207 matches
-
Goșnete era în vecini, la Stere, bea o cinzeacă. A aflat 258 numaidecât. A dat să sară afară, dar 1-a văzut pe sergent și s-a oprit. Sta și se uita cum aduna potera cățelărimea. Ăi prinși lătrau în oiștile lor, mușcîndu-se unul pe altul. Adunaseră vreo treizeci și de prin alte mahalale, de-ți era mai mare mila să-i privești cum se uitau prin obloanele găurite. Când să facă spre răspântie, în față, la cârciumar, sosi ceata de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dacă țipa vreunul, iute-l linișteau. Aveau și vreo câțiva sergenți de erau înțeleși cu ei. Le trimiteau șpagă. Când îi venea lui Paraschiv să dezbrace oameni, îl căutau în altă parte, ori soseau mai târziu. Găseau căruțele răsturnate cu oiștile-n sus și pe negustori numai în izmene, pîîngîndu-și banii de nu-i mai aveau. - Prindeți-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să le facem! Prinde orbul, scoate-i ochii! Pungașii lucrau mînă-n mână cu comisarii. Nu le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În urmă, pe șosea, s-a postat undeva și acuzatul. Când trăsura subprefectului a fost zărită venind dinspre oraș, căruța cu boi a fost împinsă drept în răspântie și astfel întoarsă ca din încăpățînarea vitelor, încît s-a izbit de oiște și s-a pus de-a curmezișul trăsurii. La acest semnal, cele patru grupuri formate din oameni ai acuzatului, toți cu căciulile trase pe frunte și nerași, ca să nu fie recunoscuți, s-au îngrămădit în jurul trăsurii, strigând și amenințând. Subprefectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu Ion și Mărie pe care o auzise și i-o povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o altă roată, mult mai mică și prevăzută cu dinți, care se îmbucau cu dinții celei de-a treia roți, aflate pe un fus vertical, sprijinit cu capătul inferior tigotie (piuliță de fier). Prin intermediul unui proțap sau al unei oiști, animalele înjugate învârteau fusul vertical. În același timp era pusă în mișcare roata dințată de pe fusul orizontal. Implicit, se rotea fusul și roata cu cupe. În timpul rotirii, cupele se umpleau cu apă și se goleau ritmic în canale. De acolo
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
toamna și iarna. Oamenii care se îndeletniceau cu cărăușia mergeau în aceste orașe sau târguri ducând cu carele cereale și alte produse alimentare și aducând la întoarcere mărfuri pentru prăvăliile sătești (pește, petrol, sare ș.a.). Căruțele greoaie cu loitre și oiște din lemn străbăteau cu greu prin lutul hleios al drumurilor din zona Colinelor Tutovei, de-a lungul acestora și transversal. Carele grele cu povară se afundau cu roțile până în butuc în nisip și în noroaie. Ploile și zăpezile abundente făceau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cântec lăutăresc", vreun fragment din François Villon (în traducerea lui Romulus Vulpescu) sau o amintire din Lamartine acestea devin motive declanșatoare cărora li se dă carnație în dezvoltări personale. Pe tulpina zicalei despre popularul Ieremia, cel care a nimerit "cu oiștea-n gard", crește un poem voios. Până la un punct, bravul Ieremia, "stângaci și greoi", fără simțul proporțiilor, e un alt Dănilă Prepeleac: "Drag mi-era Ieremia de câte ori, în jur, / oamenii îmi dădeau vești despre viitor / izbind în garduri vechi, / câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fin; finețe; finuț; floare cu spini; floare roșie; floarea dragă; gem; gest; ghimpe; ghimpos; gingaș; iertare; iubire adevărată; iubire, floare; iubire, frumusețe; iubitul meu; 2 iubiți; înțepător; japonez; lemn; liliac; liniște; mafia; măcieș; mănăstire; măreție; mirositori; mițos; Moldova; mort; natură; oiște; pătrunde; plantă; prospețime; rar; rău; regal; regina; a relaxa; roș; roșul; roze; simbol; simbolizate; spune; stil; tandrețe; treabă în grădină; țepe; țepos; urît; vin; virgin; viu; zamfir (1); 800/141/49/92/0 trăi: viață (207); supraviețui (45); bine (29
