1,798 matches
-
misterul divin omul se umple de tot mai multă cunoaștere, de cunoașterea că natura divină e mai presus de orice cunoaștere Și vedere, că Dumnezeu „e cunoscut numai în a nu fi înțeles ce este”<footnote Idem, In Canticum canticorum, omilia VI, P. G. XLIV, 893BC. footnote>. Ființa divină rămâne pentru om învăluită în întuneric<footnote Doctorand Nicolae Fer, „Cunoașterea lui Dumnezeu Și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. Sufletul
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
că, pentru Sfântul Grigorie, ἔρως este o formă intensificată de ἀγάπη: „Căci iubirea (ἀγάπη) - scrie Sfântul Grigorie -, atunci când sporește Și se intensifică, devine dorință (ἔρως)”. Orice tentativă de escaladare a muntelui spiritual presupune Și exprimă această dorință de bază. În omilia 2 (27)<footnote Or., 2 (63.8); cf. Anthony Meredith, Capadocienii, traducere din limba engleză de Pr. Constantin Jinga, Editura Sophia, București, 2008, p. 165. footnote>, aflăm că miresei i se refuză, la început, bucuria de a-Și potoli neîntârziat
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
după Mire. „Căci Domnul are planuri mult mai mărețe pentru ea - adaugă Sfântul Grigorie. El dorește ca începutul bucuriei ei să stârnească o dorință Și mai mare după El, o dorință care să o conducă spre esență”. Tot așa, în omilia 5 (44)<footnote Or., 5 (160.10); cf. Ibidem. footnote> citim că singura călăuză în avântul nostru către desăvârșire trebuie să ne fie dorința de o dobândi. „Nu din tristețe sau din necesitate, ci din dorința proprie Și firească de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
subiecți. Iubirea Îl menține Și pe El Și pe noi ca persoană. (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Ed. IBMBOR, București, 1978, p. 122); cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 10-11. footnote>. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional La începutul omiliilor sale asupra Cântării Cântărilor, una dintre capodoperele misticii patristice, Sfântul Grigorie de Nyssa explică sufletului căutător de Dumnezeu că pare paradoxal să spui „cel puțin”<footnote Textul grecesc poate fi regăsit în ediția GNO, citată deja. Pentru pasajul discutat aici
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Cântărilor, una dintre capodoperele misticii patristice, Sfântul Grigorie de Nyssa explică sufletului căutător de Dumnezeu că pare paradoxal să spui „cel puțin”<footnote Textul grecesc poate fi regăsit în ediția GNO, citată deja. Pentru pasajul discutat aici, a se vedea omilia I (14-42). Există o traducere în engleză realizată de Casimir McCambley, OCSO, „Saint Gregory of Nyssa, Commentary on the Song of Songs”, Brookline: Hellenic College Press, 1987. footnote>. Conform Sfântului Grigorie, pentru a înțelege pe deplin Cântarea Cântărilor, manualul misticii
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Grigorie în Cântare nu a luat naștere o dată cu acest autor<footnote Asupra analogiei Și ilustrărilor preliminare ale Sfântului Grigorie de Nyssa asupra modului de lecturare a limbajului fizic al Cântării Cântărilor în privința simțurilor spirituale, a se vedea In Canticum Canticorum, omilia 1.3, GNO, 34-36; trad. 52-54. footnote>. Dar Origen a fost cel care, scriind în treimea mediană a secolului, a pus simțurile spirituale în centrul discursului mistic creștin<footnote Karl Rahner a fost primul care să sublinieze importanța rolului lui
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Others May Know and Love. Essays in Honor of Zachary Hayes, OFM, ed. Michael F. Cusato and F. Edward Coughlin, St. Bonaventure: Franciscan Institute Publications, 1997, p. 133-158. footnote>. Aici, în comentariul Sfântului la cuvintele pe care le analizează în omilia 4 (38): „Sunt bolnavă de iubire” (Cântarea Cântărilor 2, 5), este cel mai deosebit Și mai interesant mod de a trata motivul iubirii. Sfântul Grigorie spune că boala Sulamitei este provocată de rana lăsată de o săgeată. Arcașul ar fi
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
in Christian Mysticism”, în Spiritus: A Journal of Christian Spirituality, I, Nr. 2, 2001, p. 159-160. footnote>. Cu siguranță unul dintre cele mai interesante exerciții incluse în Cântarea Cântărilor caracterizează tripticul provocator al Sfântului Grigorie asupra rănii din dragoste în omilia a patra, a doisprezecea Și a treisprezecea. În cea mai laborioasă analiză a acestei teme, omilia a patra prezintă săgeata ca imagine trinitariană explicită. Arcașul este iubirea (ἀγάπη), ulterior identificată cu Dumnezeu, iar săgeata însăși este Fiul, Singurul Născut. Vârful
