407 matches
-
în direcția est, se află un mic sat de mocani, exact pe hotarul dintre fostele județe Vlașca și Teleorman. Satul se numește Burnaz și el este locuit de ciobanii ce vin cu oile la iernat. De la numele acestui sătuc de oieri se trage numele întregii câmpii de pe malurile râului Vedea, de la Alexandria și până la Giurgiu. În câmpia Burnazului se cultivă grâu și porumb, fiind prielnică pentru pășunatul oilor, de la sfârșitul lui septembrie până la începutul lui aprilie. Primăvara, înainte de Sfântul Gheorghe, ciobanii
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
neștiut pentru a vedea frumusețea nașterii și a prăbușirii lumii, fiindcă oamenii nu mai au ochi pentru adevărata frumusețe, cea ieșită din lumină.” Lacul: „Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi păngăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
se împlini când Natalia ajunsese la ograda necăjitului cu brațul de flori de la icoană. Alegând florile de tulpini, azvârlise câțiva pumni de petale deasupra oițelor, iar din codițe făcuse o fiertură de pus în adăpătoare. Și plecă. A doua zi, oierul îi vestea pădurarului lecuirea turmei. De-atunci taina fetei se dezvălui oamenilor din sat. Mulți se bucurară c-aveau așa vindecător în obștea lor. Alții, mai prepuielnici, plini de zavistie, mărunțeau din gură, o vorbeau de rău și-i ziceau
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
generoasă (dar demnă) a suveranului, iată-l acum pe un Bucefal înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind chiar el încarnarea acesteia. Să le arate, cu poze doveditoare, că e neam de oieri daci (nu de agresori romani). Nu cum l-au cîrîit cîrcotașii cu niscaiva ascendențe mult prea brunete. Las' că show-ul rural din Mărginime n-a fost numai unul de pamplezir genealogic. El s-a vrut și al tăriei de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi cutremura noapte de noapte grădină. (Din adânc) (Blaga, 2010 : 184) Mère, le néant le grand ! L'angoisse du grand fait trembler chaque nuit mon jardin. (Des profondeurs) (Miclău, 1978 : 393) Pajuri rotesc minutare în veșnicul ceas peste câmp și oier. (Țară) (Blaga, 2010 : 189) Des aigles tournent aiguilles dans l'horloge éternelle sur le champ et le berger. (Pays) (Miclău, 1978 : 399) Prin vegherile noastre site de în vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. (La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
e fată săracă. Nu astfel. Împăcare. Vin delegațiunile din toate părțile Moldovei. El le arată pe mireasa lui. Trâmbițe. Capăt. {EminescuOpVIII 91} [ PERS0ANELE ] BOGDAN-DRAGOȘ BOIERUL DIN M[OARA GUZANILOR] SOȚIA LUI VERONI PAHOMIE arhiereul din Rădăuți PEPELEA STROLEA scutierul b[oierului] d[in] M[OARA] G[UZANILOR] ROMAN BODEI credinceriu a lui Dragoș din Maramurăș KADIUS LADKI solul lui Vladislav Bassarab Boieri. Meseni. Țărani. Copii de casă. 2275 [ACTUL I] [PROLOG] [ROMAN] [(aparat)] Cu tinerii nu îmblă el serile la mese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând 112r striga cătră tine: "Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". I B[OIER] Dar visterul? Ține pasu-asupra tinerei femei. II [BOIER] O! visterul e-un prieten și-al lui Vodă și al ei; O urmează de aproape... plânge sigur chiar și el Pe-un viteaz atât de mare. [I BOIER] Visterul? Un mișel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
transilvănene) în care eroul reclamă să nu fie înhumat (ci, probabil, expus în copac), el cere ca gluga și fluierul să fie puse peste/lângă el. În schimb, în seria de variante pe care le comentăm acum (majoritatea moldo- venești) oierul cere să fie îngropat, iar gluga/fluierul să fie atârnate în copac (paltin). Este posibil ca, sub presiunea dogmei și menta- lității creștine, versul de tipul „Pe mine pământ nu puneți” - care a supraviețuit în mod miraculos în colindele transilvănene
