KorAP: Find »[drukola/base=omologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...12 >

276 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

leagă receptorii de glucocorticoizi, aceștia fiind factori trans-activatori, responsabili pentru medierea unei transcrieri crescute, ca răspuns la hormon. Primul indiciu că o proteină oncogenică poate funcționa ca factor de transcriere a fost obținut în anii 1985-1986, când s-a descoperit omologia de secvență dintre receptorii steroidici și produsul oncogenei erb A. De atunci au fost identificate peste 20 protooncogene care codifică pentru TF cu rol în reglarea transcrierii genelor. Produșii genelor a căror transcriere este reglată de factorii de transcriere codificați

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
receptorul glucocorticoid determină translocarea sa în nucleu, unde se leagă la ADN și stimulează transcrierea genelor glucocorticoid-inductibile. Analize moleculare recente au evidențiat asemănări între receptorul de hormon și produsul proteinic al oncogenei erb A, identificată inițial în virusul eritroblastozei aviare. Omologia de secvență a aminoacizilor, între proteina ERB A și receptorii de hormoni steroizi, este de 25%, iar în domeniul central, de legare la ADN, omologia este de 50%. S-a dedus că produsul proteinic al oncogenei erb A aparține aceleiași

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de hormon și produsul proteinic al oncogenei erb A, identificată inițial în virusul eritroblastozei aviare. Omologia de secvență a aminoacizilor, între proteina ERB A și receptorii de hormoni steroizi, este de 25%, iar în domeniul central, de legare la ADN, omologia este de 50%. S-a dedus că produsul proteinic al oncogenei erb A aparține aceleiași familii din care fac parte și receptorii steroidici, ceea ce a condus la concluzia că proteina ERB A poate funcționa ca factor de transcriere. Alterarea majoră

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
primii 86 fiind identici pentru proteina P 21 codificată de toate cele trei oncogene celulare funcționale. Restul de 103 aminoacizi ai proteinei P 21 se prezintă într-o secvență ușor modificată la produșii genici ai celor trei oncogene celulare funcționale, omologia de secvență fiind de 85%. În cazul oncogenelor virale mos, H-ras, K-ras, v-sis și v-src, secvența protooncogenelor a fost înglobată integral, pe când oncogena v-erb B este rezultatul preluării doar a 600 de codoni din cei 1 210 ai secvenței

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
inducă sarcomul aviar, ceea ce s-a interpretat în termenii realizării unei recombinări între protooncogena c-src normală și oncogena v-src defectivă, cu geneza unei oncogene v-src normale, eficiente în inducerea stării de transformare malignă. Realizarea recombinării intragenice implică existența unei reale omologii de secvență a nucleotidelor între protooncogenă și oncogena virală. Deși la om se cunosc peste 100 tipuri diferite de neoplazii ce afectează diferite organe și țesuturi, până în prezent au fost identificate doar 60 de protooncogene ce pot fi convertite în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mutație silențioasă. Receptorul HER-2 face parte din familia receptorilor tirozin kinazici ai factorului de creștere epidermal (EGF) care cuprinde: EGFR/HER-1/erbB-1, HER-2/neu/erbB-2, HER-3/erbB-3, HER-4/ erbB-4 (Pinkas-Kramarski și colab., 1997). Acești receptori au un grad ridicat de omologie, sunt lanțuri proteinice monocatenare (van der Geer și colab., 1994) și au activitate de stimulare a creșterii jucând un rol important în reglarea creșterii celulare, supraviețuire și diferențiere. Proteina HER-2 are caracteristicile structurale ale unui receptor de membrană: domeniul extracelular

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în 18q, ceea ce este un eveniment rar în adenoamele timpurii și intermediare. Gena TS, prezumtiv implicată, a fost caracterizată și denumită dcc (acronim derivat de la Deleted in Colorectal Carcinomas = deletată în carcinoame colorectale). Gena dcc codifică pentru o proteină cu omologie față de glicoproteinele de suprafață celulară, implicate în aderența celulară; - neoplaziile colorectale, nu însă și adenoamele, prezintă o foarte mare frecvență a mutațiilor în gena tp53. Datele existente permit realizarea unui model multistadial al carcinogenezei. Se admite că rolul genelor mutatoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
colorectale sporadice. Mutațiile (germinale sau somatice) determină sinteza unor proteine APC trunchiate (modificate), a căror detecție are valoare de diagnostic pentru pacienții purtători ai genei apc. Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843 de aminoacizi, cu omologie redusă față de alte proteine cunoscute. Ea este localizată în citoplasmă, cu acumulare pe marginile laterale sau în regiunile subapicale ale anumitor celule, în special cele epiteliale. Această proteină are roluri multiple: în procesul de transducere a semnalului, în aderența intercelulară

