370 matches
-
umană pe fundul căreia zăcea, așa cum se cuvine la inaugurarea unei dinastii mai favorabile a norocului împărat. Trânti femeia pe nisip și se aruncă asupra ei, după tehnica-i deprinsă în hârjonelile cu Marieta. Prin degete i se scurseră fulgere olimpiene. Ondine simți că timpul așteptării s-a sfârșit și, scuturându-se din răsputeri de o reziduală mlaștină de inhibiții transmisă ereditar, primi botezul urgiei lui cu toate pânzele sus. Se prinse energic în joc, antrenându-și agresorul într-o rostogolire
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
respect primitorilor. Iar faptul că situația era mai degrabă tragicomică decât tragică nu făcea decât să complice lucrurile cu opțiunea suplimentară de a eluda responsabilitatea printr-un hohot de râs pretins detașat. În definitiv, de câte ori un râs cu fals pașaport olimpian nu încearcă sa ascundă, stângace, o incapacitate crasă de-a face cât de cât față situației? Ian nu era defel omul care să fugă de greu; și tocmai de aceea, s-ar putea spune, centrul de gravitație al propriei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
A fost numit adesea "cel Viclean", "înșelător", "Atotpriceput"; era patronul tâlharilor și al hoților, "al tuturor acelora ce știu să-și creeze un avantaj prin fapte ascunse" (cînd fură vitele lui Apollo, o face răsucindu-le urmele). Este servitorul zeilor olimpieni: face focul, taie lemne de foc, tranșează carnea, toarnă vinul; nu-l interesează prea mult normele demnității și mândriei. Elemente magice preistorice, care rămân apanajul lui Hermes, coiful și încălțările înaripate, contribuie la considerarea lui ulterioară ca mare vrăjitor și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a unui deal; iar într-un rând o vedem, după câte își amintea Ahile, povestind alor casei, la Ftia, cum, cu ajutorul gigantului Briareu, cel cu o sută de brațe, l-a salvat pe Zeus de o primejdioasă uneltire a celorlalți olimpieni. Dar Tetis locuiește mai ales în palatul de sub mare al tatălui său, Nereu, iar greul creșterii copilului și adolescentului Ahile i-a revenit lui Foinix, pribeagul ocrotit de Peleu: prunc, Ahile nu mânca decât din mâna lui Foinix, care îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu mai vorbim!), nu a izbutit să termine multe cărți. Și chiar de n-ar fi așa, tot ar sări în ochi discrepanța dintre natura armonioasă a unuia și contorsiunile personalității schizoide a celuilalt. Diferența se observă, apoi, fizionomic. Faciesul olimpianului de la Weimar se desenează discret pe o carnație suplă, elastică, de om sănătos și echilibrat, pe când Flaubert poartă pe chipul său flasc, obosit, semnele supliciului, cu ochii aceia imenși, minerali, fixați ca niște mărgele de piatră pe dantela neagră a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înaintea lui Cristos, amintite și de Homer sau Hesiod în lucrările lor, trebuie să înțelegem că moștenirea vechilor greci este și ea multidirecțională. Dar dogma misterelor eleusiene, de credință într-o viață dincolo de moarte, nu este în concordanță cu mitologia olimpiană 326. Trecând peste filosofia ioniană (Heraclit, Xenofon) și sofiștii care au dirijat religia spre zeitățile amintite ne întoarcem la festivaluri. Ele se țineau pe lună plină, în ziua a șaptea a lunii și în general prezentau elemente străine credințelor obișnuite
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu-l pui! Îl lasă-n pacea-ntâie-a lui. Că vinovat e tot făcutul Și sfânt, doar nunta, începutul 882. Haosul corespunde hermetic opoziției elementelor în sânul materiei primare încă nu sublimată prin proces alchimic, înaintea nunții universale, a instaurării ordinii olimpiene la eleni sau din timpul divinităților și credințelor anterioare lui Cristos la creștini. Auzim strigăte de groază; e spaimă nu este pace!883. Mă plec și te scrutez cu un fior Ca-ntr-o lumină de fântână... Tu știi ceva
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Trismegistus 1228 Ingeborg Bachmann, "A verii grea povară", în Fără delicatese, traducere de Iulia Dondorici, Editura Univers, București, 1981. 1229 Liviu Pendefunda, Dogmă sau libertatea gândirii, Editura Junimea, Iași, 2007. 1230 Shakespeare în Neguțătorul din Veneția 1231 Fauriel, citat de Olimpian Ungherea, Dex masonic, vol. I. 1232 Raymond Queneau, 1903-1974, Veghe. 1233 (Artephius. A Renaissance tradition held that Artephius had been born in the first or second century and died in the twelfth, thanks to having discovered the alchemical elixir that
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Plin de sfidare Orpheus călca voința destinului, îndemnându-i pe oamenii născuți pe pământ să fugă de moarte>>. Opera atribuită lui Orfeu ar fi cuprins Legendele sacre în 24 de cânturi, o teogonie, Gigantomania, o epopee despre războiul dintre zeii olimpieni și giganți, poemul Argonautica, Imnuri și niște tratate de astrologie. Episodul biografic principal: dragostea absolută pentru soția sa, Eurydice (o Nimfă întâlnită în Tracia, după întoarcerea poetului din expediția argonautică, decedată chiar în ziua nunții). După moartea sa, Orfeu a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