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar nu le-a transformat și nu le-a înlocuit, pentru că nu a avut cu ce.” După Traian Herseni, în epoca postdionisiacă geto- dacii au revenit la „fața senină” a manifestărilor religioase : „După tumultul bahic [...], popoarele cuminți și sărace, de oieri și plugari, și-au reluat în religie fața senină de altădată, cu tabla valorilor per- fect pusă la punct, lăsând băutura să fie ceea ce a fost ea la început : un adjuvant al religiei, de exaltare a sufletului uman” (225, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și pomicultura, aceasta dezvoltându-se foarte mult după primul război mondial (în 1968 a apărut primul alambic în sat Stroilă, 1996). Agricultura devine ocupație principală după al doilea război mondial. Astfel, în 1957, În Tălmăcel, numărul plugarilor față de cel al oierilor era de 427 la 156. Întreaga zonă a Mărginimii devenise preponderent agricolă (4020 de oieri la 7290 agricultori). În același an, horticultura era slab dezvoltată (doar 34 de persoane se declarau horticultori), iar pomicultura aproape inexistentă (2 pomicultori) (Herseni, 1985b
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
primul alambic în sat Stroilă, 1996). Agricultura devine ocupație principală după al doilea război mondial. Astfel, în 1957, În Tălmăcel, numărul plugarilor față de cel al oierilor era de 427 la 156. Întreaga zonă a Mărginimii devenise preponderent agricolă (4020 de oieri la 7290 agricultori). În același an, horticultura era slab dezvoltată (doar 34 de persoane se declarau horticultori), iar pomicultura aproape inexistentă (2 pomicultori) (Herseni, 1985b: 172). Cifrele trebuie luate în considerare cu mare precauție, existând posibilitatea unor declarații false din partea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tăierea și fasonarea lemnelor de foc, cărbunărit pregătirea mangalului). Înainte de anii 1950, toate acestea activități aduceau venituri substanțiale sătenilor, pentru că exista o cerere considerabilă la oraș pentru lemnele de foc. Astfel, în prima parte a secolului trecut, cărbunarii depășiseră numărul oierilor. În 1912, un călător prin sat este impresionat de numărul celor ce făceau cărbuni pe care îi vindeau apoi la piață în Sibiu (Însemnare în Telegraful Român, 1912). Astăzi, această meserie a dispărut în totalitate. După 1950, o dată cu apariția rețelelor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
MANOLESCU, Nicolae (27.XI.1939, Râmnicu Vâlcea), critic, istoric literar și eseist. Este fiul Sabinei Apolozan (n. Manolescu), profesoară de franceză, și al lui Petru Apolzan, profesor de filosofie. Familia paternă descinde din oieri stabiliți în Mărginimea Sibiului. Ascendența oltenească a mamei include o serie de rude dintre care Măldăreștii au dat în 1877 un erou la Rahova. M. urmează gimnaziul la Sibiu. În perioada 1952-1954 ambii părinți sunt arestați, motiv pentru care copilul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
timp atât de accesibilă și de populară printre români, Încât unul dintre numele batjocoritoare În intenție care li s-a dat acestora a fost acela de „mămăligari”. În sine, formula nu are nimic iritant. E la fel cum ai spune „oieri” (sau „ciobani”), un alt nume care li se trage românilor de la una dintre ocupațiile predilecte și, În orice caz, mai legată de zona montană și deluroasă unde agricultura devine impracticabilă la scară mai largă, altminteri formulat, În arealul mioritic teoretizat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ROMAN, Ioan N. (20.VII.1865, Comândărești, azi Rediu, j. Botoșani - 12.VII.1931, Constanța), gazetar și poet. Este fiul Mariei și al lui Neculai Roman, oieri, originari din Săliște. Face școala primară la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin izolare de lumea modernă se află în Baltagul, unul din romanele fundamentale ale literaturii române. Aici se istorisește cum o munteancă, Vitoria Lipan, nevastă de oier, caută și descoperă cadavrul bărbatului ei, care nu se mai întorsese acasă. Femeia îi identifică și pe autorii crimei, doi ciobani, jefuitorii mortului, îi silește să își recunoască fapta și procedează la pedepsirea lor, cu arma victimei și cu ajutorul câinelui
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și pentru faptul că străbătea în marea parte a cursului său o regiune nepopulată, fără așezări stabile din cauza aridității sale, cutreierată de turmele crescătorilor de vite; nu numai pe vremea lui Herodot, ca sciții, dar până la începutul secolului nostru, ca oieri din subcarpați, și mai ales din Transilvania - mărgineni, bârsani etc. Pentru aceștia, cursul de apă al Ialomiței era sursa de apă pentru traversarea Bărăganului către Orașul de Floci și Vadul Oii, sau peste Balta Borcii, pe drumul roman dintre Burdușani
