285 matches
-
a cetății, dêmokratia. Reamintim că de la sfîrșitul secolului al VI-lea î.Hr., cetățile grecești se împart în două categorii de regimuri politice: oligarhia (guvernarea de către cei privilegiați, bogații) și dêmokratia (guvernarea de către dêmos, poporul). Războiul peloponesiac (431-404 î.Hr.) opune cetățile oligarhice conduse de Sparta coaliției "democrate" condusă de Atena. Forța Atenei, independența și prosperitatea sa se datorează egalității dintre cetățeni, explică marele Herodot, destul de critic de altfel în ceea ce privește dêmokratia: "Atena își spori atunci puterea. Se vede de altfel pretutindeni că egalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cetățenilor (pedagogia democrației). Reamintind în permanență că " noi, poporul " sîntem fundamentul constituției, principiul suveranității populare explică logica repartiției puterilor. Astfel, el supraestimează o parte a propriei sale realități: afirmarea suveranității populare a servit adesea de fațadă pentru regimurile autoritare sau oligarhice. Așa cum a demonstrat Marx, suveranitatea populară ascunde raporturi de forță reale în spatele mitului națiunii unite. Dar, din nou, absența prin-cipiului ar fi schimbat ceva? Democrația ar fi fost ea mai puțin coruptă dacă construcția sa empirică nu ar fi fost
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
de funcții și legiferarea pentru perioade limitate de timp, toate acestea și alte principii care sînt considerate a exista independent de puterea politică, care trebuie să le respecte și să le protejeze, au fost invocate ca replică la teoriile politice oligarhice și statocentrice. Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul au avut scopul de a reabilita, reconstrui și dezvolta "spiritul" de împărțire a puterii reflectat de aceste principii și au făcut acest lucru mai ales insistînd pe faptul că
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
internă, în schimb, până la începutul anilor 2000, s-a caracterizat prin instabilitatea politicii, datorată în mare parte acțiunilor care îl priveau pe Kucima însuși (Kucimagate), deteriorării politicilor sociale, corupției autorităților de stat și reformelor economice planificate în interesul unei clase oligarhice puternice. În fapt, de la sfârșitul anilor '90, politica ucraineană a fost dominată de o clasă de noi îmbogățiți care, odată ce au pătruns pe scena politică, prin alegerile din 1998, au dat naștere unei serii de partide de centru; aceste partide
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
l-au definit drept o "zonă gri" între autoritarism și democrație. Și în acest caz, ca și într-al Serbiei, definițiile utilizate pentru regimul lui Kucima sunt diferite: proto-democrație (proto-democracy) sau autoritarism moderat (soft-authoritarianism) (Dawisha și Parrott 1997), sistem politic oligarhic (Roeder 1994) sau autoritarism competitiv ("competitive authoritarianism") (Way 2005). Punctul comun al tuturor acestor definiții este prezența instituțiilor și caracteristicilor democratice pe lângă aspectele tradițional autoritare. Kucima, de fapt, a ajuns la putere în 1994, prin alegeri concurențiale, declarând că vrea
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
un stat preponderent agrar, reprezentanții țărănimii n-au negat necesitatea dezvoltării unor ramuri industriale. În schimb ei se Împotriveau protecționismului vamal ridicat, susținut de liberali. Doctrina țărănistă „politica porților deschise”. Între 1919-1924, țărăniștii au susținut lupta de clasă Împotriva burgheziei oligarhice, după 1924 au preconizat apărarea de clasă Împotriva agresiunii la care țărănimea era supusă din partea burgheziei. În perioada interbelică s-a Înregistrat o mare instabilitate guvernamentală (30 de guverne și 10 alegeri generale). Guvernele liberale au urmărit valorificarea bogățiilor țării
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
au acces la ea. Asta înseamnă să uităm că societățile aristocratice vezi Sparta au favorizat mereu oralitatea, la fel de improprie regulii de drept ca și imaginea. Videosfera slujește aristocrația banului și dăunează celei academice. Ea retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic litera precum peștele mare pe cel mic. Sunt de-ajuns un laringe sau o imprimantă pentru a articula sau publica un discurs, dar pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tiranie a majorității"? Aș fi dorit ca răspunsul să fie simplu. Dar vai!, este mult mai complicat decît ați putea bănui. Apar complicații din cauza faptului că practic fiecare lege sau politică publică, adoptată fie de o majoritate democratică, o minoritate oligarhică sau de un dictator blînd, va defavoriza în mod sigur anumite persoane. Altfel spus, problema nu constă în capacitatea guvernanților de a proiecta toate legile astfel încît nici una să nu afecteze interesele vreunui cetățean. Nici un guvern, nici chiar un guvern
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