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
footnote>. Cu siguranță unul dintre cele mai interesante exerciții incluse în Cântarea Cântărilor caracterizează tripticul provocator al Sfântului Grigorie asupra rănii din dragoste în omilia a patra, a doisprezecea Și a treisprezecea. În cea mai laborioasă analiză a acestei teme, omilia a patra prezintă săgeata ca imagine trinitariană explicită. Arcașul este iubirea (ἀγάπη), ulterior identificată cu Dumnezeu, iar săgeata însăși este Fiul, Singurul Născut. Vârful săgeții (credința) care are trei ramuri, este cufundat Și înmuiat în Duh. În timp ce atracția tipică a
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
rană Și lovitură dulce prin care pătrunde viața”; pătrunderea săgeții deschide o ușă Și o intrare pentru dragoste. Imediat ce mireasa primește săgeata iubirii, imagistica se deplasează de la tragerea cu arcul la încântarea nupțială<footnote Ibidem, IV, 128.2-7. footnote>. În omilia a doisprezecea, „vergeaua divină sau Duhul” este cea care creează rana. Ca Și Sfântul Apostol Pavel când se bucură de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
-mi călătoria spre înălțimile spre care mă îndrept fără a fi separată de Arcaș. Simultan, sunt purtată mai departe de acest act de tragere, dar stau Și pe loc, în mâinile arcașului”<footnote Ibidem, IV, 129.12-16. footnote>. În aceeași omilie a patra, regăsim ultima, Și cea mai atrăgătoare Și mai complexă, alegorie trinitariană (un pasaj purpuriu comentat Și de Martin Laird, care își găsește un omolog mai scurt, dar interesant, în comentariul Sfântului Grigorie la Psalmul 3, în volumul său
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Dumnezeu mai mult decât În cei ce v-au născut trupește. Descoperiți-i cu Îndrăzneală secretele cele mai mari, descoperiți-i tainele sufletului vostru, precum se descoperă doctorului rănile cele mai secrete. El va purta grijă de sănătatea voastră”<footnote Omilia despre cei ce judecă pe alții cu asprime, apud Irineu Mihălcescu, Dogma soteriologică, 1926-1928, București, p. 184; Pr. Ilarion Felea, Pocăința ..., p. 92. footnote>. În alt loc, autorul nostru arată că doar acum este vremea pocăinței și de aceea nu
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
footnote Ibidem, col. 97A. footnote>, În trup și sânge nemuritor. Fiul lui Dumnezeu S-a amestecat cu natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, În PSB, vol. 29, p. 318. footnote>. Hristos se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii și se amestecă cu trupurile lor Împărtășindu-le de nemurire și nestricăciune: „... Dumnezeu, Cel ce S-a arătat, s-a unit cu firea
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
a omului, el putând sau nu consimți la alegerea lui, căci „...nu în firea lucrurilor stă păcatul, ci se naște din voia slobodă a celui cel face”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia XXXI, ediție revizuită de Constantin Făgețan, trad. din limba elină, după ediția Oxonia, 1847, de Arhim. Theodosie Athanasiu (an 1908), Edit. Sophia, București, 2005, p. 324. footnote>. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Astfel, „celui slab toate i se fac spre pagubă, celui tare toate spre folos, iar în păcatele noastre și în pierderea noastră nu Satana, ci propria noastră voință este vinovată. Toate vin de la voie”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post”, versiune românească îmbunătățită pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 19, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 45. footnote>. Prin
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
venim întru cunoștința de noi înșine. Să învățăm a cunoaște rănile noastre, și atunci vom nimeri și leacul cel cuvenit ; dimpotrivă, când cineva nuși cunoaște boala sa, nu se îngrijește nici de vindecarea ei”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post”, p. 50. footnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
