205 matches
-
amintire la afectivitate și moralitate. Postumanismul moderat denunță convingerile care speră în posibilitatea ca identitatea și mintea umane să fie destrupate în noile contexte post-transumane ale spațiului virtual și utopiile prin care se exprimă credința în libertatea tehnologică nelimitată, în omnisciență și imortalitate. Provocându-i atât pe apărătorii umanismului, care militează pentru integritatea umanului și a umanității în fața intruziunii tehnologiilor, cât și pe literații care resping cultura tehnologică, acest tip de postumanism este în același timp critic față de pretențiile exagerate și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
avantajelor acestora, umanismul s-ar autoexclude pentru că ar evada el însuși din problematicile actuale și nu ar adopta o ideologie. Chiar dacă tehnologia computațională se presupune a augmenta capacitățile de acțiune ale omului și a susține pretențiile de nemurire și de omnisciență, reversul acestei concepții este încă mai dilematic: utilizarea acestei tehnologii deține un potențial al distrugerii subiectului uman și a viselor însele învestite în această tehnologie. Ceea ce speră omul a obține de la întrebuințarea pozitivă și constructivă a tehnologiilor informațional-comunicaționale poate să
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
-o despre el; și tot atât de imposibil este a dovedi că nu există un proces infinit al Înlănțuirii cauzelor, fapt care ne-ar permite să atribuim efectele percepute din experiență unei cauze prime. Atunci când i s-a atribuit lui Dumnezeu infinitate, omnisciență, omnipotență, sau alte astfel de atribute, consecințe ale perfecțiunii sale unice, și care constituie esența divină sau divinitatea În simplicitatea sa, nu Dumnezeu a fost determinat, ci doar au fost date semnificații, conotații, acestui concept. Toate aceste atribute nu sunt
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de progres“ (E. Lovinescu). În proza veacului XX, modernismul se manifestă prin: - mutații în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
competența reflecției filozofice sistematice nu mai e suficientă pentru a stabili ce este omul"17. Lucrurile nu se mai desfășoară conform unui plan prestabilit, ci decurg de la sine, în virtutea propriei imanențe. Aceasta ne amintește de scriitorul realist care renunță la omnisciența vădită de proza tradițională. El descoperă și înțelege lucrurile pe măsură ce le înfățișează. Este o certă dovadă de cunoaștere inductivă într-un atare demers, în care "acțiunea" nu e dinainte cunoscută, ca în cazul clasicilor pentru că atunci s-ar desfășura în virtutea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de verre"). Figura lui Asmodeu, un "intermediar alegoric" (Ph. Hamon) în tradiția literară franceză de la Lesage la Balzac, diavolul care, spre a "culege" imagini dinăuntru, ridică acoperișurile caselor, a făcut să se vorbească despre o "vision Asmodée" (hipertrofiere a "vederii", omnisciență auctorială, simbolică transparență a imobilelor, dezvăluite total în configurația și stratificarea interioară). Revine în memorie, pe un alt versant, viziunea proustiană a sălii fastuoase a hotelului din Balbec, loc cu pereți de sticlă care transformă, seară de seară, incinta restaurantului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discurs este vocea culiselor, naratorială, sau a protagoniștilor, romanul profită copios de spectacol. Pentru G. Călinescu, apetitul ironic enorm face ca, în concurență cu personajul eponim, naratorul să se exprime cînd cu o distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
opozitive sunt activate ori de câte ori se are în vedere constituirea sau, și mai bine, desăvârșirea portretului ale cărui linii, după cum am văzut, sunt trasate încă de la început. Astfel, creatorul este singurul capabil să vadă în spațiu și timp, dar o asemenea omnisciență trebuie plătită cu o suferință pe măsură, după cum avertizează una dintre vocile din Demonul: Nu sunt cuvinte să dezvălui/ suferința de a vedea peste tot/ și-n timpurile toate". Vocația creatoare, căreia nu i se poate nicicând sustrage, așadar acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orizont al duratei și mai puțin sub speciae temporis, cum se întîmplă în majoritatea lucrărilor noastre de specialitate. Este provocarea