337 matches
-
clientului în fața diverselor instituțiiă. Erori în înțelegerea rolului asistentului social Asistenții sociali practicieni au sesizat câteva erori în înțelegerea rolului asistentului social, în special venite din partea clienților, dar și a altor profesioniști: 1Ă asistentul social este un fel de semizeu, omnipotent și atotcunoscător; în realitate, asistentul social este o ființă umană, dar e, în același timp, un profesionist aflat în slujba aproapelui; 2Ă asistentul social este sclavul clientului/persoanei asistate, e tot timpul la dispoziția acestuia, zi și noapte; relația de
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
vitalitatea fizică și așa mai departe. Fiind cea mai puternică energie din univers, forța sa include toate funcțiile energiilor inferioare și poate fi așadar utilizată pentru a întreține toate funcțiile de bază în viață. În plus, din moment ce aceasta este energia omnipotentă asociată cu spiritul și „spiritul controlează energia și energia controlează esența”, această energie poate fi transformată cu ajutorul facultăților spirituale ale vizualizării și voinței pentru a produce orice tip de esență cerută de corp. Cu alte cuvinte, dacă practica dumneavoastră este
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
referiri la imaginea „liderului ideal”: această imagine conține fie doar aspecte pozitive - unii lideri sunt universali buni - fie doar aspecte negative - liderii universali răi, ce trebuie repede uitați! Acest proces de sciziune servește nevoii (și speranței) credinței într-un lider omnipotent care să fie capabil să reducă incertitudinea și să dea un sens (schimbărilor, de exemplu). Acest model riscă să devină unul simplist și periculos, avertizează specialiștii. Din fericire, există numeroase studii academice și cercetări serioase pe marginea schimbărilor organizaționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care, în loc să îndepărteze conflictul în spațiu, îl face și mai stăpân peste noi. Însă, chiar dacă "războiul viitorului va fi ca în poveștile de science fiction de azi", dominanta va fi, în conflictele reale sau virtuale, atunci, ca și acum, omniprezentă, omnipotentă, deci hotărâtoare. Acțiuni proliferative și strategii de neproliferare Posibilitatea folosirii de către organizațiile teroriste a armelor NBC este, astăzi, reală. Aceste mijloace de distrugere sunt preferate de teroriști pentru capacitatea de nimicire și impactul psihologic puternic, de masă. Sursa unor astfel
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
capitularzii de ieri, care au făcut anticameră la Hitler pentru a-i oferi pe tavă pacea crematoriilor, a cimitirelor, a "noii ordini" naziste. Ce au făcut la rândul lor cei care au capitulat la Ialta în fața lui Stalin și a omnipotentei mitice a colosului de la Răsărit? Ce alternativă la lupta decisivă împotriva terorismului propun capitularzii din zilele noastre? Vor ca acum, după sacrificiile făcute în înfrângerea nazismului și comunismului, să acceptăm o premieră istorică instaurarea despotismului terorist? Toate au un preț
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces la esență tuturor lucrurilor: el știe deoarece este. Separarea dintre subiect și obiect este dizolvată, iar fuziunea dintre subiectul și obiectul cunoașterii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake își trage sevele din tradiția platoniciana și se referă, precum Eminescu mai tarziu, la legendarii archei sau principiile primare ale lucrurilor. Mai mult, ideea că individualitatea este nepieritoare poate fi pusă în relație deschisă cu credința lui Platon în omnipotenta Formelor eterne. Abia acum ni se deschide panoramă integrală a sistematicii blakeene, fiindcă artistul declară explicit că sufletul omenesc se îndreaptă triumfal, post mortem, către lumea eternă și infinită a imaginației: "This world of Imagination is the World of Eternity
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
formele adevărate la care ele iau parte" (1980, p. 14). În cazul lui Blake însă, lumea obișnuită, văzută ca un construct eronat, încetează să mai existe, locul ei fiind luat de o realitate transfenomenală numită Eternitate și guvernată de legile omnipotente ale imaginației 67. Pot chiar să afirm că Eternitatea devine, în compoziții precum The Ghost of Abel, echivalentul forței creatoare: "Imagination is Eternity" (E: 270). Fiindcă, așa cum declara artistul în chip sentențios în The Marriage of Heaven and Hell, "Every
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care condiționează emergentă operei de artă blakeene, fiindcă această materializare a viziunii este, aparent, o manifestare eternă (sau cel puțin așa pretinde autorul sau), dar, paradoxal, proteica și efemera, întocmai oricărui alt artefact, transformat, pe de o parte, de acțiunea omnipotenta exercitată de timp și, pe de altă parte, de constrângerile spațiale. Pentru a explica toate aceste detalii într-o manieră satisfăcătoare, vă trebuie să fac apel, în continuare, la mai multe elemente din câmpul esteticii. De vreme ce am definit deja conceptul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