de inspirație pentru Părinții filocalici, făcând referire și el la începuturile păcatelor, consideră că „... mândria și trândăvia, din care izvorăște și lăcomia pântecelui, sunt începuturile tuturor relelor”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia XXIII, p. 242. footnote>. Încă o cauză importantă a săvârșirii păcatului de către noi ar fi și lipsa de Dumnezeu, lipsa preocupărilor spirituale. Când cineva a gustat din dulceața comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceața amăgitoare și ieftină
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceața amăgitoare și ieftină a păcatelor, căci păcatul, „întrucât este în lucrare, îți aduce oarecare plăcere - dar după ce s-a sfârșit, atunci mica plăcere zboară și în locul ei intră nemulțumirea și tristețea”<footnote Ibidem, omilia XVI, p. 170. footnote>. De fapt, răul „numai numele îl are de plăcere, fiindcă de fapt este pustiu de dânsa. Mai înainte de săvârșirea păcatului este mai mult o nebunie decât o plăcere, iar după săvârșire, degrab s-a stins și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
nenumărate dureri. Se întâmplă cu totul altfel decât la nașterea cea firească. Odată ce femeia a născut, vaietele ei încetează. Dimpotrivă, păcatul tocmai după nașterea sa chinuiește mai mult sufletul din care s-a născut”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de brânză”, pp. 33-34. footnote>. Același Sfânt Părinte continuă ideea și ne spune că „după ce am născut în lume copilul cel rău, adică păcatul, atunci cunoaștem urâciunea lui, atunci simțim durerile, atunci
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
peste tot. Tot așa și cu casa, căci dacă vor cădea puține cărămizi de la acoperământ și se vor trece cu vederea, curând se va dărâma întreaga casă”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia VIII, p. 86. footnote>. Și acele fecioare neînțelepte de care pomenește Scriptura (Matei 25, 1-12), „au fost scoase afară din cămara de nuntă, fiindcă după ce supusese deja pe dușmanul cel mare, la urmă s-au lăsat a fi scoase afară de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
scoase afară din cămara de nuntă, fiindcă după ce supusese deja pe dușmanul cel mare, la urmă s-au lăsat a fi scoase afară de cel slab și de nimic”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei II Corinteni”, omilia XXIII, trad. din limba elină, după ediția Oxonia, 1847, de Arhiereul Theodosie Ploeștenu, București, 1910, p. 283. footnote>. Sfântul Ignatie Briancianinov, dezvoltând și el această idee, spune că, atât un pietroi greu, cât și un sac cu nisip, legat de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
bucuria, ne distruge părtășia cu Dumnezeu și ne raliază diavolului dușmanul mântuirii noastre, produce dezbinare în sufletele noastre și în relațiile cu ceilalți, „face pe oameni nerușinați”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia III, p. 22. footnote>, ne tulbură și ne risipește, ne prihănește faptele noastre bune, ne diminuează rodnicia, ne slăbește voința, ne pervertește mintea și inima, ne slăbește credința, ne lipsește de pace și amplifică o stare de anxietate, slăbește firea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
din cele ale sale, fiind înghețat de gerul cugetului. După cum gerul îngheață trupul, tot așa un cuget rău îngheață sufletul, din care pricină îi și vine acea spaimă”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei II Corinteni”, omilia VII, p. 108. footnote>. Mântuitorul a cerut Apostolilor să fie sare și lumină pentru aproapele (Matei V, 14-16), mireasmă a Lui (II Cor. II, 15-17). Cine săvârșește fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, se face pricină de sminteală pentru semeni (II
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că „de aici izvorăsc toate relele, când adică noi păcătuim, și nu credem că am păcătuit cu ceva”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei II Corinteni”, omilia VI, p. 94. footnote>. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu cunoaște viața cea veșnică a duhului. Omul
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
fără îndoială, cei cu mintea întinată, pentru că privesc spre fața vrăjmașului. Și, dacă prin virtute, însăși pecetea dumnezeiască se întipărește în viața noastră, e vădit că viața în păcat se face chipul feței vrăjmașului”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 93-94. footnote>. O altă consecință ar fi aceea că păcatul poate duce la o criză sau la o
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]