206 matches
-
unei familii, al unui spirit și chiar în numele unui loc: Tescani. Orice analiză interioară se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate întinzîndu-se pe foarte multe pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea poveștilor în sine. Efectul este extraordinar: o viață tumultuoasă relatată lin, echilibrată perfect, transformată
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
ani, Mihai, 34. Amîndoi simt că li se pregătește ceva, amîndoi protestează, dar destul de timid. De fapt, se îndrăgostesc repede unul de celălalt, se căsătoresc și pleacă într-un voiaj de nuntă. Autorea își scrie povestea la persoana a treia - omnisciența despre care vorbeam este aici mai puternică decît oricînd. Se simte că povestea conjugală este deja clasată, judecată. Autorul nu mai are nimic de adăugat. în spatele patetismului, al descrierilor nesfîșite, al frazelor pline de "ah" și "of", stă ascunsă o
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
departe de-a întreține un ton macabru; Judt are în această carte - neașteptat de personală, avînd în vedere că tot ce-a scris pînă la acest volum au fost eseuri istorice, dar care, ce-i drept, nu sufereau de ariditatea omniscienței științifice cu verbe și pronume de persoana întîi la plural sau exces de construcții pasive - un ton cu totul seducător, atașant, uman, ba chiar sentimental pe alocuri, dacă ne putem închipui acest cuvînt cu conotații pozitive. Și asta fără să
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
nu poate fi ghicit, mă tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării acestor două volume. Publicarea unei cărți este, la urma urmelor, un act retoric
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
aveam nici o formă decât aceea, gelatinoasă, a fricii." (p. 232). Eroina a înțeles treptat că asupra ei apasă, ca sabia lui Damocles, pericolul excluderii. Este, iarăși, o notă bună pentru autoare că nu forțează lucrurile și semnificațiile în direcția unei omnisciențe improbabile, la pubertate; că nu face din Letiția un personaj întru totul avizat asupra contextului în care e prins. Diferența față de romanele politice autohtone este deci importantă și din acest punct de vedere. Gabriela Adameșteanu, fără să echivaleze protagonistul cu
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
mai toți oamenii politici regele neîncoronat al țării. La aceasta a contribuit și sfatul lui Barbu Știrbei (cumnat cu Ionel Brătianu) și al reginei Maria (lumea informată știa bine de relațiile amoroase dintre ultimii citați) care erau tot aplecați spre omnisciența politică a lui Ionel Brătianu. nu cunoștea cum trebuia harta politică a țării de după război iar Ionel Brătianu o disprețuia inutil, voind să guverneze mereu, cînd nu efectiv atunci prin interpuși (de pildă, Al. Averescu în ale sale două guvernări
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
după săvârșirea îngrozitorului masacru, Andrew, incapabil să-și refacă viața, este pe cale să-și pună capăt zilelor, în chiar odăița unde se derulase acesta. Numai că în universul descris de un narator ce nu se sfiește să-și declare frecvent omnisciența, Spintecătorul fusese prins și spânzurat, fapt care contravine adevărului istoric. De ce operăm cu această evidentă distorsionare a realității va deveni clar abia spre sfârșit. E suficient să precizăm deocamdată că Andrew Harrington nu se va sinucide. Îl va salva Charles
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
de la 1848 și, apoi, Unirea din 1859. Aceste două obiective conturează atît orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea, chiar dacă ușor ironică, a omniscienței naratorului de tip balzacian pentru care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și conservatori, păstrează intactă dorința schimbării
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
critic: "Undeva, într-o pagină a lui Lucian Raicu (autor care-l fascinează, n.m.), există un portret nu prea măgulitor, dar memorabil, al celui care pretinde că a citit totul și acum, ce să facă, recitește o carte sau alta. Omnisciența a fost așadar de mult stinsă, acum doar i se dă o zugrăveală proaspătă. Cum să-ți recunoști, Doamne ferește!, golurile, omisiunile, lacunele? Recunosc: nu sunt, nu eram deloc familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