numărul stă la baza tuturor lucrurilor, guvernându-le. Hades stăpânește patru râuri, Apollo posedă același număr de cai. Filosofia elenista (și, pe urmele ei, filosoful francez Gaston Bachelard) exploatează masiv simbolismul celor patru elemente primordiale: pământul, apa, aerul și focul. Omnipotenta acestui numeral este, apoi, transferată la nivelul doctrinei creștine 171: atât biserică ortodoxă, cât și cea catolică accepta autoritatea a patru părinți (deși figurile diferă de la caz la caz). Cele patru râuri ale paradisului, Pison, Gihon, Tigrul și Eufratul, descrise
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de a înțelege fenomenologia subtilului. Per ansamblu, America înregistrează apoteoza lui Orc186. Impulsul energetic al acestuia este de natură sexuală, eul creator fiind sedus, în acest sens, de o formă de violență tipic masculină (Aers, 1996, p. 172). Forță revoluționară omnipotenta a lui Orc187 devastează Europa, pulverizând frontierele și răsturnând obstacolele conservatoare. Împlinirea profeției este marcată de victoria revoluției americane, ca expresie agresivă a factorilor sociali progresiști. De aceea panoramă vizionara înfățișează un set complex de imagini brutale, centrate asupra siluetei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
parapsihologica" (1990, p. 2). Totuși, în rândurile subsecvente, precizez, nu sunt interesat să inițiez o polemică legată de dublu: conceptul reprezintă un simplu instrument critic, menit să facă lumină în cazul unei relații complexe. 43 De fapt, Urizen își afirmă omnipotenta în mai multe ocazii din cărțile profetice. În The Four Zoas, Night the First, el pretinde că este nici mai mult, nici mai puțin decât "God from Eternity to Eternity" (E: 307). În continuare, în Night the Third, pretențiile urizenice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a uno r fapte și aspecte importante din viața oamenilor, se cuvi ne să conturăm și niște concluzii. ( Lucrarea de față nu ar putea avea pretenția că dă verdicte, că aranjează dreptatea și adevărul în lume, că răspunde omniprezent și omnipotent la toate problemele oamenilor. Această lucrare reprezintă punctul de vedere al un ui om care consideră că a învățat câte ceva și are datoria de a face cunoscut și altora ceea ce a înțeles el. Ea urmărește să aducă în prim plan
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
tentate ori speriate. Acum această țară stă în afara granițelor citadelei sale continentale, considerând că întreaga lume politică îi este prieten sau dușman. A devenit astfel periculoasă și vulnerabilă, temătoare și de temut. Riscul de a fi prea puternic - dar nu omnipotent - este agravat de un al doilea fapt: o triplă revoluție în structura politică a lumii. În primul rând, sistemul multistatal din trecut, al cărui centru era în Europa, a fost înlocuit de un sistem mondial, bipolar, ale cărui centre se
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contemporanilor, nu ar putea fi explicate prin teoria medievală asupra statului. Doctrina suveranității a înălțat aceste fapte politice la rangul unei teorii juridice și astfel le-a dat atât aprobare morală, cât și aparența de necesitate juridică. Monarhul era acum omnipotent în teritoriul său nu doar ca o chestiune de fapt politic, ci și ca o chestiune de drept. El era singurul creator de lege umană - adică al întregului drept pozitiv -, dar nu era el însuși supus acesteia. El era deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
transformare a personalității inițiatului ca o hrană celestă. Ea reliefează puterea de percepție, conștiență, intuiție și clarviziune, apropierea omului de divinitate, realizare descrisă în ritualul de comuniune al lui Melchisedec în Vechiul Testament, fapt prezentat și reluat în ruga omniprezentă și omnipotentă a creștinului, Tatăl nostru: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... Albert cel Mare (1206-1280), filosof ermetic și alchimist, a fost membru al Ordinului Dominican din 1223 la fel ca discipolul său Toma d-Aquino și Maestru al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiecare ființă vie din apă. Unele mergeau, se mișcau sau se târau cu burta atingând pământul (râme, reptile), altele bipede mergeau pe două picioare (om și unele animale), altele patrupede(mamifere etc.). Dumnezeu cu voința Sa a creat, deci este omnipotent 251. Astfel Sfântul Coran ne spune despre existența și a altor ființe inteligente ce se pot distinge între ele după cum urmează: Și către