1,402 matches
-
observație: "Ce langage qui évoque à l'esprit des images d'une poésie naturelle (ou spirituelle) intense donne bien l'idée de ce que pourrait être au théatre une poésie dans l'espace indépendante du langage articulé"13. Botta simte primejdia oglindirii, adică a rătăcirii într-o sală imensă, plină cu oglinzi, sumedenie de oglinzi în care se vede reflectat fără încetare, în fel și chip, și pentru fiecare imagine trebuie să găsească o replică, să întrebe, să răspundă, să gesticuleze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în modul cel mai absurd cu putință, în timp ce el, "producătorul", "regizorul" se simte înghițit de propriile imagini, de nemiloasele creații, în totală confuzie. La ce bun atâta risipă de energie și strălucire, când nimeni nu se alege cu nimic? Primejdia oglindirii este totodată și cea a unei false mărturisiri, prin intermediul imaginilor reiterate dramatic, ceea ce ar putea duce, în exces, la refuz de sine, non-comunicare, vorbărie goală. Distan-ța pe care o implică oglindirea îl sperie uneori și atunci... se preface leneș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
strălucire, când nimeni nu se alege cu nimic? Primejdia oglindirii este totodată și cea a unei false mărturisiri, prin intermediul imaginilor reiterate dramatic, ceea ce ar putea duce, în exces, la refuz de sine, non-comunicare, vorbărie goală. Distan-ța pe care o implică oglindirea îl sperie uneori și atunci... se preface leneș sau ursuz sau gânditor. Se pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
provine tocmai din acest mecanism greu controlabil al redimensionării ființei în funcție de capacitatea ei de a-și asuma lucrurile, închipuirile și mai ales imaginile din oglindă. Situându-se cu bună știință la o falsă distanță de sine (efect al prea îndelungatei "oglindiri"!), poetul se confruntă cu fantoșa iluzorie ce devine, brusc, reper existențial. Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nevăzută a lumii îl macină pe autor. Sunt momente lungi când putem ghici în Emil Botta un vizual care nu crede în puterea privirii. Menirea ei reală este aceea de a focaliza energia necesară schimbării, saltului dincolo de masca nedorită a oglindirii. Cu cât stagnarea este mai umilitoare și agitația mai stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fiind doar unul, deci prea singur, nu are viață lungă, moare repede, după cum ne spune însuși poetul. Apoi, din cauza unor motive atât de evidente, încât nu e cazul să le mai repetăm, cum ar fi acela că unul se sustrage oglindirii, spectacolului, gestului exhibiționist. Numărul 2 este al absenței unuia în celălalt, actorul și masca, omul și umbra lui. Masca semnalează o absență. Actorul, fără mască, o neîmplinire. Omul fără umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
energie, beție de simțuri din cele mai contradictorii. Femeia, dupa cum aprecia și autoarea, este o visătoare în sensul trăirii paralele cu cea exterioară. Lumea din afara ei nu pare a avea nici o legatură cu cea din interiorul ei, cea a oglindirii simțurilor răvășite. Hipersensibilitatea este eliberată și se manifestă prin perceperea a tot ceea ce o înconjoară, lucrurile, sunetele pătrunzând prin simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile se vor deschide, iar Manuela va ieși, poate în exteriorul ei, reorganizându-se peste marginile vederii, până dincolo de semne. Eroina
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
întrupare efemeră și irepetabilă a unei imagini care sălășuiește în mintea celui/celor care îi dau viață. În ansamblul său, spectacolul oral O vară fierbinte pe Iza poartă deci în pântec, ca o Matrioșcă, un discurs sonor oral. Spectacolul este oglindirea transfigurată a frământărilor Omului (femeie sau bărbat: în scenă e destul de greu să-i distingi, fapt ce nu poate fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
lipsite de farmecul eboșei, de o neglijență aparentă, poate chiar autentică, cum sunt cele ale Ralucăi Șerban sau ale lui Mădălin Roșioru. Într-un magnific portret de activist-cultural, Dan Gulea descoperă "modelul cultural al lui Ion Bogdan Lefter, a cărui oglindire se află și în cărțile sale" în triada postmodern-postmodernism-postmodernitate și felul în care criticul îmbină "fapta"/ faptul de cultură cu scrisul pentru a obține "Opera". Foarte interesant! În revistă încap de toate, un potpuriu ca și în sacul lui Moș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
