1,313 matches
-
chemării și-n gust de cireșe amare topește-mi tristețea-nserării. Beau seve de brume atinse, din frunze visând menuete și-n buze de doruri aprinse îmi picuri șoptinde sonete. Trezește mirifica iarnă simțire ce-n vraja-i ne prinde, omături pornite să cearnă cu pacea din sfinte colinde. Iubește-mi trăirea-n escală pe-a ploii tulpină stelară! Iubește-mă-n toamna vernală și-n roua răcorii de vară. FEMEIE, FLOARE DE CAIS Licăriri seducătoare, gust de miere adunând, Opalină
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Poeme_sculptate_in_verde_georgeta_mus_cezarina_adamescu_1334063209.html [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
Haide, vino-n iarna mea! Cât mai cerne cerul neaua Și nu mă prefac în steaua Ce-o să cadă pe-o vâlcea. Vino cât nu arde gerul Visul tainicei iubiri, Dezrobiți de amintiri Să cântăm colindei lerul. Ningă peste noi omătul, Să-nghețăm într-un sărut. Și să-mi spui că n-ai fi vrut Iarna să ne ia cu totul. Ne-om trezi la primăvară Când zăpada s-o topi; Ne-or găsi niște copii, Când se vor juca pe-
HAIDE, VINO-N IARNA MEA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Haide_vino_n_iarna_mea_.html [Corola-blog/BlogPost/361767_a_363096]
-
752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului m-am luat cu iarna, furat de amintiri și am uitat că țara, încă-i pe chituci; m-aburise vinul cu dulcile-i smintiri: am văzut norodul în straie de haiduci. răsucind omătul, de la munte-n vale, se dădeau de-a dura cârduri de moșnegi și pluteau prin aer damfuri de sarmale, ca niște ofrande, pentru drepții regi. se adunase-n sânge, clocote fierbinți; luați mereu de proști și de gură-cască, ei - sclavii
DE NU-I MONDIALĂ, CRIZA E VRĂJEALĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/De_nu_i_mondiala_criza_e_vrajeala_george_safir_1358752107.html [Corola-blog/BlogPost/342379_a_343708]
-
de munte un trandafir sfârșește în zăpadă îți e a ta ființă cu unică dorință iubirea ta de semeni tu știi a noastră suferință tu ființa uitată zaci astepti salvare acolo pe zăpadă spre cer grăbitele spaime pierd forme în omăt mijloc de iarnă ce știe lumea de trandafirul din zăpadă liniște așezată lumea nu aude vocea ta îi cheamă lumea nu te știe buzele carmin schimbate de vânt mâini cuprinse strâns se moare oricum caută salvare pârâul din lacrimi rămas
UN TRANDAFIR SFÂRŞEŞTE ÎN ZĂPADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Un_trandafir_sfarseste_in_gheorghe_serbanescu_1390552167.html [Corola-blog/BlogPost/347358_a_348687]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PROZA. OAMENI ȘI CAI. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului OAMENI ȘI CAI. POVEȘTI TRISTE PE FUNDAL DE OMĂT. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ -amintire uitată- Pajiștea amiezii era adumbrită de neliniști. Era un noiembrie târziu, rece și neprielnic. Împlinisem 25 de ani și mă simțeam ca un acrobat vulnerabil la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară Dincolo de Orion, de steaua polară, Peste Saturn, prin inelu-i de foc, Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc. Pe tronu-Ți de slavă aș vrea să Te văd Plutind în veșmânt luminos de omăt. Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini Schimbată-n petale de flori și lumini. Voi căuta prin noapte răposaților urma Calea spre Viață, Păstorul și turma. Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă Să beau aghiasma sfințită din Stâncă
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1483474242.html [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
natură și o descompune în secvențe de copilărie, în fragmente de viață. De iarnă mă leagă ceva aparte, de nedescris, o senzație care imi poartă pașii, în fiecare an, la munte. În munții țării românești, care ascund sub cupola învolburata, omăt de veșnicie și clipe de uimire. Și aici, rememorez, toate momentele fermecate de pe vremea în care inocența-mi era paznic la suflet și bucuria nemăsurata a acestui anotimp umbrea orice neliniște. Năzbâtii prin zăpadă moale, zâmbete și râsete ce topeau
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sclipirea_minunilor_de_iarna_rodica_elena_lupu_1359362690_hlcu9.html [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
mai elocvent chipul de cruce al sabiei Arhanghelului Mihail ca în Maramureșul nostru voievodal. Și dacă ne referim concret la Mănăstirea Săpânța Peri, pe care am vizitat-o, ultima dată, într-o zi de iarnă luminată de un strat de omăt albit în vâltoarea Tisei, putem spune, fără a greși, că însuși Arhanghelul Mihail - Ocrotitorul și patronul spiritual al așezământului, s-a așezat cu sabia sa de foc drept pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei românești, unind cerul cu pământul
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 by http://confluente.ro/Manastirea_sapanta_peri_d_stelian_gombos_1375959552.html [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Reforme cod roșu) Ninge decisiv cu verbe fără forme, Așteaptă un infarct în datorii lunare, Spaima-mbătrânește-n suflet, fără norme, Greoi nămeți pe noi cad ca o inculpare. Ninge cu albi îngeri, oameni mor în stradă, Sub munții de omăt e casa o cocioabă. Noi suntem și-n acte oameni de zăpadă Și-n gura noastră-ngheață fiece silabă. Nu mai sunt lumini, și nu mai sunt nici gaze, S-a defectat și țara cu fragedu-i statut. Născute moarte-s
VORBIND CU DUMNEZEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Vorbind_cu_dumnezeu_stelian_platon_1329277300.html [Corola-blog/BlogPost/356297_a_357626]
-
