KorAP: Find »[drukola/base=oncogen & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...16 >

392 matches

Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768

J. și colab., 2009). În concluzie, măsura în care genotiparea poate da informații predictive în privința riscului oncogen este discutabilă iar fiecare tip trebuie analizat individual. Variațiile geografice sau prevalența pe grupe de vârstă nu au putut fi corelate cu potențialul oncogen. Persistența unui genotip cu risc înalt este însă semnificativă. Persistența peste doi ani înseamnă persistență pe toată durata vieții și poate explica riscul femeilor trecute de 50 ani pentru leziuni precanceroase și cancer. Sunt și unele genotipuri cu risc redus

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
și poate explica riscul femeilor trecute de 50 ani pentru leziuni precanceroase și cancer. Sunt și unele genotipuri cu risc redus care persistă (HPV 61) fapt ce sugerează și intervenția unor cofactori în carcinogeneză. Probabil că vaccinarea va afecta potențialul oncogen al genotipurilor neincluse în vaccin, iar generalizarea acestei metode va oferi noi argumente contra imunizării la scară generală. 3. EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN ȘI A INFECȚIEI HPV Cancerul de col este localizarea bolii canceroase cu cea mai evidentă discrepanță

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
progesteron) administrate prelungit. În genomul viral (regiunea LCR) sunt elemente care răspund la corticoizi; - numărul mare de sarcini; - fumatul prin efectele imunosupresoare și mutagene; - coinfecția cu alte virusuri transmise sexual (herpesvirusuri: HSV2, HHV 6, CMV) sau cu multiple genotipuri HPV oncogene și nononcogene; - încărcarea virală (pentru HPV 16); - variante punctiforme ale HPV 16. Au fost definite 5 grupe (clustere) de HPV 16: european, asiatic, americano-asiatic (AA), african 1 și 2. Variantele AA și cele europene au activitatea oncogenă cea mai intensă

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
în 75,5% din probele cu aspect normal/inflamator, în 87,5% din probele cu ASCUS, 70,37% LSIL și în 90,9% HSIL/carcinom. Stratificarea după gradul de oncogenicitate al HPV și diagnosticul citologic a arătat că în timp ce tipurile oncogene au fost prezente în 100% din cazurile HSIL, numai 41,67% dintre pacientele cu citologie normală sunt infectate cu HPVhr. Coinfecțiile cu mai multe tipuri HPV s-au întâlnit la aproximativ o treime dintre pacientele cu LSIL și din grupul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
HIV). Latența implică menținerea ADN HPV în număr redus de copii, în foarte puține celule, astfel încât testele moleculare actuale nu detectează ADN HPV în probele recoltate convențional. Persistența înseamnă detectarea repetată a ADN HPV o lungă perioadă de timp. Genotipurile oncogene tind să persiste mai frecvent și pentru intervale mai lungi. Asocierea persistenței cu leziunile citologice este frecventă dar nu necesară. Estimările diferiților autori în privința acestei asocieri relevă că între 1 din 10 femei sau între 1 din 3 femei cu

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
cu leziunile citologice este frecventă dar nu necesară. Estimările diferiților autori în privința acestei asocieri relevă că între 1 din 10 femei sau între 1 din 3 femei cu persistență prezintă leziuni. Detecția repetată și nu intermitentă este predictivă pentru riscul oncogen (fig. 17). Prevalența leziunilor moderate (ASCUS sau LSIL) nu are semnificație pentru cancerizare și opțiunea pentru tratamentul acestor leziuni are azi mulți adversari datorită riscurilor obstetricale în cazul unor sarcini viitoare. TRIAJUL CITOLOGIC Incidența crescută a cancerelor cervicale în lume

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
principale de screening cervical sunt: citologia, inspecția vizuală a colului cu acid acetic (VIA, VIAM), sau cu soluție lugol (VILI), colposcopia cu biopsie, detecția ADN sau ARNm HPV. Triajul citologic al femeilor pentru diagnosticul precoce al leziunilor celulare cu risc oncogen reduce semnificativ incidența cancerului cervical invaziv. Cu toate acestea, există atitudini discordante privind strategia cea mai potrivită pentru managementul pacientelor care prezintă leziuni echivoce definite ca celule squamoase atipice sau ASC (atypical squamous cells). Patru atitudini sunt frecvent prezente în