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și integrând altă substanță este ampla construcție epică Plecarea Vlașinilor (1964), continuată de Întoarcerea Vlașinilor (1979; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) și de Urmașii Vlașinilor (1999). În locul analizei psihologice și al ambianței citadine, autoarea aduce o dramă zguduitoare din lumea oierilor sibieni în anii premergători răscoalei lui Horea. Evocând destinele strămoșilor săi, ca o adevărată urmașă a baciului Alexa Banu, conducător al Vlașinilor, P. asigură romanelor autenticitate și fior participativ. Comunitatea Vlașinilor este zugrăvită, într-un fel, din interior, fără a
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
comunitatea ciobanilor români din zona muntoasă a Sibiului și stăpânirea habsburgică ce încerca să-i silească să adopte „uniația” cu biserica romano-catolică, pentru a-i despărți de neamul lor de dincolo de munți. Vlașinii sunt „dăruiți” de Maria Tereza orașului Sibiu, oierii fiind obligați să plătească noi biruri și arende către guvernatorii sași. Obștea Vlașinilor încearcă să reziste, dar este nevoită să ia calea pribegiei, să treacă munții în Țara Românească. Nenorocirea e provocată însă de Nicolae Branga, un ticălos care vrea
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
mai bune proze ale sale își asigură tensiunea epică prin inspirația din arhaitatea rurală transilvăneană. Într-un anume fel, scriitorul reface drumul spre universalitate al lui Panait Istrati, dar înlocuind Bărăganul și ținutul pestriț-oriental al Brăilei cu acela al vieții oierilor transilvăneni, dominat de obiceiuri și tradiții coborând din străvechi. Așa cum alți scriitori americani ai momentului, precum Faulkner, Hemingway, Caldwell, Dos Passos, au pus în lumină o serie de „tărâmuri miraculoase”, cu o viață tumultuoasă și bogată, N. a oferit cititorului
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
PĂTRUȚ, Picu (1818 - 3.IX.1872, Săliște, j. Sibiu), copist și versificator. P., numit de N. Cartojan „Anton Pann al Ardealului”, s-a născut într-un sat de oieri din Mărginimea Sibiului, așezare cu o străveche cultură tradițională. Copilul (Oprea, după numele de botez) intră la doisprezece ani ca ajutor de crâsnic la biserica mare din Săliște, atras de icoanele și de cărțile din biserică. În 1848 sau în
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
poziția lui Sorin Adam Matei chiar ca grup, dobândind o coeziune neașteptată și legitimând post festum acuzațiile detractorilor; mai mult, un apărător voluntar al „grupului” a coborât neașteptat nivelul dezbaterii, poate de dragul unui ieftin joc de cuvinte: vezi Mircea Mihăieș, „Oierii minții”, un atac generalizat împotriva universitarilor români expatriați (mai ales în America de Nord). Notez în treacăt recurența anglicismului minte, preferat mai nimeritului spirit, un simptom al timpurilor noastre de globalizare prin americanizare (și „antiamericanizare”). O încercare afină cu cea a lui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
IV, în versiunea românească, p. 182. T. Morariu, loc. cit., p. 197. Autorul a întreprins în anii ’30 ai secolului trecut o cercetare sistematică, informațiile sale fiind corecte în ceea ce privește descrierea stânilor, numărul și amplasarea lor, precum și tipologia activității desfășurate de oieri. Am apelat doar la datele pozitive ale studiului, interpretarea arătând cum nu poate (și nu trebuie) fi înțeles iudaismul atâta vreme cât este privit din afară. Nici extrema cealaltă nu ajută mai mult la decriptarea obiectivă a temei. Paul Petrescu, op. cit., p.
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), autorul revine în spațiul privilegiat al muntelui, la Ciulpău, pentru a înfățișa existența aflată sub semnul transhumanței și al datinilor: fondul ancestral este topit într-o poveste de început de secol XX, în care lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă, dincolo de faptul divers, realitatea semnificativă: simbolicul prevalează, iar epicul, diluat uneori de divagații teoretice
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]