350 matches
-
critique doit être partiale, passionnée, politique, c’est-à-dire faite à un point de vue exclusif, mais un point de vue qui ouvre le plus d’horizons”. Și G. Călinescu vorbește nu o dată de necesara agresivitate a criticii. Critica cea mai „olimpiană” (noțiune utopică în fond) și cea care se ocupă numai cu studiul valorilor clasice și consacrate, încă trebuie să fie aptă de polemică, așa cum cel mai pașnic om trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
apoi, cei care, din ignoranță retrogradă, refuză să se supună planului științific, trebuie educați pentru a-l accepta sau dați deoparte. Versiunile cele mai rigide ale modernismului extrem, precum cele aplicate de Lenin și Le Corbusier, se caracterizau prin duritatea olimpiană cu care erau tratați subiecții intervențiilor. Cel mai radical proiect imaginat a fost acela de a „șterge” totul și a o lua din nou de la zero. Astfel, ideologia modernismului extrem tinde să devalorizeze sau să detroneze politica, considerând că interesele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Eugen Simion, baricadat Îndărătul reputației sale de apărător al «autonomiei esteticului» Înainte de 1989, refuză astăzi orice analiză a raporturilor dintre literatura și politică. Luminița Marcu respinge atât maniheismul lui Negrici, pentru care totul devine retrospectiv imoralitate și manipulare, precum și conservatorismul olimpian al lui Eugen Simion, care Întuneca o istorie și așa dificil de Înțeles pentru tinerii cititori. Ea vede În această exemplul perfect al unei critici literare care reușise Înainte de ’89 să coabiteze cu un regim totalitar, dar care refuză astăzi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau siliți să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și să nu mai practice circumcizia. Antiochos închină templul lui Zeus Olimpianul, autorizează jertfele păgâne și prostituția rituală la Ierusalim. Toate aceste măsuri făceau parte dintr‑un foarte ambițios proiect de elenizare forțată a Iudeii, căruia populația i se opunea cu îndârjire, în ciuda existenței unui număr important de „colaboraționiști”. Capitolul 7 redă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Antiochos se manifestă prin: 1) Lipsă de respect față de divinitate, în general (v. 35), și față de „dumnezeii părinților lui”, în special (v. 37). „În timp ce urmașii lui Seleucos I îl cinsteau mai ales pe Apollo”, Antiochos îl venerează pe Zeus Olimpianul. 2) Autodeificare: „Regele se va înălța și se va preamări mai presus decât oricare dumnezeu” (vv. 36 și 37). Antiochos al IV‑lea a fost primul rege care s‑a proclamat 2γΗ („zeu”) pe moneda bătută în timpul său, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
, Olimpian (1.VII.1937, Jugureni, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Ștefaniei Ungherea, dactilografă. Urmează la București Facultatea de Drept și Jurnalistica. Înainte de 1989 lucrează ca ofițer operativ în Ministerul de Interne, redactor, șef de secție și redactor-șef la
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
fețe, versatil, foarte iscusit”), este supus, ca și zeii, atotputernicei Ananke ( )Anavgkh = „Necesitatea oarbă”). Găsim la Euripide semnificația acestei atotputernicii care îi înfricoșează, în egală măsură, pe muritori și pe nemuritori. Ananke este o zeitate abstractă, aflată chiar și deasupra olimpienilor 15. Theon anankeion (Qeon anagkaon = „Ordinea inflexibilă”, „Predestinarea fatală”, „Necesitatea divină”) este nu numai indestructibilă, ci și invizibilă. Ea se manifestă în lume, în mod concret, numai prin cele trei fiice ale ei. Acestea sunt renumitele moire (moirai = „ursite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împletitura pânzei în destin” - spune A. Dumitriu 18, trimițând chiar la primul cânt al poemului 19. Este un soi de predestinare pe care o țes moirele și o duc la îndeplinire zeii fără crâcnire. Excepție pare a face Poseidon - dușmanul olimpian al lui Ulise -, dacă nu cumva și aceasta este „parte” din trama destinului său. De ce această supunere? Pentru că Ananke este, cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
veșnică pentru că are memorie și nu poate uita pe Penelopa, care îl așteaptă, și Itaca - unde își va găsi sfârșitul. Memoria și neuitarea sunt ale oamenilor; zeii sunt amnezici, trăind veșnic în prezent. Mnemosine, zeița memoriei, este doar una dintre olimpiene. Lethosine, în schimb, este zeița infernală a Uitării. Neuitarea (alétheia, a)lhvqeia) este însuși Adevărul. Lethe (Uitarea) este ea însăși un văl al lui Calipso, iar „a dezvălui” este chiar aflarea Adevărului. La „adevăr”, în grecește se spune alétheia; este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Este „învățarea de a deveni ceea ce trebuie să fii”, „școala vieții”, enkyklios paideia, formarea de-a lungul întregii vieți, curriculum vitae. Așadar mathesis și paideia așezate în ordine strictă, anankeică. Physiopoiesis - adică travaliul lăuntric de autodesăvârșire în limite divine, predestinate olimpian. Sau, cum am spune astăzi, longlife education, între limitele generoase ale potențialului genetic uman și în conformitate strictă cu marile valori umane. Așadar ceea ce numim astăzi curriculum educațional ar trebui să acopere ceea ce, în termeni antici, se înțelegea prin predestinare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