Dumnezeu toate ființele create în ceruri și creaturile de pe pământ se închină în reverență și adorație la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de fenomenul invers, ca un arc reflex în trecerea societăților oculte prin spirala universală a istoriei. La începuturile umanității știința era o parte a religiei, având aspectul a două surori siameze. Prima lege a acestor învățături era existența unui Dumnezeu, omnipotent, atotștiutor și creativ căruia omul îi datorează viața. Cu aceste cunoștințe omul nu era în stare însă să aibă puterea, înțelepciunea și marea dragoste divină a Creatorului. Era o atingere, o foarte apropiată îmbrățișare cu Tatăl Ceresc. Dar atât. În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-se ca o lavă de aur peste stânci. Vârtejul, putând fi al cântecului dar și al apei, conține impetuozitatea poeziei inițiatice, „într-o limbă aspră și veche”. Aurul asociat cu cântarea caracterizează vibrația sonoră celestă, transformată în strălucire minerală, lumina omnipotentă a spiritului. În același sens, paradisul elen și mai ales dacic apar ca orgie de forme luminoase, care și pierd conturul, unificând regnurile, elementele, htonianul cu uranianul, palpitând de fiorul vieții terestre. În Grecia stelele sunt „ochii de-aur pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Safirim (1936), proiectate în cinci-șase volume. În partea realizată - primul volum și câteva capitole din al doilea, publicate în periodice -, substanța este evident autobiografică. Însemnările... sunt de fapt memoriile autorului, organizate romanesc. Procedeul - atribuirea „însemnărilor” unui fost om de acțiune omnipotent, călugărit în urma unei tragice întâmplări - e livresc, cum e și dialogul repetat dintre erou și statuia lui Pan. Dar în această ramă se așază o sumedenie de icoane vii ale rudelor (bunicii și străbunicii - „conu Manolache” și Katy, „jupân” Țenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
gândirea lui Hitler, încheie Burke, înseamnă a descifra modul în care mentalul său privat "se traduce într-un vocabular al evenimentelor naționale"456. Dacă ne întrebăm, împreună cu Kenneth Burke, dacă Hitler este "sincer sau strategic, dacă viziunea sa asupra conspiratorului omnipotent se caracterizează prin onestitatea drastică a paranoiei sau prin viclenia evidentă a unui demagog antrenat în spiritul Realpolitik-ului de tip machiavellian"457, vom decide, tot alături de Burke, să nu alegem una sau alta dintre cele două opțiuni, ci, dimpotrivă să
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
autojustificare dacă nu o autoexplicare"362 este valabilă în general pentru contrastul dintre personajul-narator și personajul-reflector. De asemenea, este validă pentru personajele-narator din sfera situațiilor narative auctoriale, atîta timp cît naratorul auctorial nu-și asumă rolul de Olimpian omniscient și omnipotent. Explicația lui Cohn pentru motivele care l-au condus pe Kafka la rescrierea primului capitol al romanului Castelul la persoana a treia în locul persoanei întîi nu își pierde nimic din valabilitate dacă se lărgește rama referinței interpretării ei de la opoziția
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lumea televiziunii. Este adevărat că în toți acești ani cenzura a fost operată de Vatican. Numai că Vaticanul nu a înțeles ce trebuia și ce nu trebuia să cenzureze. Trebuia să cenzureze, de exemplu, Carosello 1, pentru că în această emisiune omnipotentă explodează în toată splendoarea sa, în tot absolutismul său, în toată fermitatea sa, noul stil de viață pe care italienii „trebuie” să-l trăiască. Și să nu-mi spună nimeni că este vorba despre un tip de viață în care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-și atribui misiunea de a defaimă viață sau, simplu, a o trăi "așa, din curiozitate" sau "din politețe", așa cum Cioran confesează că o face uneori, finalmente, este același lucru: șiretlicuri pe care le folosește viața ca să-și exercite despotismul. Renașterea omnipotenta și neobosita a dorinței de a trăi face din om un obsedat al acțiunii, devenind incapabil să se oprească, impotent în a suporta divină inactivitate. Că și Nietzsche, Cioran recunoaște că nu există libertatea de a fi, așa cum nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a crede în Dumnezeu este, cel puțin în primă instanță, să vrei că acesta să existe, să dorești existența lui Dumnezeu"35. Unul din personajele malefice ale lui Sábato, Fernando, spune că ideea că am fi guvernați de un Dumnezeu omnipotent, omniscient și generos i se pare atât de contradictorie, ca "nici macar nu era de luat în serios". Elaborează, în consecință, propriile sale teorii asupra existenței lui Dumnezeu: 1. Dumnezeu nu există; 2. Dumnezeu există și este o canalie; 3. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]