furtuna, spulberătoare de afecte încâlcite»; de undrea fiind, pătrunde «într-un univers azuriu, nemărginit», cu «întinderi de pietriș vălurit» pe care Ea și El se plimbă «în hainele Raiului», pentru că «sub privirea stelelor, doar iubiților li se îngăduie visarea pe omătul întins al iernii»; de gerar fiind, își cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1394970036.html [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
iarnă grea. Ei au mai văzut asemenea ierni nu odată în viața lor. După neliniști de o zi, cel mult două, totul reintră în făgașul obișnuit. Oamenii au înțeles că a venit vremea să se îmbrace mai gros, ca de omăt mare. Și-au scos din magazie săniile ca pentru vreme de zăpadă. Își îndesară mai tare cușmele de miel pe cap, își puseseră pe spinare câte un cojoc de oaie, gros și călduros. Nu după mult timp, luându-se cu
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_1_viorel_darie_1392965217.html [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit. Cuvintele curg închipuiri... Știu!.. Pentru mine ai venit. Referință Bibliografică: VRAJA IERNII
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1417608503.html [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
esti cel mai înțelept: Când o să apară iară Mult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi, Trist am venit înapoi. Nici urmă de păsărică, Nicio mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, ... Citește mai mult SĂ VINĂ PRIMĂVARAPe-un cireș scăldat în soare,Stau, bătând
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
dreptși esti cel mai înțelept:Când o să apară iarăMult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi,Trist am venit înapoi.Nici urmă de păsărică,Nicio mică floricică,N-am zărit neam de albină,Nici miros fin de sulfină.Peste tot omăt pufos,Așezat în straturi, gros.Piuit-am, am strigat,Nimeni nu m-a ascultat.Am trimis în vânt chemare,N-am aflat în jur suflare.Iarna asta, frățioare,... XIX. SENTIMENTE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea cu greu, ținându-se-n baston,Un bătrânel cu faț-adânc asprită,Sărac la trup și numai
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea,Acum ograda stă nemăturată,Și parcă tot omătul a căzut în ea.Ia uite! Prispa stă să cadă!S-a scorojit și varul pe ... XXVII. IARNĂ ÎN NOI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite, Și ninge
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
rodnicia sub patul ruginiu care-o-nnădi poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia oceanului de grâu spre a rodi apoi s-au ridicat în zare cornuri ce trâmbițau sosirea în rafale a hergheliilor de nori și volburi ce greu aștern omătul peste cale ajuns la noi puhoiul de ninsoare se-acordă-ntr-o superbă simfonie cu dansul lin al fulgilor ce-mi pare un joc de îngeri plin de armonie *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese tumpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: colindă fulgii ... Ovidiu Oana
COLINDĂ FULGII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421047047.html [Corola-blog/BlogPost/377074_a_378403]
-
icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele în zbor de cocor. *** Referință Bibliografică: aleile triste în parcuri
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1449214184.html [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
sosit, e Martie Ce inundă grădinile cu flori, Sania, dispare de pe pârtie, Pajiști se-mbracă în culori! Natura, se trezește-ntr-odoară Din amorțirea hibernării mute, Zăpada se topește, o să moară, Gâzele ce se trezesc, sunt sute... Ghiocei, toporași și viorele De sub omătul muribund apar, Cântă natura, ciripit de păsărele, Crivățul, viforul și gerul dispar... Soarele, apare-ncălzind natura Usucând găze pe aripioare ude, Animalele din curți, lasă șura Ieșind, astrul zilei să-l aplaude... Primăvara, aerul învie natura, Animă tot ce mișcă, ce
TREZIREA NATURII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1426763797.html [Corola-blog/BlogPost/370241_a_371570]
-
va avea noroc de mulți bani. Splina porcului este cea care descoperă durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subțire, iarna va fi săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat. De asemenea, sângele scurs după sacrificiu nu trebuie risipit. Mai mult, dacă porcul era negru, tot sângele i se strângea într-un vas, amestecat cu mei, pentru a fi folosit în restul anului
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1419014387.html [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului De-atâta iarnă nu mai pot să-mi car în spate dorul Și-aud cum toarce timpul mut din caiere fuiorul De-atâta iarn-am obosit să tot îmi trag piciorul De cât omăt am rătăcit pe unde-am pus odorul Și lacrimi se-adună-n șir una după alta Și-apoi î n ț urțuri m ă de șir cioplind î n mine dalta Și-aud cum toarce timpul mut într-o nepăsare Și-un
LACRIMI DE GHEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/Lacrimi_de_gheata_george_safir_1329796635.html [Corola-blog/BlogPost/346781_a_348110]
-
2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca, Leghin și apoi prin comuna Vânători - Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
clipă chiar dacă cucuveaua sfârșitului meu țipă din iarna ce nămeți în jur a strâns. Sunt trist câteodată, dar nu dau îndărăt. Sar peste piedici ca în tinerețe. Ca lacrimile-n ochii mei triști să nu înghețe alung din gânduri orișice omăt. Știu că nu e posibil să mă-mprimăvărez, dar mă-ncăpățânez să stau în toamnă care pentru-a mea viață atât de mult înseamnă pentru că-mi dă prilejul să creez. Penelopa Frumoasa Penelopa solie mi-a trimis rugându-mă să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1429732388.html [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]