barocă, încapsulând trei mituri distincte : componentele theophiliană, paracelsiană și simoniană. Mitul theophilian, componenta cadrului central al tragediei Faust, constituie motivul rebeliunii, dar, spre deosebire de cea a titanilor prometeici îndârjiți împotriva zeilor , aici se reduce totul la actul de încălcare a perceptelor olimpiene prin asocierea cu spiritul răului, în vederea obținerii tuturor privilegiilor oprite de justiția divină. Mitul paracelsian curge paralel cu existența autentică a lui Faust; acțiunile sale urmăreau cu pasiune planurile divine, rostuind dezlegarea Cosmosului prin interacțiunea legilor vieții si ale constelațiilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nimeni nu știe cum le va mai putea controla și ale căror consecințe pot fi îngrozitoare. Ceva din spiritul multicultural, grandios și nihilist ce caracteriza mult invocata Pax romana pare să se regăsească și sub tutela actualei Pax americana. Mulțimea olimpiană a vechilor zei pare să fi revenit, sub alte nume doar: știință, rațiune, ideologie, politică, econo-mie ș.a. Atîta doar că noul Olimp nu mai e la fel de armonios, ci haotic și plin de incertitudine. Totul devine superfluu. Începînd cu principiul incertitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dacă știi ce ești, dacă știi încotro te îndrepți. Se poate vorbi, pe de o parte, despre încetarea simptomelor, a clișeelor, a anxietăților sau a altora asemenea; iar pe de altă parte, se poate vorbi despre dezvoltarea spontaneității, a umorului olimpian, a cunoașterii senzoriale și a altora similare. Destul de des se întâmplă că muzica, ritmul și dansul devin căi excelente spre descoperirea de sine. Încremenirea îndârjită în obiceiuri duce la ideea că acest fel de „trigger”, de stimulare tinde să realizeze
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
poate de asemenea influența procesul narativ (ca o retorică a romanului, în sensul lui Booth), însă nu îl motivează pe narator să povestească în sens existențial. Din acest fapt putem deduce că o schimbare de roluri, probabil de la acela al Olimpianului omniscient la cel al martorului ocular și auditiv invizibil de la locul întîmplării sau invers, este mult mai ușor de realizat de către un narator auctorial decît de un narator la persoana întîi întrupat care este legat în mod inextricabil de corpul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deține naratorul. Perspectiva interioară are în mod neapărat ca rezultat o limitare a tipului și a gradului de cunoaștere (punct de vedere limitat) ale personajului-narator sau ale personajului-reflector. Omnisciența presupune întotdeauna o perspectivă externă a unui narator auctorial de tip olimpian. Acesta din urmă are la dispoziția sa o cunoaștere nelimitată a gîndurilor și sentimentelor personajelor. Este uimitor, totuși, că abia dacă există vreun roman în care o astfel de omnisciență să fie folosită de la început pînă la sfîrșit și pentru
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
autonarării cere o autojustificare dacă nu o autoexplicare"362 este valabilă în general pentru contrastul dintre personajul-narator și personajul-reflector. De asemenea, este validă pentru personajele-narator din sfera situațiilor narative auctoriale, atîta timp cît naratorul auctorial nu-și asumă rolul de Olimpian omniscient și omnipotent. Explicația lui Cohn pentru motivele care l-au condus pe Kafka la rescrierea primului capitol al romanului Castelul la persoana a treia în locul persoanei întîi nu își pierde nimic din valabilitate dacă se lărgește rama referinței interpretării
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
privilegiile tradiționale ale omniscienței și dreptul de a dispune de personaje ca narator auctorial. Apariția naratorului în postură de tînăr contemporan și de oaspete care vizitează orașul Pumpernickel ar trebui să presupună că el renunță la aceste privilegii de narator olimpian. De fapt, Thackeray face un oarecare gest în această direcție. În capitolul LXXVI, naratorul face aluzii la faptul că Tapeworm, însărcinat cu afaceri de la curtea din Pumpernickel, este sursa directă a cunoașterii lui detaliate a poveștii lui Becky 476. Oricum
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și situație narativă personală, 328-340 și stil indirect liber, 320-328 narator, corporalitate, 147, 150, 152, 295-296 intruziune, 47 narator auctorial ≠ autor, 36, 38-41, 66, 133-134, 300 narațiune la persoana a treia, 88, 132, 145, 182 nepersonalizat, 88, 94, 136, 214 olimpian, 152, 199, 237, 300 omniscient, 36, 41, 43, 49, 90, 146, 152, 181, 199, 201, 237, 239, 300, 305 părtinire, 205 personal, 25 personalizat, 32, 38, 41-47, 55, 88, 94-95, 144-145, 149, 170, 173-174, 198, 231, 280 punct de vedere