th mh. Qewn anagkaion tóde („O nenorocire teribilă s-a dezlănțuit împotriva neamului lui Priam și a cetății mele: aceasta este ordinea inflexibilă a zeilor”). Această qeon anagkaion tóde, theon anankeion tode- ordinea divină inflexibilă - nu poate fi deturnată de olimpieni. Mulți zei, în frunte cu Afrodita, ar fi dorit să schimbe soarta Troiei și a troienilor, dar nu au putut trece peste decizia nemiloasei Ananke și războiul s-a produs implacabil, aducând sfârșitul funest pentru supușii lui Priam. 16. O
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică frumoasă și înfricoșătoare a debutat, în mod aproape evident pentru toată lumea, secolul XXI. Ea reclamă o viziune exhaustivă asupra rostului și puterii educației în viața omului. Fundamentarea unor curricula postmoderne pentru formarea „omului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
impus interdicția incestului care, în Neolitic, a fost abolit de către toate comunitățile sedentare ale spațiului euroatlantic. Această abolire s-a realizat exclusiv pe baza unei educații morale severe impuse de zei masculini, absoluți și autoritari, precum Iehova ebraic. (Dar Zeus Olimpianul al grecilor nu era o divinitate a interdicției incestului, ci, ca ucigaș al infantofagului său părinte Cronos, un zeu al abolirii canibalismului 8.) Acest curriculum cutumiar întemeiat mitico-religios pare să fi determinat desprinderea omului de hominitatea sa animalică, pentru a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
El este solidar cu „armonia armoniilor”, care este tetraktys, adică suma primelor numere întregi - socotite numere sacre: 1+2+3+4 = 10. Tetraktys este tetrada divină, esența esențelor 49. Hieros Logos dezvăluie că jurământul pitagoreic nu se făcea pe Zeus Olimpianul, așa cum făceau toți elenii, ci pe tetraktys, adică pe esența divinității 50. Acest delir bazat pe „numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia matematică” ce a aprins vâlvătaia marii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a aflat „taina pitagoreică”. b) Viziunea modernă a lumii. Imaginea antică s-a perpetuat încă 10-12 secole, hrănind întreaga spiritualitate a Evului Mediu. „Lumea perfectă”, creație a divinității iudeo-creștine, nu era decât o variantă a „lumii armonioase” stăpânite de zeii olimpieni platonico-pitagoreici. Începând însă cu Renașterea, viziunea asupra lumii a început să se modifice. „Lumea lui Dumnezeu” a început să devină „Lumea Omului”. Adevărul revelat a început să cedeze locul adevărului cercetat - produs al minții omului. Tronul celest al lui Dumnezeu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Frondă), complementaritatea dintre istoria literaturii (Călinescu și Arghezi) și cea a culturii, văzută ca suport al creației (Cultul culturii), oferă studiului substanță și coerență. Prin reconstituire se ajunge la portret: „Sistemul de contraste funcționează implacabil. Un anxios care se voia olimpian. Individ de geniu, așezat pe un agresiv complex de superioritate - poate fi inhibat de privirea rece a unui student! Orgolioasă timiditate, sensibilitate exacerbată. Călinescu era un Hercule cu multe călcâie ahileene.” P. se arată preocupat și de teoretizarea anumitor aspecte
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
ca Ussher Arkin, un om cu care putea vorbi. — Atunci pentru dumneavoastră nu este o chestiune teoretică. Nici pentru mine. Însă niște gentlemeni desăvărșiți și așa de buni la inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
însă ceva sec și rău, o mică doză delicată de oroare: nu trăiește, dar nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
trăiască un mic eveniment istoric. Dacă ar fi știut, ar fi filozofat pe îndelete asupra paradei istoriei, asupra neputinței istoricului de a sta deoparte și a se uita. Era o greșeală, ar fi spus el, să te consideri un cronicar olimpian. Fiecare din noi participă la această paradă. Istoricul este influențat de evenimentele prezentului, care recreează veșnic trecutul. S-ar fi gândit la acestea cu toată seriozitatea, deși parada se desfășurase de ceva timp fără ajutorul lui. Totuși, din cauză că era miop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
l-au făcut profesor (în latinește) Pe fețele noastre înflorise un zâmbet de ușurare și de nespusă dragoste pentru Barosanul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar dacă Barosanul se dovedise atât de înțelegător cu micile noastre satisfacții, nu toți profesorii își acceptaseră cu aceeași seninătate olimpiană poreclele; desigur, spuneam noi, cu deplină convingere, pentru că nu toți erau clasici, în toată puterea cuvântului, ca el! Singur directorul, Costică Ionescu, zis Barbă, un om de asemenea superior, nu făcea caz de poreclă. I se mai zicea și Barbarossa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid ca un zeu alungat din înălțimi olimpiene, care se pricepea să-l răscolească zicându-i, cu glas de înger, cântece despre iubiri vinovate și doruri rătăcite. Consulul era... neconsolat mai ales pentru această pierdere, întrebându-se adeseori pe ce mâini încăpuse acel prince charmant. ― Daaa! oftă Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au fost menținuți separați fusese un atentat Împotriva spiritului. Aceasta este diferența enormă existentă Între moartea de aici și acel Înțelept păstrător 6 al hârtiilor vieții și ale morții, În timp ce ea se Împăunează cu faptul că Îi disprețuiește În mod olimpian pe cei care au murit, să ne amintim de fraza crudă, repetată de atâta ori, care spune că trecutul e trecut, el, În schimb, datorită a ceea ce În limbajul curent numim conștiință istorică, este de părere că viii n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]