pe care să-l aplic în viața de toate zilele; (...) nici eu nici Anne n-am privit căsătoria ca pe o instituție tradițională, aflată sub semnul constrângerilor și al posesiunii, ci amândoi am văzut în ea o formă de reciprocă oglindire, de reciprocă punere în valoare și regenerare" (p. 91). Dincolo de acțiunea propriu-zisă, cu plusurile și minusurile ei, romanul lui Gabriel Chifu se pretează de minune unui studiu de naratologie. Alternarea vocilor (există un tradițional narator omniscient care relatează faptele la
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
în gol, bâjbâim în întuneric. Cât de radical a fost, deci, conflictul care amenința mereu să-i despartă? Cu intenția de a comprima sintetic discuția, folosind instrumentele artei, un critic a susținut că a dăinuit o simetrie în opoziție, o oglindire în sens invers. La un capăt se profila volumul L'Espoir (Speranța) de Malraux, exponențial pentru stânga intelectuală franceză, iar la celălalt romanul Gilles de Drieu La Rochelle, purtătorul de stindard al dreptei. Cele două cărți rezumă extremele unei abordări
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
aplicăm în mod uniform aceeași grilă asupra tuturor studiilor - serioase și documentate - de aici. Capitole precum La Haimanale, Orașul copilăriei și adolescenței lui I.L. Caragiale, Elevul Caragiale Ion și dascălii săi, Republica și republicanii din Ploiești în situații caragialești și oglindiri caragialiene, Scrisori pentru Caragiale, Telegrame, Fiziologia prostiei, Tipizare și generalizare a observației comice în opera lui I.L. Caragiale, Povestiri, zicători, eresuri, Niccolo Machiavelli dinspre Caragiale, Traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Luca Ion Caragiale se dovedesc, oricând și
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
literatură. Poate apărea și o literatură de gradul trei sau patru, când un critic scrie despre, de exemplu, opera critică a lui Călinescu, apoi vine altul care scrie despre criticul care a scris despre Călinescu ș.a.m.d. oate aceste oglindiri succesive pot să dea impresia de inutilitate, de narcisism, de ocupație sterilă. Dar nu sunt. De fapt este un joc intelectual, o permanentă activare a minții, o formă de înnobilare a ființei omenești. Problema este dacă mai are cineva timp
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
internaționale ori în cataloagele unor importante edituri europene. Atlantica reprezintă tipul de "water-music" prin care autorul acroșează cu virtuozitate câțiva intermediari acvatici specifici, apți de a fi simulați sonor (și care totodată definesc stilul simularii): fluiditatea, involburarea, susurul, clipocirea, înghețul, oglindirea, torentul. Michael Alcorn (n. 1962) s-a format la University of Ulster și la Unviersity of Durham, desăvârșin-- du-și pregătirea la Queen^s University și Scholl of Mu-sic din Belfast. Crossing the Threshold apelează la două surse sonore distincte
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
sale centrale: democrația și egalitarismul. Reziliența aranjamentului a fost și mai mult diminuată de către stat. Să reluăm aceste lucruri. S-a văzut că Vrancea era o republică țărănească bazată pe democrație și egalitate. Principiile de organizare a nivelului confederativ erau oglindirea celor constitutive obștilor particulare componente și, mai mult, ale obștilor de tip arhaic care formau sistemul de guvernare al satelor în Evul Mediu timpuriu. Egalitatea formală a votului în obști este expresia egalității de statut și legitimitate. Informal, unii membri
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
mai întîi. Urînd femeia, ajungi să-ți urăști oglinda în care, privindu-te, îți intuiești slăbiciunile și viciile. Același lucru se întîmplă cu antisemitismul și antiamericanismul: ambele sunt forme pe care le ia ura de sine atunci cînd, în virtutea unei oglindiri primitive, răbufnește în afară. În concluzie, o carte polemică scrisă de un autor a cărui franchețe te face să-l privești cu simpatie.