în măsura în care ajungem să ne apropiem de tulburarea ei, de stările ei agitate și confuze, fără să înțelegem. Altminteri, Anna Karenina devine pentru noi o ridicolă femeiușcă, cuprinsă de o gelozie absurdă care în final îi va distruge la propriu viața. Omnisciența auctorială, convenție literară a realismului literar, nu-l deranjează deloc pe Updike, atîta vreme cît ea nu se manifestă ca psihologism. Tolstoi ne descrie tot ce se petrece în sufletul Annei, dar nu ne și explică de ce. Omnisciența lui se
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
propriu viața. Omnisciența auctorială, convenție literară a realismului literar, nu-l deranjează deloc pe Updike, atîta vreme cît ea nu se manifestă ca psihologism. Tolstoi ne descrie tot ce se petrece în sufletul Annei, dar nu ne și explică de ce. Omnisciența lui se reduce la a vedea și apoi consemna tot. Am zăbovit asupra acestei cronici pentru a ilustra un principiu general care stă la temelia cărții: Updike construiește raționamente, emite ipoteze care ar putea oricînd duce, pe cont propriu, la
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
o remarcabilă tehnică a continuei atribuiri și o opulență de invidiat a detaliilor aparent disjuncte. Există, de asemenea, un amețitor carusel de nume proprii și de cifre nu tot atât de proprii cu identități mutabile. Și mai există ceea ce știm din naratologie - omnisciență controlată - în dezvăluirea înceată a gesturilor lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a Tatianei Dragomir nu dă greș. Avem, dincolo de acest instinct primar, care face, dintr-un debut altminteri discret, o apariție oricând demnă de luat în calcul, o
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
și un rol inhibator, la ruleta politicii competiția se înrudește adesea cu iluzionismul. Cîștigă cel care, mințind frumos, începe să și creadă ce spune, mai ales cînd alții din jurul său îi laudă Ťadevărurileť". Vorbe "la mintea omului". Un gen de omnisciență elementară se pronunță în atari propoziții care se adresează unui auditoriu presupus mai puțin deprins cu cele "ale vieții", mai puțin "hîrșit în relele ei", viață nu doar nemiloasă ci și, de atîtea și de atîtea ori, perfidă, ascunzîndu-se sub
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
însuși cu măiestrie, și nu numai în Câinii negri. Nimic nu e relatat în roman dintr-un unic punct de vedere. Sensul evenimentelor și al trăirilor personajelor se constituie din perspective diferite, complementare sau opuse. Nici o perspectivă supraordonată, de felul omniscienței din romanul clasic și realist, nu „leagă” și, mai ales, nu „explică” faptele și reacțiile subiective față de acestea. În Câinii negri, există cel puțin trei asemenea interpretări ale vieții și opiniilor protagoniștilor, aceea a naratorului, care își pune în gând
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
cu care de această dată era sincron, dă adevărata măsură a talentului scriitoricesc al lui Svevo. Nu numai că e cel mai solid sub aspectul construcției, dar e scris în cu totul altă manieră decît celelalte două (trecerea de la o omnisciență riscantă, dar nu lipsită de nuanțe, în cazul lui, la o perspectivă homodiegetică, mult mai flexibilă și mai generoasă). Senilitate e aventura ,îmbătrînirii" premature a lui Emilio Brentani, tînăr scriitor aflat la începutul carierei, îndrăgostit nebunește de o femeie de
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
jocul narativ postmodern aduce textului ca tensiune interioară este invalidat de mânuirea inabilă a fluxului informației: sunt momente în carte când se explică prea multe, când se fac prea multe generalizări; sunt unele monologuri interioare prin care transpare cu ușurință omnisciența autoarei. Stilistic vorbind, întâlnim în romanul Rodicăi Braga o anumită voluptate a limbajului plastic prin care abstractul, mentalul devin palpabile, căpătând contururi obiectuale. Este o scriitură senzuală, în care se simte nevoia organică de a transforma totul, mai ales imponderabilele
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
