275 matches
-
verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus că nu ești de acord, Între timp m-am gândit mai bine, cred că va fi o soluție bună pentru amândoi, Ce te-a făcut brusc să-ți schimbi părerea, Nu-ți dorești să lucrezi tot restul vieții în olărie, Nu, deși îmi place ce fac, Trebuie să-ți urmezi bărbatul, mâine poimâine o să ai copii, trei generații care s-au hrănit din lut e mai mult decât suficient, Dar dumneata, tată, ești de acord să mergi cu noi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
place ce fac, Trebuie să-ți urmezi bărbatul, mâine poimâine o să ai copii, trei generații care s-au hrănit din lut e mai mult decât suficient, Dar dumneata, tată, ești de acord să mergi cu noi la Centru, să părăsești olăria, întrebă Marta, S-o părăsesc, niciodată, nici nu se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-i strice plăcerea. După ce tatăl ei ieși își spuse însă, Ar trebui să fiu mult mai înțelegătoare, să mă pun în locul lui, să-mi închipui cum ar fi să rămân brusc fără lucru, să mă despart de casă, de olărie, de cuptor, de viață. Repetă ultimele cuvinte cu glas tare, De viață, în timp ce privirea i se încețoșă deodată, se pusese în locul tatălui ei și suferea la fel de mult ca și el. Se uită împrejur și observă pentru prima dată că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor își ținea socoteala cheltuielilor și câștigurilor olăriei, stătea un telefon de modă veche. Formă un număr al centralei și ceru legătura cu serviciul de securitate. Aproape în aceeași clipă răsună o voce seacă de bărbat, Serviciul de securitate, rapiditatea răspunsului n-o surprinse, se știe că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i vorbească bărbatului ei, nu poate să fi fost prima, și, cu siguranță, nici ultima. Când Marta ieși în curte, sunetele barosului încetară brusc să pară că vin din pământ, acum veneau de unde trebuiau să vină, din colțul întunecat al olăriei unde era ținută argila extrasă din carieră. Se apropie de ușă, dar nu trecu de prag, Am telefonat, rosti, au spus că-i vor transmite mesajul, Să sperăm c-o vor face, răspunse tatăl, și, fără alte cuvinte, atacă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
te împinge de la spate, fără să știi de ce și încotro. În după-amiaza aceea, când ploaia s-a oprit, Cipriano Algor a luat-o pe drumul care cobora în șosea, nu băgase de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în cazul de față, explicând analogia cu alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici sub soarele încins al carierei, nu s-a mai așezat la masă nici la roată, n-a mai curățat cenușa căzută de pe grătar nici n-a mai întors piesele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu pentru că nu-l știm, ci pentru că ne-am gândit că femeia, în doliu greu după bărbatul ei, nu va lua parte la sumbrele evenimente viitoare ce se anunță nici la relatarea lor, deși ea intenționează să vină mâine la olărie să cumpere un urcior, după cum anunță, Mâine vin să cumpăr un urcior, dar sper să fie mai bun decât celălalt, am rămas cu toarta în mână când l-am ridicat, s-a făcut bucăți și mi-a inundat toată bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât celălalt, am rămas cu toarta în mână când l-am ridicat, s-a făcut bucăți și mi-a inundat toată bucătăria, imaginați-vă, ce-i drept era foarte vechi, iar Cipriano Algor răspunse, Nu e nevoie să veniți la olărie, vă aduc eu un urcior nou ca să-l înlocuiți pe cel care s-a spart, nu trebuie plătit, e oferta fabricii, O spuneți pentru că sunt văduvă, întrebă femeia, Nu, ce idee, e doar o ofertă, nimic mai mult, avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
femeii să spună tatăl-nostru și ave-maria fără să se teamă de flăcările sepulcrale și de sufletele condamnate, rămâi în pace, odihnește-te în liniște. Când Cipriano Algor trecu de ultima casă a așezării și privi spre locul unde se afla olăria, văzu sclipind lumina exterioară, un vechi felinar dintr-o cutie metalică atârnat deasupra ușii, și, deși nu trecea nici o noapte fără să-l aprindă, simți acum că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multe, iar Marta, aparținând ultimei generații, beneficiind așadar de mai mult sprijin în educația ei, a avut marele noroc să meargă să studieze la oraș, un avantaj asupra satelor trebuie să aibă marile nuclee de populație. Și dacă a ales olăria, a făcut-o din pricina unei conștiente și manifeste vocații de modelatoare, deși decizia i-a fost influențată și de faptul că, în familie, nu erau frați bărbați care să continue tradiția familială, fără să uităm nici un al treilea, suveran motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în al doilea caz va observa atent reacțiile lui Găsit, care nu e câinele să se lase luat prin înșelăciune de revendicările mincinoase ale unui fals stăpân. Marta, care, la zgomotul motorului, apăruse, cu mâinile murdare de lut, la ușa olăriei, vru să afle dacă merge și câinele. Tatăl îi răspunse, Da, merge, și peste un minut curtea era atât de goală și Marta atât de singură de parcă pentru amândoi ar fi fost prima oară. Înainte să ajungă pe strada unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbatul îi făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mâine care s-ar putea să nu mai fie al meu, Înțeleg, tată, viața e un urcuș și un coborâș