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pentru manifestarea sindromului Bloom a fost desemnată gena BLM, a fost cartată 15q 16.1 și are ca produs de traducere un reprezentant proteinic ce aparține familiei RecQ a ADN-helicazelor. Ea reprezintă o catenă polipeptidică de 1417 aminoacizi, care are omologie cu produsul genei SGS1 (de la Slow Growth Suppressor = supresor al creșterii încetinite) de la drojdia de bere și cu produsul genei WRN, de la om, al cărei simbol derivă de la sindromul Werner, cu indicativul McKusick 277700. În gena BLM sunt frecvente mutațiile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
1985). În translocațiile: t(11;14) (p13; q11) și t(7;11) (q35; p13) sunt implicate fie TCR-α, fie TCR-δ, din 14q11 sau TCR-β, din 7q35. Punctele de rupere la 11p13 apar la nivelul unor secvențe care au o mare omologie cu o secvență heptamerică canonică ce poate fi recunoscută în mod normal de către aparatul enzimatic al recombinazelor. Recombinaza este responsabilă de reunirile anormale ale segmentelor cromozomale, deoarece adesea ambii cromozomi reciproc translocați au o adiție nucleotidică în regiunea N, ceea ce

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tipuri de translocații t(11;14) (p13; q11) și t(7;11) (q35; p13) sunt implicate fie TCR-α, fie TCR-δ, din 14q11, sau TCR-β, din 7q35. Punctele de rupere la 11p13 apar la nivelul unor secvențe care au o mare omologie cu o secvență heptamerică canonică ce poate fi recunoscută în mod normal de aparatul enzimatic al recombinazelor. Recombinaza este responsabilă de reunirile anormale ale segmentelor cromozomale, deoarece adesea ambii cromozomi reciproc translocați au o adiție nucleotidică în regiunea N - semn