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mai ales prin entuziasm: Iar voi, măi puștilor, norocoșilor/ când plecați dimineața spre marginea lumii/ ca să descoperiți culcușul soarelui,/ Jucați-vă de-a Ieremia!/ Haideți,/ săriți într-un picior, un, doi, trei/ și strigați cu toții în cor:/ Ah, Ieremia, iar oiștea, iar gardul". Mircea Tomuș subliniază caracterul oral al poeziei lui Geo Dumitrescu, precum și faptul că poemele se desfășoară după o anumită schemă: "ele debutează prin expunerea propoziției respective, de cele mai multe ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așa cum foloseau adese/ sinucigașii din Ninive.// Poștașul Behemoth beat turtă/ își șterge botul de un timbru/ apoi cu vocea fără timbru/ ne spune spița lui yogurtă.// Pe sub ferestre trei catâri/ au marfă bună de vânzare:/ legați de șa, trei bogatâri// oiștea de la Carul mare/ poze cu Adam și Eva miri./ Tu vezi de ceai și samovare.// Tu vezi de ceai și samovare". O Halima resuscitată anamnetic și "O Rosinantă deșelată, fără păr,/ mimând o cavalcadă din fotoliu" întâlnim spre exemplu în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
subcapitol vom cita din câteva rapoarte de activitate ale organizației județene OTS. a. Ce era, de fapt, această organizație sătească? După cum spuneam, UTC-ul nu a „prins” la publicul rural așa că activiștii comuniști de la București nevrând să dea iarăși cu oiștea-n gard, au trecut peste etapa „tineretului progresist” pe care o vedeau greu aplicabilă și realizabilă în lumea satului și s au infiltrat cu gălăgioșii lor „instructori” și „îndrumători” în Partidul Frontul Plugarilor pe care l-au găsit numai bun
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
proaspătului secretar general Schaffer, de vreme ce scria în raport că „...s’a hotărât și ținut la Vaslui o întrunire publică pentru ziua de 20 aprilie cu participarea delegaților din Iași, Roman, Huși și Comitetul Central București”. Aici, raportorul a dat cu oiștea-n gard, conform unei vechi ziceri românești deoarece, la o distanță de numai o frază, se contrazice flagrant. Iată mostra de stupiditate absolută: „Întrunirea a fost încununată de succes”. Până aici bine. Iată excelenta continuare: „Din partea Comitetului Central a luat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sau, mai mult, începe secvențe în mod real descriptive, introducînd însă o progresie temporală: Dacă de exemplu Homer vrea să ne arate carul Iunonei, trebuie ca Hebe să-l construiască piesă cu piesă sub ochii noștri. Vedem roțile, osia, scaunul, oiștea, curelele și hamurile, nu asamblate, ci asamblîndu-se în mîinile lui Hebe" (p. 112). La fel se întîmplă și în cazul celebrului scut al lui Ahile, la care vom reveni din nou, mai tîrziu. La acest nivel al reflecției, trebuie să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
citatul din Laocoon pe care l-am dat mai devreme: Dacă de exemplu Homer vrea să ne arate carul Iunonei [IV] trebuie ca Hebe [I] să-l construiască piesă cu piesă [III] sub ochii noștri [II]. Vedem roțile, osia, scaunul, oiștea, curelele și hamurile, nu asamblate, ci asamblîndu-se în mîinile lui Hebe. La aceste două mari tipuri de descrieri face aluzie Nathalie Sarraute atunci cînd vorbește despre celebrul tort etajat, din Doamna Bovary, ale cărui ornamente le vom studia mai tîrziu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care trebuie să-l urmeze și, dându-le semnalul de plecare, ne adresează salutul român, de la inima, gură și ochi. Fără îndoială că acestei desfășurări de forțe îi datorăm călătoria noastră perfect liniștită; nu se întâmplă nimic, în afara unei oiști rupte în timp ce coboram prea repede spre strâmtul și informul stăvilar din fașine ce închide iazul din Bilhac. De la Buzău la Brăila părăsim regiunea muntoasă și străbatem o câmpie imensă, aflată între Buzău și Ialomița. E dezolant și monoton; niciun arbore
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o marți, zi nefastă în Orient. La a doua poștă, în ciuda observațiilor noastre, ni se dă un atelaj de patru cai noi care, la prima lovitură de bici, fac o săritură spre pășuni; trăsura se înclină; nu ne răsturnăm mulțumită oiștii, care se rupe. De data asta ne părăsește dumnezeiasca răbdare; le dăm cu mâna noastră o aspră corecție căpitanului poștei, ceaușului său și surugiului; așa era drept; cu toții răspundeau cu capul de cai și de viața noastră. Îi silim să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la Domnitor cu fructele zâzaniei, trecând peste marele stolnic, care era mândru