continuu, totul se schimbă, dar nu trebuie să te descurajezi, ne ai pe noi, pe Marta și pe mine, cu olărie sau fără ea. Era ușor de înțeles unde voia să ajungă Marçal cu discursul lui de solidaritate familială, în mintea lui, toate problemele, cele de acum sau cele care vor apărea în viitor, aveau să fie rezolvate în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal să răspundă, încheie dialogul, Ți-o dau pe nevastă-ta. Marta schimbă câteva cuvinte cu bărbatul ei, spuse, Vom vedea cum se termină toate astea, apoi își luă rămas-bun până vineri și închise telefonul. Cipriano Algor ieșise, stătea în olărie, la masă, cu capul plecat. Aici fusese retezată viața Justei Isasca de un stop cardiac fulminant. Marta se așeză pe banca de alături și așteptă. După un lung moment, tatăl o privi, apoi își întoarse ochii. Marta spuse, N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbit insistent la radio și la televiziune și care corepunde satisfăcător intereselor medii ale locuitorilor prin conținut, stil și intenții. Marçal Gacho nu e omul care să se dedice unor lecturi frecvente și susținute, în orice caz, când vine la olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între ce e bun și ce nu trece de mediocru, deși e adevărat că, în ce privește alunecoasele concepte de bun și de mediocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că orice intromisiune din partea lui n-ar fi făcut decât să îngreuneze și să întârzie treaba. Totuși, când Marta îi puse în față foaia de hârtie care începea ultima serie de ilustrații, adună rapid copiile inițiale și se duse în olărie. Fiica mai apucă să-i spună, Nu te supăra dacă nu-ți iese de la început. Ceas după ceas, tot restul zilei și parte din ziua următoare, până la ora când trebuia să plece să-l aducă pe Marçal de la Centru, olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
consulta o pagină, alta, apoi adună cifre pe un calculator de buzunar, în fine spuse, Mai avem în magazie, fără posibilitate de vânzare, nici măcar la preț de sold, chiar sub cât ne-au costat, o mare cantitate de articole de la olăria dumneavoastră, obiecte de toate tipurile care ocupă un spațiu de care avem nevoie, iată de ce mă văd obligat să vă invit să procedați la retragerea lor în termen de maximum două săptămâni, voiam să vă telefonez mâine ca să vă informez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și, după ce se mai uită o dată în registru, își termină fraza, Pe lângă asta, vreau să spun pe lângă situația catastrofică în care se află comerțul tradițional, câtuși de puțin propice articolelor pe care timpul și schimbările de gust le-au discreditat, olăriei i se va interzice să facă negoț în afară în cazul în care Centrul va comanda produsele pe care le propuneți în acest moment, Vreți să spuneți, domnule, că nu ne vom putea vinde păpușile comercianților din oraș, Înțelegeți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
putea vinde păpușile comercianților din oraș, Înțelegeți bine, dar nu înțelegeți totul, Nu pricep unde vreți să ajungeți, Nu numai că nu le veți putea vinde păpușile, dar nu veți avea voie să le vindeți nici unul dintre celalte produse ale olăriei, chiar admițând absurda ipoteză că v-ar fi comandate, Înțeleg, din momentul în care aș fi din nou acceptat ca furnizor al Centrului, nu mai pot fi furnizorul altcuiva, Exact, de altfel nu e cazul să fiți surprins, astea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ultima farfurie, Da, domnule. Această expresie, plan de retragere, nu dă bine în gura unui civil, sună mai degrabă a operație militară decât a rutinieră înapoiere de marfuri, și, aplicată literal la pozițiile relative ale unității Centru și a unității olărie, poate însemna fie o providențială retragere tactică în scopul regrupării forțelor dispersate pentru ca apoi, la momentul oportun, adică, odată cu aprobarea producerii păpușilor, să se reia atacul, fie, dimpotrivă, poate însemna sfârșitul, înfrângerea pe toată linia, debandada, fuga care încotro. Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se poate chiar imagina comica situație în care propriul lui ginere îl va interpela, Tată, ce faci aici, nu cumperi nimic, iar el va răspunde, Mă duc la sectorul de vase să văd dacă mai au expusă vreo piesă de la olăria Algor, să întreb cât costă vasul decorat cu bucățele de marmură încrustate, să spun Da, domnule, nu mai sunt mulți meșterii în stare să execute un asemenea urcior, cu un finisaj atât de fin lucrat, poate că responsabilul de sector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar trezi curiozitatea morbidă a trecătorilor, care pe dată ar vrea să afle de ce. Cipriano Algor a mai spus, nu o dată, ci de multe ori că nu va accepta niciodată să vină să locuiască în Centru, nu va renunța la olăria care a aparținut tatălui și bunicului său, și până și singura lui fiică, Marta, care, sărmana, n-are altă alegere decât să-și însoțească bărbatul când va fi promovat gardian rezistent, a înțeles acum două trei zile, cu o lăudabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de siguranță. Câinelui Găsit nu-i plăcu de Marçal. Erau atâtea de vorbit, atâtea noutățile, atâtea suișurile și coborâșurile curajului și speranței, trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul dintre Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]