203 matches
-
mișc, dar ce înseamnă "cu adevărat"? Ce-nseamnă să nu te-ndoiești in sinea ta? Ce este credința? Deodată, vroiam să mișc degetul și el se mișca, și asta mi se părea un miracol la fel de mare ca vindecarea orbilor și ologilor, căci noi toți, în fiecare moment a' vieții noastre, comandăm maiestuos picioarelor, brațelor, buzelor și degetelor: "Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!" Iar ele se dezmorțesc și-ncep să țopăie de fericire, dând slavă lui Dumnezeu pentru minunea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu știu la ce vă poate ajuta băiatul. Știu însă că Alambicul, Negai și cămașa aceea sunt tot ce a mai rămas din Abație. Și atunci când le veți folosi pentru a învinge definitiv Imperiul, să vă gândiți și la Alarik, ologul, și la blânda Xentya. Răzbu-nați-ne și pe noi. * * * - Dacă nu o să ne mai vedem... - Vorbești prostii. De ce să nu ne mai vedem? - Dacă nu ne mai vedem, reluă încăpățînat Johansson, știi ce ai de făcut. Oksana va fi probabil în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Răsărit a fost mare jale și bucurie laolaltă. Militarii au defilat păstrându-și exact locurile din formația în care plecaseră. Au pornit de la gară spre centrul orașului. Un ofițer purtând un drapel, zece rânduri goale - în amintirea morților! - apoi un olog decorat, câțiva soldați, alt ofițer și alte șiruri pustiite... Atâtea lacrimi și flori n-am văzut niciodată... Voi mai aveți vreme de plâns? Uneori. (La câte un film cu viteji americani - mormăi, să n-o supăr, gândind că eroii noștri
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
restriște și la bucurie. Zâmbetul liniștit pe fața prelatului lăsase locul unei expresii de compasiune. — Spune, Șerbane, spune. — Înțelege, știu de fiecare dată că nu mă pot arunca în apă, știu că va veni Iisus și că mă va găsi olog, simt durerea neputinței mele în toți mușchii trupului, știu și aștept cu groază întrebarea Lui și știu că nu îi voi răspunde smerit: da, Doamne, vreau să fiu sănătos. Știu că o să mă vait de singurătatea mea, „nu am om
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947. Iar acum suntem în 1966. Ghipsul ăla l-am avut acum aproape douăzeci de ani! Vrei să auzi replica maică-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În bucătărie. E importator. Tot ce știu e că aduce bani În casă. ― Dar cum poți să te măriți cu un om despre care nu știi nimic? ― Ca să scap din țara aia, Des, m-aș fi măritat și cu un olog. ― Am și eu ceva experiență cu importurile, reuși să strecoare Lefty În timp ce Zizmo Îi arăta țevăraia. Am lucrat În Bursa. În industria mătăsii. ― Partea ta din chirie e de douăzeci de dolari. Zizmo nu prinse aluzia. Trase de lanț, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulțea. 32. Pe cînd cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborît și la cei ce locuiau în Lida. 33. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. 34. "Enea", i-a zis Petru, "Isus Hristos te vindecă, scoală-te, și fă-ți patul." și Enea s-a sculat îndată. 35. Toți locuitorii din Lida și din Sarona, l-au văzut, și s-au întors la Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cu pietre. 6. Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta, și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. 7. și au propovăduit Evanghelia și acolo. 8. În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9. El ședea jos și asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit, 10. a zis cu glas tare: "Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ar fi fost el. Vasilica a crescut... Nu mai era fetița romanțioasă și răsfățată de altădată. Acum privea viața ca pe o aprigă luptă pe care trebuia să o ia de la capăt în fiecare zi, fără odihnă. “-Toți sunt niște ologi, care ar vrea să mă învețe să alerg!” Iși zise ea privind în jur, hotărâtă să devină mai sigură, mai stăpână pe propriile-i picioare. Aceasta a fost perioada cea mai grea, care îi va marca existența pe tot restul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acela de a mă trimite săptămânal la tuns cu trei creițari, pe care-i împărțeam pe din două cu frizerul poreclit Bouțul, că tot nu avea ce să tundă. Nițucă era mai tânăr decât fratele său Constantin, poetul popular, întors olog din primul război mondial, dar vindecat miraculos de doctorul Reginei Maria. Atunci când Constantin Sasu și-a deschis o crâșmă, ce avea anexată o sală de cinematograf, bunicul