intelectualului lucid, nemulțumit de aroganța viziunii tehnocratice asupra societății, în general, și a economiei, în special, sceptic față de pretenția de omnisciență a meliorismului, în care progresul material se substituie perfect progresului spiritual, fără nici o relație de complementaritate, și uimit față cu situarea exclusivă sub imperiul clipei. Cu mulți ani în urmă, cînd modelele de inginerie socială păreau să întemeieze politici pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea "subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a vocii naratorului cu "omnisciența" autorului. Probabil că "micul truc" epic a fost necesar pentru susținerea textului de fond (unde cetologia se combină, dificil, cu teologia și mitologia și unde impresia cel puțin a unui "discurs autorizat" era mai mult decît necesară). Totuși, Ishamael își
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
centru unic, spunem că economia este unipolară. Ludwig von Mises sintetizează cu măiestrie hegemonia etatistă într-o societate, afirmând că "lucrurile s-au schimbat îndată ce lumea a început să-i atribuie statului nu doar cele mai bune intenții, ci și omnisciență. În aceste condiții, era inevitabil ca ei să conchidă că statul cel infailibil era în măsură să reușească în domeniul gestionării activităților productive mai bine decât indivizii cei supuși greșelii. El ar fi în măsură să evite toate acele erori
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pastoral se compune din fotografii, decupate ca de pe banda de celuloid, ale oilor și ale copiilor (simboluri transparente ale inocenței, dar și ale fragilității). Agripina pregătește prânzul în atmosfera idilică a unei naturi temporar îngăduitoare, iar naratorul, deși nerenunțând la omnisciență, nu ezită să împrumute limitata ei perpectivă vizuală, accentuând astfel impresia cinematică a scenei: "Agripina vedea, prin ușa deschisă, câteva căsuțe de bârne, ceva din ograda lui moș Dănilă, drumul satului și adâncitura Iablanicioarei, iar încolo aripele negre ale pădurilor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a ideilor, pluripartidismul (v. eterna polarizare doctrinară), sincretismul metodologic, ecumenismul ș.a.m.d. Tot ce era, atunci, o asumare nefirească de funcții, misiuni, tactici și strategii a revenit la firesc odată cu recâștigarea libertății. Criticul nu mai este nici pe departe omnisciența omnipotentă, cedându-și mare parte din prerogative editorilor, agenților literari, jurnalismului cultural, catedrelor universitare, cursurilor de creative writing etc. Dispariția Dușmanului focalizant retează patosul verticalității și etalează infinitatea libertăților pe orizontală. Urmează în chip firesc coborârea catargului critico-militar, paralel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
lui; mă înspăimânt când mă gândesc la el, tremur când îl văd, și-mi vine să fug cu ochii închiși când ajung a fi singur cu dânsul. Naratorul în creația lui Slavici nu este, așadar, ca la Rebreanu, înzestrat cu omnisciență și omniprezență; el e un martor tăcut, prezent la evenimentele cruciale din viața eroului său. Ceea ce credem că știm din interiorul eroului, este de fapt rezultanta gesturilor, a vorbelor lui și a intuiției naratorului-psiholog despre toate acestea. Se naște astfel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cetățean al spațiului și al Ungro-Valahiei"290. Prozopopeea (un procedeu retoric, prin care Arghezi vehiculează, aproape întotdeauna, un conținut ironic), atașată la final, împinge neverosimilul la extrem și constituie sursa unui umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel "chiar ceva mai mult" e, de fapt, sursa ridicolului), mizând pe efectul creat de discrepanța dintre realitate și proiecția ei în spațiul eroilor legendari. Deseori, textul advers îi oferă polemistului suficiente motive de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
hollywoodiene cu zeii homerici ori ai Orientului Apropiat, fiind extrem de rar percepute ca persoane, cu proporții "gargantuești" și calități supraomenești (nu doar curaj, ci lipsă totală de frică, nu doar amabilitate ci de-a dreptul sfințenie, nu doar cunoaștere, ci omnisciență), așteptându-se să fie în viață precum pe ecran, vocabularul folosit în relație cu ei denotând fascinația și adorația, iar admiratorii refuzând să vadă eventualele defecte nu din credulitate, ci din acea dorință de care vorbeau Winnicot și chiar Huizinga