al autoficțiunii ar putea fi cauza principală a frecventelor lecturi literale la care e supusă opera dumneavoastră și care conduc la mari absurdități interpretative ca, de exemplu, afirmația prin care i se atribuie scriitorului Fernando Vallejo o ideologie fascistă, rasistă, oligarhică, reacționară etc. Credeți că absența -din cîte știu eu- a unui studiu critic serios despre opera dumneavoastră de ficțiune ar putea fi pusă în legătură cu spațiul de reflecție foarte redus, aproape inexistent, pe care l-a ocupat autoficțiunea ca specie în
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
regimurile nedemocratice, pentru că procesul de democratizare reprezintă înlocuirea acestora cu altele, bazate pe aspirații democratice. Regimurile nedemocratice apar sub diferite forme, dictaturi civile sau militare, conducere totalitară în numele unui partid fanatic sau a unei ideologii, despotism personalist sau un regim oligarhic care respectă supremația legii dar nu răspunde în fața majorității electoratului (pentru o tipologie detaliată, vezi Linz, 1975). Tradiția europeană nu este cea a statului democratic, ci a celui nedemocratic. Statul european modern a fost creat pentru a exercita autoritatea în numele
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
atît de diferite, încît se pierde toată semnificația (Sartori, 1970). Din cauza diferențelor politice palpabile dintre țările cu pretenții de a fi considerate democratice, specialiștii în științe sociale au atașat termenului multe adjective care să facă diferența, cum ar fi: exclusivistă, oligarhică, fragilă, delegativă, neliberală, protejată și asediată. Unele etichetări sînt opace, altele, precum democrație simulată, pseudo-, cvasisau fantomă, sînt peiorative. Collier și Levitsky (1996: 1) descriu rezultatul ca "democrație cu adjective". Ei identifică mai mult de 550 de adjective folosite pentru
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
diferă între ele, ca natură, mult mai mult decît cele democratice. Cea mai represivă formă este statul totalitar, care caută să domine total instituțiile și activitățile unei societăți. Dictatorii guvernează în mod nedemocratic și adeseori în mod arbitrar. Un regim oligarhic nu se bazează pe consimțămîntul popular, dar poate fi legitim. În unele privințe, un regim nedemocratic poate fi descris drept legitim. De exemplu, într-o perioadă în care regele era privit ca fiind întruchiparea autorității, regimul putea fi numit legitim
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fi folosită în mod sistematic spre a călăuzi acțiunea către un scop fixat. Absența ideologiei împiedică dictatura să-și mobilizeze coercitiv supușii în urmărirea scopurilor îndepărtate. Totuși, neprevăzutul autorității poate să îi determine pe supuși să o urască. Un regim oligarhic este condus de o elită care acordă prioritate exercitării autorității efective asupra supușilor, mai degrabă decît reprezentării cetățenilor individuali (Rose, 1996a: 13 ș.u.). Dacă autoritatea sa este exercitată în concordanță cu supremația legii, atunci un regim oligarhic diferă fundamental
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Un regim oligarhic este condus de o elită care acordă prioritate exercitării autorității efective asupra supușilor, mai degrabă decît reprezentării cetățenilor individuali (Rose, 1996a: 13 ș.u.). Dacă autoritatea sa este exercitată în concordanță cu supremația legii, atunci un regim oligarhic diferă fundamental de o dictatură. Din moment ce legile sînt pro-mulgate de un grup mic de oameni, ele reflectă valorile și interesele conducătorilor. Adeziunea la lege ajută un regim oligarhic să administreze mai ușor un teritoriu mare și încurajează stabilitatea, prin predictibi-litate
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
autoritatea sa este exercitată în concordanță cu supremația legii, atunci un regim oligarhic diferă fundamental de o dictatură. Din moment ce legile sînt pro-mulgate de un grup mic de oameni, ele reflectă valorile și interesele conducătorilor. Adeziunea la lege ajută un regim oligarhic să administreze mai ușor un teritoriu mare și încurajează stabilitatea, prin predictibi-litate. Supușii unei oligarhii nu se pot bucura de libertatea cuvîntului dintr-o democrație, dar criticii știu ce să spună și ce să nu spună pentru a nu fi
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
oligarhii nu se pot bucura de libertatea cuvîntului dintr-o democrație, dar criticii știu ce să spună și ce să nu spună pentru a nu fi pedepsiți. Cenzura restricționează unele forme de critică, în timp ce le acceptă pe altele. Un regim oligarhic poate accepta societatea civilă; el acordă instituțiilor libertate de acțiune atît timp cît nu amenință autoritatea regimu-lui. Un regim oligarhic nu are nevoie să organizeze alegeri, din moment ce nu este răspunzător în fața electoratului. Dacă se organizează alegeri, nu e nevoie ca
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
nu spună pentru a nu fi pedepsiți. Cenzura restricționează unele forme de critică, în timp ce le acceptă pe altele. Un regim oligarhic poate accepta societatea civilă; el acordă instituțiilor libertate de acțiune atît timp cît nu amenință autoritatea regimu-lui. Un regim oligarhic nu are nevoie să organizeze alegeri, din moment ce nu este răspunzător în fața electoratului. Dacă se organizează alegeri, nu e nevoie ca ele să fie manipulate, pentru că sufragiul este, cel mai pro-babil, limitat, la fel cum e și competiția dintre partide. Dacă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