cineva Progresul, care va să zică..., citat care, la o adică, poate fi luat și în serios. Citirea războiului televizat Am remarcat două editoriale despre războiul văzut la televizor, cuprinzînd ambele excelente observații de psihologia telespectatorului. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu renunță la omnisciența comentatorului, poate și ca o antireacție față de aerul atotștiutor a tot soiul de analiști de ocazie care-și dau ritos cu părerea despre conflictul din Itrak. "O aiureală care te captivează cu fiecare detaliu, dar din care nu înțelegi nimic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
Monsieur Homais, faimosul personaj flaubertian care era, în cuvintele eseistului nostru, "prostul absolut, sigur de sine și pozitivist, prost științific, fals om cultivat, un fel de tęte de fil al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
aia din Crusta lui G.N.) pe care feluriții copii (mari) din carte nu contenesc să și-o pună. Cum m-am născut? Uite așa, în chinurile (postmoderne) ale planificărilor date peste cap, ale programărilor încurcate la doctori care sîcîie, cu omnisciența lor, neprevăzutul, ale goanei după taxi și ale bețiilor (de fericire) începute neinspirat. Anca Stanciu e, cînd ,activează" pe forumuri pentru mămici, la a doua ,încercare". Este, carevasăzică, un narator care compară, detașat (cu toată nebunia...), realitatea cu povestea care
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
această temă, a cărui teză n-o mai împărtășesc astăzi decât parțial. Se intitula De ce nu scriu roman și se află în volumul O ușă abia întredeschisă. Eram sub influența ideii din Arca lui Noe referitoare la evoluția genului de la omnisciență la subiectivitate și mi se părea, ca și lui Camil Petrescu în Teze și antiteze, că e inacceptabil ca naratorul să pretindă a intra în mintea și în sufletul tuturor personajelor sale, cum intră diavolul șchiop al lui Le Sage
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
sufletul tuturor personajelor sale, cum intră diavolul șchiop al lui Le Sage în casele oamenilor prin acoperiș. Ulterior mi-am modificat părerea, descoperind că romanul postmodern repune în drepturi povestirea clasică, în care totul e posibil, cu alte cuvinte, că omnisciența este o convenție ca oricare alta, problema fiind de a o lua ca atare. Eseul meu din 1985 înmuia în final rigiditatea tezei din Arcă, dar păstra convingerea că romanul îmi este nesuferit (nu când îl citesc, ci dacă l-
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
construcției riguroase și a dicțiunii clasice, eliberând narațiunea... de vegetația retorismului". C. Negruzzi reușește performanța de a împinge textul ,spre zona înaltă de dincolo de curente, metode și stiluri", prevestind, conchide N. M. - opinia nu știu să mai fi fost exprimată - omnisciența și rigoarea lui Liviu Rebreanu. Recunoaștem în acest studiu unul dintre cele mai subtile ale volumului Centrul și periferia. întrucâtva asemănător este Grigore Alexandrescu, în poezia căruia ,libertățile de simțire și de imaginație ale romanticului se văd contrapunctate de convențiile
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea „subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a vocii naratorului cu „omnisciența" autorului. Probabil că „micul truc" epic a fost necesar pentru susținerea textului de fond (unde cetologia se combină, dificil, cu teologia și mitologia și unde impresia - cel puțin - a unui „discurs autorizat" era mai mult decît necesară). Totuși, Ishmael își
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
confirmă Spyros care încheie tranzacțiile cele mai reușite după indicațiile lui. Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit: e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea. Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări: Asta e nenorocirea: văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc. Simpatia mulțimilor nu e nici ea tocmai de dorit: slujitorul Marcos
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
și a face previziuni asupra evoluțiilor din politica românească. Iar lumea îl ascultă cu sufletul la gură. Penru că important este cum spune, nu ce spune Cristoiu. Discursul său este unul perfect comprehensibil, seducător, amestec de simplitate, înțelepciune și aparentă omnisciență. Cartea lui Marius Tucă este o carte de vacanță. Este greu să îi intuiește vreo miză, alta decît aducerea în prim-plan a unor oameni cu dovedit succes la public. Niște seniori ai audiențelor care nu trec însă, in corpore
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]