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ai noștri ar fi și cei mai erudiți universitari. Putem afla acest lucru reducând povestea la absurd și Închipuindu-ne că Dumnezeu sau vreun vizitator proteic din spațiul cosmic ar putea să ne ofere dintr-o dată Întreaga cunoaștere. O asemenea omnisciență ar fi, pentru specia umană În Întregul ei, mai cumplită decât cea mai cumplită catastrofă naturală; am fi văduviți de suflet, am pierde orice plăcere și motivație de a trăi. Și nu este singurul domeniu În care, așa cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și un rol inhibator, la ruleta politicii competiția se înrudește adesea cu iluzionismul. Cîștigă cel care, mințind frumos, începe să și creadă ce spune, mai ales cînd alții din jurul său îi laudă Ťadevărurileť". Vorbe "la mintea omului". Un gen de omnisciență elementară se pronunță în atari propoziții care se adresează unui auditoriu presupus mai puțin deprins cu cele "ale vieții", mai puțin "hîrșit în relele ei", viață nu doar nemiloasă ci și, de atîtea și de atîtea ori, perfidă, ascunzîndu-se sub
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
comun și patriotismul de neclintit pe care le opuneau până acum dușmanului sofisticat tehnologic, ni se spune că ofițerii români de Securitate au ajuns să dispună și de ultimul răcnet al tehnicii. Pe lângă omnipotența tehnologică, Pisica de mare împământenește ideea omniscienței Securității. Odată cu lovitura de teatru finală, când măștile cad, înțelegem că, de fapt, periculoșii spioni și cozile de topor băștinașe n- au avut, de la bun început, nici o șansă, totul fiind controlat de securiștii noștri pas cu pas și minut cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
extinsă până la cele mai mici detalii previzibile, eliminând orice sursă de spontaneitate și creativitate, devine total ineficientă. Așadar nu birocrația produce ineficiența, ci birocratizarea excesivă (problemele care nu se încadrează în raționalitatea amănunțită predefinită nu sunt recunoscute ca existând; în virtutea omniscienței regulamentare, se propun soluții anterioare la probleme cu totul noi). # Extensia exagerată a raționalității birocratice generează în mod paradoxal iraționalitatea birocratizării. Altfel spus, soluția ce pare rațională într-o organizație superbirocratizată este de fapt irațională în raport cu realitatea problemei abordate (Vlăsceanu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ca să cunoști istoria cu adevărat, în totalitatea și plenitudinea ei, ar trebui să fii Dumnezeu"5. Faptul că astăzi ne aflăm în Anno Domini 2010 nu mă îndreptățește să postulez prezența divinității în mersul istoriei. Aș cădea astfel într-o omnisciență psihedelică, similară cu păcatul mândriei, sau într-o vanitate ridicolă, asemenea unui habotnic care face liste cu evenimente "vizitate" de îngeri 6. Ceea ce încerc, însă fără a avea pretenții exhaustive, este o introducere la o teologie a istoriei, adică a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în privința istoriei, care nu s-a încheiat încă și nu știm ce verdict va primi. În ce privește destinul individual însă, știm că omul se poate mântui aici, în istorie. Hristos s-a făcut om ca noi să ajungem dumnezei, după har. Omnisciența sau preștiința lui Dumnezeu nu presupune anularea libertății umane într-un fatalism peren sau într-o predestinare inertă. Dimpotrivă, Adam, prin alegerea sa, oricât de nefericită ar fi fost, a demonstrat cu prisosință că darul sau, mai degrabă, povara libertății
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de limitare) se aplică și în cazul unei focalizări asupra timpului. Pe lîngă această variație în orientarea spațio- temporală putem întîlni și variația psihică pe care Rimmon-Kenan o divide în variație cognitivă (de exemplu, cunoașterea limitată a focalizatorului intern vs. omnisciența teoretică a focalizatorului extern) și variația emotivă (neutralitate vs. angajarea în prezentare). De exemplu, acolo unde focalizarea emotivă este angajată, scenele sînt reprezentate într-o manieră vizibil idiosincretică, lucru ce pare a fi cel mai bine atribuit stărilor sufletești sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]