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Michael Jackson a fost un om cu totul și cu totul special. Incontestabil, starul american face parte din "Noul Olimp" al postmodernității (Violette Morin), unul populat de zeii muzicii, dansului, cinematografiei, divertismentului, bussines-ului, politicului, sportului și televiziunii. Majoritatea acestor figuri "olimpiene" sunt creațiile televiziunii. Lumea continuă să se intereseze de ele la modul total. Viața lor publică și privată provoacă în continuare un imens și inegalabil interes. Megastarurile ne populează copios imaginarul colectiv. Devin modele sociale, repere solide de socializare anticipativă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de bowling. Michael Jackson, asemenea noilor zei ai olimpului mundan, transgresează orice normă și regulă a simțului comun. Relațiile lui sexuale, de exemplu, au făcut obiectul curiozității a milioane de fani. Prin urmare, zeii postmodernității trăiesc palpitante aventuri amoroase, asemenea olimpienilor de altădată. In realitate, viața starurilor din "Noul Olimp" este (și) una a divorțurilor, certurilor, eșecurilor, depresiilor și neîmplinirilor. Unele celebrități stau sub semnul devianței sexuale. Este, după anumite surse, și cazul lui Michael Jackson. Acuzat de pedofilie, cântărețul a
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
D. are de fapt în vedere globalitatea operei atunci când demonstrează coerența universului fictiv, dincolo de varietatea manifestărilor exterioare. Ceea ce pare să confere unitate prozei lui Călinescu este viziunea comică exuberantă, căreia i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
niște mentalități și arată gradul de viciere al mediului scriitoricesc basarabean, copleșit de ură și resentiment. E ca o boală rușinoasă contractată din prostie și din lipsa oricărei preocupări pentru igiena spiritului. Conflictul dintre generații este urmărit cu o reținere olimpiană de către dl Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor. Fără a avea curajul unei opinii clare și edificatoare, domnia sa afișează mai curând comportamentul unei persoane căreia acest conflict - hărțuitor pentru cei aflați în controversă - pare să-i convină. Domnul academician le dă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
istoristă și simțul filologic (Șerban Coiculescuă. Am zice că are câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu este un critic-artist, de o eleganță firească, ceea ce îl apropie de Perpessicius, de o liniște și o sănătate olimpiene, amintind de Vianu, de un tumult stăpânit, sugerând personalitatea călinesciană, făcând o semnificativă și substanțială carieră de comentator al literaturii curente, în genul lui Pompiliu Constantinescu, aplicând perspectiva istoristă asupra clasicilor, reevaluându-i spectaculos, în maniera lui Șerban Cioculescu. Deși
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
marcante a lui Titu Maiorescu, Vladimir Streinu îi consacră în volumul Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în 1859, Titu Maiorescu - intim, Maiorescu și rolul criticii, Criticul literar, Criticul exemplar, Titu Maiorescu și E. Poe. „Olimpianul” Maiorescu a avut parte de surprinzătoare convulsii și seisme lăuntrice sfâșietoare. L-au marcat puternic asperitățile conjugale și se gândea la un moment dat să se sinucidă. Avea de asemenea un gând excentric de a 1 Clasicii noștri, București, Editura
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
unei activități spirituale febrile și deosebit de fertile. Vladimir Streinu nu poate fi judecat riguros decât prin contemplarea simultană a vastului său șantier de creație critică ce înglobează - cu omisiuni inerente - întreaga literatură română modernă, de la eruditul Al.I.Odobescu și „olimpianul” Maiorescu și până la iconoclastul modern Marin Sorescu. Ca și în viziunea marelui său contemporan G. Călinescu, și pentru Vladimir Streinu literatura română reprezintă o realitate spirituală, configurându-l totodată ca personalitate creatoare. Odobescu, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Coșbuc, Macedonski, Hogaș, Arghezi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a unui deal; iar într-un rând o vedem, după câte își amintea Ahile, povestind alor casei, la Ftia, cum, cu ajutorul gigantului Briareu, cel cu o sută de brațe, l-a salvat pe Zeus de o primejdioasă uneltire a celorlalți olimpieni. Dar Tetis locuiește mai ales în palatul de sub mare al tatălui său, Nereu, iar greul creșterii copilului și adolescentului Ahile i-a revenit lui Foinix, pribeagul ocrotit de Peleu: prunc, Ahile nu mânca decât din mâna lui Foinix, care îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]