și înfumurat. Luminăția sa Domnitorul țării om integru, dar care cu ușurință apleca urechea la vorbe de gâlceavă, dând câteodată cu bâta în baltă, nimerind ca Ieremia cu oiștea-n gard, creinduși adversari puternici, arucându-și țara din prea mult orgoliu în ghearele discordiei și suspiciunei, încăierându-și supușii, mai slabi cu firea. Supușii regatului nu se alegeau cu nimic din această stare a lucrurilor decât cu prigoană, oprimare și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrebării. Ba chiar și moartea. O gândire plată nu poate ajunge la ascuțișurile esenței. Neantul poate fi materia primă a marilor sisteme filosofice. Uneori, misiunea savanților e să explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în capul de oiște al Cosmosului. Să fie, oare, Pământul o rezervație a Căii Lactee? Omul modern tinde să dizolve toate utopiile. Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile. Mai adânc înșurubați în absolut erau plugarii secolelor trecute decât actualii constructori de rachete interplanetare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țărmurile după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În orice gest ar trebui plantat un sens. Perfecțiunii îi stă bine doar ca șansă. Zboară la timp! Altfel, îți rămân aripile mici. Stelele autentice strălucesc și în oiștea dricului. Nu trebuie să așteptăm indiferenți zorile. Mai putem mișca și noi pământul spre ele. Suntem molecule de drum. Inadaptabilul are numai două posibilități : să cadă, ori să târască specia după el. Când târâtoarele nu-ți dau pace, nu ai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pomenire! țesală - seceală De 3 ori 30 90 și cu 50 fac o sută... nu șchioapătă capra de-o ureche! Toamna se numără bobocii. Multe: "ține fine! na cumătre! " miea - miele - miel - miei burlac - fătălău / cotiugă - potâng gânsac răsteu / rudă * - oiște - proțap lambă *, leucă 2307 pe șleau - mai pe de rost de-a șederea cât de-a-ndeletea [CUVINTE RĂZLEȚE] [SUBSTANTIVE] 2255 surghiun 2257 prispă vechitur[i]* șiruri sămîncer 112 {EminescuOpXV 113} 2258 merinde, drojdii prostiri hoștină 2259 bărbăcari [sg. ] pantofar tabietul 2260
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cuprins de chin atroce. Nu întrebați dacă susțin demersuri Concretizate prin cuvinte goale, Sunt doar prizonierul unor versuri, Refugiat în doruri abisale. Nu întrebați, de pildă, cum rezistă Poeții unei lumi ascunsă-n farduri, Perversă, snoabă și afaceristă, Supusă unor oiști date-n garduri. Nu întrebați cum mă descurc cu banii, Nici voi nu stați pe roze, vă voi spune, În mine, ca și-n voi, sunt jocuri stranii Când omul rău promite gânduri bune. Nu întrebați dacă îmi iau concediu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numai pe jumătate de cosașii-verzi și aruncate pe caldarâmul spălat de cu seară, depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și reia locurile lor la oiștea rădvanelor. Revenind în marea Piață a templului, înțesată de lume, greierele-viorist și însoțitoarea sa cu ochi înguști de cobalt prinseră numai finalul cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind doar trei chestiuni, aparent disparate: Fiți bineveniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
inventivă - o eșarfă albastră de voal ce Încerca vagi unduiri În adierea firavă a vîntului ce Începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri Înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, În rîsul Întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, În timp ce Ana, În ochii căreia mă uitam, deveni tristă, tristețea i se fixase În privire: „E poate ultima dată, spuse În sine, cînd te mai văd; ești din ce În ce mai absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Până la fanarioți n-am avut cod, un semn că nici trebuia'. Ce-i drept și ce-i strâmb știa fiecare din obiceiul pământului și judecată multă nu se-ncăpea. Țară săracă, stăpânire puțină, biruri mai de loc, cară cu două oiști, să se poată înjuga boii la venirea tătarilor și dintr-o parte și dintr-alta, după cum l-apuca pe om vremea pe cale de munte, case de vălătuci acoperite cu paie, pentru a li se da foc la călcarea dușmanului, ba
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]