care regimul anterior a respectat supremația legii, a tolerat instituțiile societății civile și a instituționalizat competiția electorală și responsabilitatea guvernanților. Moștenirea regimurilor din Europa de Vest tinde să fie ușoară, pentru că punctul lor de plecare a fost în mod normal un regim oligarhic cu instituții ale societății civile, iar unele aveau experiența alegerilor democratice. În țările care au ajuns la democrație prin evoluție, tranziția a fost de asemenea ușoară, o trecere gradată de la un regim oligarhic cu supremația legii la un guvern răspunzător
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a fost în mod normal un regim oligarhic cu instituții ale societății civile, iar unele aveau experiența alegerilor democratice. În țările care au ajuns la democrație prin evoluție, tranziția a fost de asemenea ușoară, o trecere gradată de la un regim oligarhic cu supremația legii la un guvern răspunzător în fața majorității electoratului. Deși regimurile comuniste nu au avut succes în transformarea societății conform viziunii lor utopice asupra lumii, în cele patru decenii schimbările făcute au transformat mediul înconjurător și economia și au
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
încerca remedierea disfuncțiilor sistemului comunist" (Volgyes, 1995: 14). Comparația între calea ușoară și cea grea către democratizare ilustrează amploarea provocărilor cu care s-au confruntat regimurile post-comuniste. Moștenirea "ușoară" a oligarhiei Punctul de plecare ideal pentru democratizare este un regim oligarhic în care instituțiile civice reprezentative sînt deja formate. Pentru că este un Rechtsstaat, nu mai este nevoie de lupta pentru a limita exercitarea arbitrară a puterii, întrucît supremația legii este deja consfințită. Orice schimbări constituționale stabilite între guvernanți și oponenții lor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
din Evul Mediu, iar politica de partid a apărut cu aproape două secole înaintea sufragiului universal. În cazul în care democratizarea apare prin evoluție și nu prin revoluție, tranziția e ușoară. Germania și Austria ilustrează de asemenea importanța unei moșteniri oligarhice care să faciliteze democratizarea, pentru că înainte de totalitarism, în anii 1930, ambele țări au avut o tradi-ție de generații a supremației legii. Instituțiile societății civile, cum ar fi sindicatele, au fost recunoscute din punct de vedere legal. Alegerile libere datează de la
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
puțin respect pentru supremația legii, decît cu o oligarhie civică. Greutățile Republicii Italiene în a institui complet democrația, după 1945, arată efectele acestei moșteniri negative. Drumurile diferite ale Spaniei și Greciei ilustrează de asemenea avantajele democratizării pornind de la o bază oligarhică stabilă. Deși amîndouă țările au avut războaie civile sîngeroase, Spania a devenit o dictatură stabilă în timpul lui Franco. Inițial, grija regimului a fost de a-și întări puterea, prin orice mijloace. Dar, treptat, supremația legii a devenit mai importantă, iar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a devenit mai importantă, iar instituțiile societății civile, între ele biserica și interesele de afaceri, și-au cîștigat independența față de regim. În 1967 a fost adoptată o lege organică ce instituia un cadru pentru supremația legii, cadru specific unui regim oligarhic (Pérez-Diaz, 1993). Înainte de moar-tea lui Franco, oligarhia aflată la putere era pregătită să facă tranziția spre un regim democratic. Deși Grecia a creat imediat instituții democratice și a organizat alegeri libere după sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, partidul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Singura schimbare, nu de esență, o aflăm numai în înmulțirea oligarhilor și în înrăutățirea lor. Deja Regulamentul Organic a făcut din ciocoii vechilor boieri o pătură nouă de oligarhi, Constituția a făcut din progenitura foarte numeroasă a acestora o pătură oligarhică și mai mare. Pentru acești oameni există statul român. Ei îl stăpânesc și-l esploatează; despre o ridicare a stării de cultură a poporului, despre îmbunătățirea existenței lui morale ori materiale nu e nici vorba. Casa țăranului e durată astăzi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu munca zilnică și cu interesele zilnice. În state demagogice se formează, pentru rezolvarea acestor cestiuni, o clasă de politiciani, de patrioți de meserie, fără trecut, fără tradiții, cari fac din politică o speculă, un mijloc de trai; în statul oligarhic există o clasă de oameni cari ab antiquo are sarcina de-a împăca formele trecutului cu exigențele viitorului, asigurând statului continuitatea de dezvoltare, ferindu 'l de sărituri și de întreprinderi aventuroase și înlăuntru și în afară. În Senatul Romei putem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]