1,335 matches
-
când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot mai fierbinți. Adevărată prezență angelică are femeia aceasta-concluzionez și la înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot mai fierbinți. Adevărată prezență angelică are femeia aceasta-concluzionez și la înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și acoperită, iar frâiele sunt preluate de Egoul nostru fals construit pe tiparele suferinței. Noi cheltuim foarte multă energie pentru a transporta aceste bagaje psihice inutile de colo-colo. Numărul bagajelor psihice pe care le ducem cu noi este relevat de oftaturile, crizele și minciunile din viața noastră, aceste bagaje psihice la care mă refer, mai include și toate atașamentele noastre neverosimile, judecățile noastre, temerile, disconfortul, manevrele de izolare si agendele necinstite sau inconștiente pe care le târâm după noi de-a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui. Numai Hliboceanu a mai zăbovit, cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a îndreptat din șale taman când Hliboceanu trecea pe lângă el... Vasilică, băiatul moșului! Ascult, moș Pâcule! Fii cu băgare de seamă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi. Mai degrabă lasă...lasă timpul să lucreze, iar tu fă-te că n-o vezi, chiar dacă mori de dorul de a o strânge în brațe... Vreau să văd că ești bărbat și nu un puțoi oarecare. Priceputum-ai? Cu un oftat adânc, Hliboceanu a răspuns, ca și cum și-ar fi băgat gâtul în ștreang: Priceput, moș Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu a întins hotărât mâna în care ținea luleaua spre bârlogul cărăușilor. Hliboceanu însă nu s-a mișcat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să sui asemenea ponoare... Ferească Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul șirului de care. Cărăușii au îndemnat boii. Opintindu-se în juguri, aceștia au răspuns cu un pufăit apăsat, ce semăna mult cu un oftat din rărunchi... Scârțâind din încheieturi, șirul de care cobora un povârniș de la intrarea în pădure. Hliboceanu s-a oprit să vadă cum merge fiecare car. Toate i s-au părut bune și la locul lor. Dar când în fața lui a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței sânii bine struniți sub faldurii iei, văzându-l pe Hliboceanu trăgându și pălăria pe o sprânceană și pocnind din bici - semnalul de pornire la drum. Privirile triste ale Măriuței l-au urmărit cum a plecat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să se întoarcă pe o parte, dar nu-l ajutau puterile. Ei! Da’ ce facem? Vrem să plecăm la plimbare? Aista-i semn bun. Stai numai să te ajute tata. Așaaa! Acuma-i bine? Daaa! S-a auzit ca un oftat glasul lui Hliboceanu. Ia te uită! Avem și glas! Brava, băiete! - a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și oftă. Își azvârli brațele deasupra capului, dar nu pentru a comanda o contraofensivă Împotriva Universului care complota Împotrivă-i, ci doar spre a-și Întinde corpul rotofei până când acesta pârâi ca un pepene copt. Căscatul eșuă Într-un nou oftat, cauzat de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul unui autobuz, scenă care a stârnit În rândul nostru, al celor care urmăream derularea evenimentelor de la ultimul etaj al mallului, un cor de oftaturi, urmat de o constatare pertinentă: — Ia mai dă-l naibii! Și, pân’ la urmă, ce caută un caraliu Într-o intersecție semaforizată? Pe Gioconda o chema, de fapt, Anna. În mod ciudat, era ultima din micul nostru grup al cărei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat. — Ai grijă! am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
munte, iar jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi curgeau prin catedrala de os a țestei, unind stalactitele de stalagmite. Tot ceea ce trupurile imobile mai aveau de oferit lumii, ultimele fire de nisip rămase prin colțurile buzunarelor, oftaturi, chiorăituri, șuiere, fluierături, ieșeau din ungherele lor spre a se alătura micilor zgomote ale uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În descompunere, formă fără conținut, pricepi ceva din ce Îți spun? Kawabata scoate o țigară pe jumătate fumată, dintr-o cutie de tablă, pe care au golit-o de mult de peștișorii În sos tomat. O aprinde tacticos, cu un oftat de plăcere lung, scos din toți rărunchii. Soarele apare și dispare de după nori, și, câte-o rază anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suntem astăzi lăcustă transparentă? Te-am Îngrijit ca pe copilul meu. Uite ce de bani am strâns numai În câteva ore. În palma lui Antoniu monedele gălbui de 5 lei au strălucirea sărăciei. Cu ele se poate lumina doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zilnic, câteva ore odihnesc picioarele redactorului-șef. În timpul ăsta telefonul sună insistent, În câteva reprize lungi. Redactorul-șef Dezideriu desprinde tacticos firul din plastic Împletit al telefonului de lăcașul minuscul din receptor, trăgând de clema din plastic dur, cu un oftat de ușurare. Ă Antoniu pare să fi uitat următoarea frază. Se oprește din nou din scris, Își Îndreaptă spatele, Își freacă tâmplele și, Însfârșit Începe Într-un târziu să scrie mai departeă Femeia de serviciu a terminat de făcut curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești inventate de tine...,, Kawabata oftează, un oftat care-l impresionează pe Antoniu și-l face să se simtă responsabil de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
redactora, Își exprimă neîncrederea, că Antoniu ar puatea fi autorul cărții pe care o are În față, mai precis al celor două caiete cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și să o bucur cu toate aceste lucruri. Acum însă, mânat de un resentiment pe care îl apreciam singur ca fiind nedrept, eram dispus să o țin în așteptare și să răspund la gestul ei de resemnare obosită, cu un oftat de ușurare. Nu, acum imaginația mea se învârtea, în chip confuz și trist, în jurul Antoniei; și îmi deveni cât se poate de limpede că nu acceptasem încă faptul că o pierdusem. Mi se părea că evenimentele din ultimul timp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
umedă și găunoasă am auzit ecoul pașilor ce se depărtau. Am pornit-o de-a lungul străzii, chiar am alergat puțin, apoi m-am oprit să ascult. În spatele meu, pe pavajul umed, pașii mei lăsaseră o urmă șerpuită. Cu un oftat ce semăna mai mult a tuse, mai profund decât tăcerea însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Se ridicase în picioare și se privea în oglinda de poșetă. Își dăduse cu puțină pudră pe nas și acum își ștergea fața pe care i se vedeau încă urme de lacrimi. Își scoase eșarfa de pe cap și scoase un oftat jalnic. Arăta mizerabil. — Hai, dragă, fă treaba ca lumea, spuse ea. Pune lucrurile la locul lor. Parcă își mai revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi uriași care aduceau biroul Carlton House
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
părut că aud ceva și m-am aplecat și am pus urechea la gaura cheii, ținându-mi respirația. În scurt timp am auzit un sunet iar apoi sunetul se repetă. De dincolo de ușă se auzea ceva ce semăna cu un oftat regulat, o respirație greoaie. M-am ridicat și am rămas o clipă pe loc, înfiorat, paralizat. Ceea ce auzisem mă umplea de groază. Ferestrele locuinței lui Georgie erau inaccesibile. Nu se putea intra decât pe ușă. M-am opintit în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Întinzându-și brațele pe lângă corp, Dora Începu să dea din coate ca o pasăre. Treptat mișcările au devenit mai violente până când coatele i s-au transformat În foale puternice, menite să pompeze aer În tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]