și-a făcut ucenicia în rularea primelor filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și după războiu. Combatant în primul război mondial, în iarna anului 1915 se îmbolnăvește grav, degerându-i ambele picioare, pe frontul de la Mestecăniș, fiind tratat în spitale din România, la Vatra Dornei și Cluj, dar și în Germania, totuși rămâne olog în cârje timp de patru ani. Cunoscut de istoricul Nicolae Iorga, care venise în vizită la Vama la deputatul liberal Iorgu Toma, poetul este prezentat Reginei Maria în vara anului 1919, care l-a încredințat doctorului Mamulea de la Palat, să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noastră despre persoanele cu deficiențe apar în documente vechi<footnote Unele documente datează din vremea lui Petru Rareș, Matei Basarab, Vasile Lupu. footnote> ce conțin referiri la "miluirea mișeilor, calicilor și a săracilor" cuvântul mișei având sensul de infirmi: orbi, ologi, surzi, etc. În „Pravila de la Govora”<footnote Pravila de la Govora, este o traducere a călugărului erudit de la mănăstirea Bistrița, Mihail Moxa (sau Moxalie), a unui text slav, care redă un monocanon bizantin (culegere de norme juridice) și este prima lucrare
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
măiestrie de făurarii Chalibi, metal incapabil să reziste forței Necesității de neclintit. În linii mari, primele două acte ale piesei lui Dan Botta urmează scenariul propus de Euripide, chiar dacă scriitorul inovează în chestiuni punctuale, ca atunci când introduce personaje noi, orbul, ologul și paraliticul, pe care Admetos caută zadarnic să-i convingă să-și schimbe soarta cu a lui. Drama modernă conservă intriga tragediei antice între momentul când este anunțată condamnarea lui Admetos, vinovat de a fi uitat să o cinstească pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a dat ființa, te-a înfruptat din alba/ Lumină a lumii, te-a încărcat de daruri/ Să-ți dea și viața lui ! (I, p. 201). Sosiți într-un alai lugubru cu apariții desprinse parcă dintr-un Trionfo della Morte, orbul, ologul și paraliticul - trei momâi sinistre, spectre infernale (I, p. 196) - refuză să-și vândă viața lui Admetos, căci, oricât de nenorocită ar fi condiția lor, încă prețuiesc lumina dulce a soarelui (I, p. 198). Alkestis vine în întâmpinarea lui Admet
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru ca traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de corectoare de șpalturi la o editură fondată de un Întreprinzător nou, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii! Cocoloșiții!“ asta spuneau toți soldații în convalescență, chiorii, ologii, amputații, zdrobiții, cei cu capetele sparte, gazați, măcelăriți, când îi întâlneau pe stradă pe muncitorii cu desagi, roșii în obraji și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aduci atâta? Cine ne dă nouă de bunăvoie? Nu mai e ca la-nceput, când omul, de voie, de nevoie, era frate cu turcul. Astăzi lumea ne cunoaște: turc zice și-o ia la fugă. Rămân în urmă numai bolnavii, ologii și trădătorii, pe care-i curățăm. N-ați observat că de când am pătruns noi peste Bosfor, popoarele au devenit mai puternice, mai sănătoase? La căderea Constantinopolului, bizantinul avea înălțimea medie de 1,68 m. Ei bine, după nici două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
minunilor” este mai mult decât evidentă, cu diferența că „minunea” nu mai e aici aceea a statuii care se animă și care chiar ia locul unei femei vii, așa cum se întâmplă în Sora Béatrice, ci aceea a infirmului vindecat, a ologului care începe să meargă; pe de altă parte, Pirandello renunță și la dimensiunea mistică atribuită miracolului de către dramaturgul belgian, pentru a propune o tratare a temei din unghiul derizoriului. În schimb, în ciuda unor ambiguități, fascinația magiei se află la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntuiește! 23. Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strînge piciorul catargului și nu mai pot întinde pînzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că pînă și ologii iau parte la ea. 24. Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav!" Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui." $34 1. Apropiați-vă, neamuri, să auziți! Popoare, luați aminte! S-asculte pămîntul, el și ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mîinile, Înainte să apuce vînjoșii lor purtători să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]