce-o fredonează prin lume umblând. Privirea mi-e plină de stihuri, Buzele scriu poeme de dor... Cu gândul la tine am aripi de vultur... Oftez adesea și-mi vine să zbor. Las lacrima-n brațe de cer M-atinge iar mâna de aer a muzei Lira îmi murmură-n suflet mereu Cântul cu versuri eterne în sunet. Sunt liber, ferice! Inima-mi cântă! Pământul rămâne
SĂRUTUL SOARELUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380167_a_381496]
-
și de altfel, o găsise destul de des asupra celor reținuți la graniță - o frunză de canabis. Aruncă o privire mai atentă în beci. Într-un colț, zări un sac cu marginile răsucite ca să fie aerat. Părea plin cu plante uscate. Oftă și lăsând să-i cadă dintre degete, frunza pe care o recunoscuse cu ușurință, pe podea, începu să urce cu cele două sticle în mână, scara. Tocmai atunci, în capul ei se ivi și Florin care, îl privi cu nedumerire
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
a bucătărie! - Da! - Trebuie să vorbim! Trage din țigară și se uită roată peste pereți. Eliberează fumul și se oprește cu privirea peste golul lăsat de ușa deschisă de la balcon. Trece dincolo de golul ușii cu privirea, dar și cu gândul. Oftează. Vede muntele Semenic, sunt 25 de kilometri până acolo și, totuși, domină pentru că trezește admirație și respect. Spații largi, natură, libertate... peste toate are o poziție afectată de superioritate. - Este ultima zi pe care o mai petrecem în acest apartament
PRIMARUL, EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378129_a_379458]
-
te scoate la tablă și apoi îți ... XVII. AFORISMELE DRAGOSTEI, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015. Dragostea adevărată nu are termen de expirare. Știu de fiecare dată când ți se face dor de mine - oftam în același timp. Se spune că iubirea e oarbă. Să nu te miri dacă nu te găsește Pe scrisorile de dragoste, praful refuză să se așeze, de frică să nu se îmbete cu parfumul cuvintelor însetate de iubire. Excesul în
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Ori o cucerești, ori o furi! Cea mai frumoasă poezie de dragoste se scrie pe genunchi. Pe genunchii... iubitei. Citește mai mult Dragostea adevărată nu are termen de expirare.Știu de fiecare dată când ți se face dor de mine - oftam în același timp.Se spune că iubirea e oarbă. Să nu te miri dacă nu te găseștePe scrisorile de dragoste, praful refuză să se așeze, de frică să nu se îmbete cu parfumul cuvintelor însetate de iubire. Excesul în dragoste
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
bastonul lui! Am luat condeiul cu mâna stângă (pentru că sunt stângaci) și am tras o linie tremurată pe toată tăblița cu o îmbârligătură închipuită de mine drept cap de baston. - Nuu! S-a speriat domnișoara Iulia. Nu cu stânga! A oftat cu ochii în tavan, știind ce treabă va avea cu mine. Cu voce calmă, dar fermă, mi-a poruncit: -Șterge mâzgălitura cu buretele! Chestia ștersului cu buretele mi-a făcut mare plăcere. Însă a mai spus apăsat. - Ia condeiul cu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Căzute parcă sunt în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la cer atât de
DOUĂ PRIVIRI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378282_a_379611]
-
dig, Să plecăm acum de acasă, Cât mai este puțin timp. Mi-amintesc cum povestea, Că a murit Drăghici bătrânul Și cum deloc nu-i plăcea, Ungurii să-i ardă “fânul”, A mutat steagul în poarta, Vecinului Dospoli râzând Și oftând zicând că asta-i soarta, A murit ungurul, plângând. Povestea că se adunau păsări, Acasă la Voju Ioan “Celei” Trebuia să ducă și el ceva, Că de nu plăteai în lei. A prins un pui de uliu, Direct în centru
LUCA POŞTAŞUL DE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378284_a_379613]
-
avut privilegiul să învăț într-un liceu! N-am avut condiții materiale...” “Nu condițiile fac totul...-îmi răspunde ea cu un zâmbet fermecător, înclinată spre destăinuiri- mai trebuie și altceva!” Și făcu un semn din mână cu două degete, apoi oftă și tăcu. După masă domnul Deleș a plecat la Budapesta, era cuprins de febra unor mari afaceri, neglijindu-și soția, care întotdeauna rămânea pe planul doi. De fapt în această familie am avut ocazia să văd un lucru care infirma părerea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
îi spusesem că doresc să fac Castitatea sluțită și Desfrâul frumos ca un copil, Înțelepciunea tâmpită și nebună și Nebunia frumoasă ca o nimfă...Ești nebună, mi-a zis el, tu nu vezi că delirezi?” A făcut o pauză, a oftat și iar a început să plângă, înfundată în perne...M-am apropiat de ea, de căpșorul acela frumos al ei și am început s-o mângâi pe frunte și pe obraji; câtva timp a tăcut, cuprinsă ca și mine de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]