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
această anomalie fuzionează gena e2a, la gena hlf pentru o proteină leucin-zipper, care nu este exprimată în mod normal în celulele limfoide. Majoritatea genelor activate sau create prin anomalii cromozomale joacă un rol probabil în proliferarea celulară specifică tumorilor, datorită omologiei și identității lor cu genele identificate în alte sisteme experimentale și care influențează dezvoltarea și diferențierea. Perturbările acestor procese pot determina blocaje care conduc la acumularea celulelor proliferative imature sau a celulelor maligne. Oncogeneza ce are la bază dereglări ale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care devine un transactivator mult mai puternic decât proteina singulară PAX3. Și în tumorile solide benigne apar anomalii cromozomale care au ca rezultat fuziuni genice. Genele aflate în punctele de rupere din translocații sunt înalt conservate în evoluția lumii vii, omologia lor la specii aflate pe trepte diferite ale scării filogenetice (Saccharomyces, Caenorhabditis, Drosophila și Homo sapiens sapiens) fiind bine dovedită. Exemplu notabil este cel al omologiei genei bcl 2, caracteristică leucemiei /limfomului cu celule B, genă cartată 18q22 și identificată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aflate în punctele de rupere din translocații sunt înalt conservate în evoluția lumii vii, omologia lor la specii aflate pe trepte diferite ale scării filogenetice (Saccharomyces, Caenorhabditis, Drosophila și Homo sapiens sapiens) fiind bine dovedită. Exemplu notabil este cel al omologiei genei bcl 2, caracteristică leucemiei /limfomului cu celule B, genă cartată 18q22 și identificată în punctul de rupere din translocația t(14;18) din limfomul folicular, precum și cel al genei ced-9, de la viermele nematod Caenorhabditis elegans, implicată în reglarea și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o bază științifică pentru căutarea unor noi gene care pot contribui la susceptibilitatea pentru cancerul de sân și pentru managementul clinic al persoanelor predispuse la această boală. Analiza structurii genelor brca1 și brca2 arată că, deși aceste gene prezintă o omologie de secvență limitată, ele au trăsături structurale și funcționale similare. Genele brca1 și brca2 au dimensiuni mari. Gena brca1 ocupă un sector de 80 kb și este transcrisă într-un preARN, de 7,8 kb iar gena brca2 ocupă un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este codificator, iar exonul 11 este neobișnuit de mare, având 3,4 kb, în brca1, și 11,5 kb, în brca2. Dimensiunea mare a exonului 11 din cele două gene explică parțial numărul mare de mutații identificate la acest nivel. Omologia la nivelul structurii primare a BRCA1 și BRCA2 de la specia umană cu corespondenții lor murini este de aproximativ 60%. La nivelul ambelor proteine există domenii scurte, care sunt mai bine conservate, dar și regiuni care prezintă o diversitate semnificativă. Unele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în apoptoza dependentă de P53 (Yoshida și colab., 1998; Cecconi și colab., 1998). Recunoașterea procaspazei 9 de către APAF-1 se realizează inițial prin intermediul interacției CARD-CARD și este esențială pentru formarea holoenzimei și activarea caspazei 3. Domeniile CARD ale APAF-1 au 20% omologie cu prodomeniile CARD ale procaspazei 9 (Hofmann și Bucher, 1997). Domeniul CARD adoptă o structură compactă, globulară, cu șase α-helixuri împachetate intim în jurul unui miez hidrofob. Helixul H1 al CARD, atât în APAF-1 cât și în procaspaza-9 este puternic pliat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
complexului TNFβ/TNF-R1 și generează un set diferit de interacțiuni. În contrast cu efectele proliferative care caracterizează activitatea majorității citokinelor, TNF, FAS L și ligandul TRAIL/APO-2 (APO-2L) sunt capabili de a induce eliminarea rapidă a țintelor lor celulare. APO-2L are o omologie de 23,2% cu FAS L la nivel de structură primară. Ea prezintă o topologie proteinică transmembranară de tip II, cu un situs potențial de clivare în regiunea terminală. Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză Figura 30.2. Etapele inducerii semnalizării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și 10) sunt activate prin interacțiunea cu DISC; caspaza-9 este activată de către apoptosom, iar caspazele efectoare (din aval) 3, 6 și 7 clivează proteinele implicate în evenimentele apoptotice (Shi, 2005). Zece dintre cele 11 gene umane legate de apoptoză prezintă omologie cu gena ced-3 de la nematodul C. elegans. Caspazele sunt exprimate ca precursori zimogenici de 30-50 kDa și devin proteaze active numai după clivarea lor specifică. În general, structura unei caspaze este conservată, conținând un prodomeniu la capătul amino-terminal și un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
FLIP. 30.2.5.1. Caspaza-1 (ICE) Caspazele -1, -8 și -10 activează caspaza-3. Primul omolog (ICE) al lui ced-3 de la nematod, identificat la mamifere, a fost enzima transformantă a interleukinei 1β (IL-1β) (Xue și colab., 1996). Gena ced-3 prezintă omologie de 29% la nivelul structurii primare cu această enzimă. Liniile celulare stabilizate secretă forma matură IL-1β fără a induce apoptoza. Șoarecii cu mutații în gena Ice, care sunt incapabili de a genera IL-1β activă, nu manifestă un deficit apoptotic pronunțat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
conține 479 aminoacizi, are 55391Da și este un heterotetramer alcătuit din doi heterodimeri antiparaleli, fiecare conținând: P18 (18kDa) și P10 (10kDa). Splicing-ul alternativ determină apariția a nouă isoforme. La om, FAS, FADD și caspaza-8 au 42%, 52% și respectiv 52% omologie de secvență de aminoacizi. Caspaza-8 este mai abundentă comparativ cu caspaza-10. Celulele de tip I produc cantități însemnate de caspază-8 activă la nivelul DISC și această cantitate mare de caspază-8 poate cliva direct caspazele efectoare, ocolind calea mitocondrială. Celulele de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
caracterizează folderele morții sunt înalt specifice, rolul lor de bază fiind cel de auto-asamblare. DD este localizat intracelular, în timp ce DED și CARD se găsesc în proteinele adaptoare, precum FADD și procaspaze. Între diferitele domenii ale morții există o identitate de omologie de secvență de ~20%. Această regiune este înalt conservată la om, șoarece și șobolan și corespunde resturilor 1-95. Toate cele trei module de semnalizare (DD, DED și CARD) conțin un centru conservat de aminoacizi hidrofobi. Cele patru familii prezintă structuri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și P loop) (Deveraux, 1999). Domeniul BIR este important pentru inhibiția caspazelor, iar motivul P loop este necesar pentru legarea nucleotidelor. Aceste elemente structurale sunt prezente în diferite combinații în structura proteinelor IAP, conferindu-le diversitate structurală și funcțională. În funcție de omologia domeniilor BIR și de prezența sau absența domeniului RING finger, aceste proteine au fost grupate în trei clase (fig. 30.3). Clasa 1. În această clasă sunt incluse proteinele XIAP, cIAP1, cIAP2, ILP2 și ML-IAP, caracterizate prin prezența a trei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și timus (Schimmer, 2004). cIAP1 și cIAP2 sunt înrudite structural cu XIAP și inhibă caspazele 3 și 7, iar cIAP2 și caspaza 2 (Cheung, 2006). ML-IAP și ILP2 au un domeniu RING finger și un singur domeniu BIR, care prezintă omologie crescută cu BIR 3 al celorlalte proteine din această clasă (Schimmer, 2004). ML-IAP este exprimată în ficatul fetal, rinichi, testiculele adulte și timus, dar și în linii celulare de melanoame (nu însă și în melanocitele normale) și limfoame, iar ILP2

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cât și in vitro, presupune legarea domeniilor BIR de situsurile active ale caspazelor. Această legare determină degradarea caspazelor active sau abolirea capacității acestora de a interacționa cu caspazele substrat (Wei și colab., 2000). Proteina XIAP prezintă trei domenii BIR cu omologie crescută, care interacționează în mod diferit cu caspazele: domeniul BIR2 și regiunea linker dintre BIR1 și 2 se leagă specific de caspazele -3 și -7, iar domeniul BIR3 inhibă caspaza -9, fără o contribuție aparentă a regiunii linker. Interpunerea domeniului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]