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
orgoliu, Macedonski își organizează un microclimat convenabil firii sale. Se slujește în egală măsură de "garda clientelară" a devoților din cenaclu și de un spațiu al viețuirii proteguitor printr-o violentă estetizare. Acest habitaclu baroc ne apare sugestiv ca o oglindire a creatorului. "Iată pereții tapetați ai camerei sale cu atlas albastru, în cute onduloase, parcelat de cîte o torsadă de fir, încheiată de un ciucure cu mici mărgăritare. Patul, ridicat pe cîteva trepte, își ondula scheletul de trandafir, Ťsub valurile
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
carnasierilor, pregătite să țâșnească din ascunzătoare la jugulara victimei, gata s-o devore în câteva minute. Resursele de animalitate nu diminuează o dată cu urcarea în ierarhie, ci dobândesc o forță distructivă parcă invers proporțională cu trecerea anilor. Analizați comportamentul public - adică oglindirea în privirile celorlalți - al lui Ion Iliescu și aveți o bună ilustrare a faptului că pentru mult prea mulți indivizi confruntarea cu sine e doar o pauză între două asalturi nemiloase asupra celorlalți. "Oglinzile și împreunarea omenească sunt abominabile, fiindcă
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
Pavel Șușară I. Oglindire... Paralizat de frumusețea propriului său chip reflectat în oglinda apei, Narcis își pierde una cîte una funcțiile umane și se transformă în floare. Excesiva iubire de sine, născută dintr-o contemplație superficială, ar echivala așadar, după cum lasă legenda să se
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
funcțiile umane și se transformă în floare. Excesiva iubire de sine, născută dintr-o contemplație superficială, ar echivala așadar, după cum lasă legenda să se înțeleagă, cu un regres, cu prăbușirea într-un regn inferior. Dar dincolo de această subînțeleasă amendare morală, oglindirea lui Narcis este prima formă de artă realistă, varianta absolută a mimesisului. între model și imagine intervine un complex de factori mecanici care separă esența de aparență și investește convenția cu o funcție de reprezentare. Oricîte subtilități ar interveni mai tîrziu
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
complex de factori mecanici care separă esența de aparență și investește convenția cu o funcție de reprezentare. Oricîte subtilități ar interveni mai tîrziu și oricîte eforturi s-ar face pentru depășirea accidentalului și pentru accesul la tipic și la general, realitatea oglindirii nu va putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic, paviment sau statuie, artă de interior sau artă funerară, fenomenul oglindirii funcționează la aceiași parametri. Din antichitatea greco-romană, trecînd prin Renaștere și pînă în timpurile moderne cînd figurația și epica imaginii au intrat în declin, arta europeană a gravitat în jurul acestei autoreflectări. Stilistica s-a schimbat deseori, centrele de interes au
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
În acțiune. Cu alte cuvinte, dreptul se conduce după principiul de a nu aduce daune celuilalt prin propria acțiune exterioară, nu și după acela de a nu gândi dauna celuilalt În interioritatea sufletului; el implică doar acțiunea efectivă, nu și oglindirea ei subiectivă. Principiul universal al dreptului stipulează obligativitatea supunerii față de libertatea tuturor, În acțiunile exterioare, Însă nu pretinde limitarea propriei libertăți a persoanei la cerințele obligativității. Legea juridică susține doar limitarea rațiunii proprii de către celălalt. În morală, datoria reprezintă imboldul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]