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
triajul este cu atât mai performant cu cât prevalența leziunilor severe este mai mare, iar criteriile de apreciere a pacientelor care necesită o monitorizare complementară vizează leziunile HSIL și nu cele ASCUS sau LSIL. Descreșterea proporției între leziuni cu potențial oncogen și cele inflamatorii sau reactive va face și mai dificilă interpretarea frotiurilor Pap. În acest context, screening-ul inițial pentru ADN HPV are toate atributele de sensibilitate și specificitate pentru a fi recomandat ca test primar de screening. Posibilitatea genotipării și

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
pentru tratamente inutile și cu disconfort psihic nejustificat. Indicația unor investigații suplimentare după screening trebuie făcută cu multă responsabilitate și discernământ (Meijer CJ., și colab., 2009). Dintre testele adjuncte citologiei și detecției HPV ADN, cele mai promițătoare pentru evaluarea potențialului oncogen sunt testele moleculare. Tabelul următor sintetizează avantajele și limitele principalelor metode propuse. În raport cu detecția ADN HPV, oncoproteinele virale E6 și E7 reprezintă un marker mai specific pentru prezența leziunilor precanceroase sau a cancerului. Acest test permite o analiză mai detaliată

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
moleculare. Tabelul următor sintetizează avantajele și limitele principalelor metode propuse. În raport cu detecția ADN HPV, oncoproteinele virale E6 și E7 reprezintă un marker mai specific pentru prezența leziunilor precanceroase sau a cancerului. Acest test permite o analiză mai detaliată a riscului oncogen al infecției HPV, risc estimat uneori cantitativ. Există studii care au argumentat o relație proporțională între nivelul E6 și E7 și severitatea leziunilor. Recoltarea probelor necesită însă precauții speciale pentru că ARNm, spre deosebire de ADN, este simplu spiralat și se degradează rapid

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
probelor necesită însă precauții speciale pentru că ARNm, spre deosebire de ADN, este simplu spiralat și se degradează rapid. Recoltarea în medii speciale, ca de exemplu PreservCyt (Cytcy Corporation) este recomandată. DETERMINAREA ÎNCĂRCĂRII VIRALE Determinarea încărcării virale ar putea, teoretic, indica un risc oncogen proporțional cu doza. Tehnica este complexă și interferată de prezența simultană a infecției cu alte genotipuri chiar lipsite de risc oncogen. Rezultate reproductibile au fost publicate în privința corelației între încărcarea virală pentru HPV 16 (nu și pentru alte genotipuri) și

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
de exemplu PreservCyt (Cytcy Corporation) este recomandată. DETERMINAREA ÎNCĂRCĂRII VIRALE Determinarea încărcării virale ar putea, teoretic, indica un risc oncogen proporțional cu doza. Tehnica este complexă și interferată de prezența simultană a infecției cu alte genotipuri chiar lipsite de risc oncogen. Rezultate reproductibile au fost publicate în privința corelației între încărcarea virală pentru HPV 16 (nu și pentru alte genotipuri) și prezența sau progresia leziunilor CIN2/3. Determinarea semicantitativă a încărcării virale se poate face cu metoda HC2 dar sunt metode mai

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
genomul HPV codifică mai multe proteine timpurii (E1, E2, E4, E5, E6, și E7) care reglează replicarea virală și interacționează cu genomul celulei gazdă. Imortalizarea și transformarea celulelor infectate sunt asociate cu proteinele E6 și E7 ale tipurilor HPV înalt oncogene. Acestea sunt oncoproteine care interacționează cu reglarea ciclului celular, induc anomalii cromozomiale și blochează apoptoza. DIFERENȚE ÎNTRE MECANISMELE DE EVAZIUNE IMUNĂ LA HPVlr ȘI HPVhr Exită o serie de deosebiri între tipurile de virus de risc scăzut (HPVlr) și înalt

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
reprezintă una din explicațiile insuccesului administrării vaccinului în scop terapeutic, în leziunile precanceroase. Au fost făcute încercări de-a insera proteinele nonstructurale în VLP cu scopul de-a promova proprietățile terapeutice ale vaccinului. Epiteliul colului uterin infectat HPV exprimă proteinele oncogene E6 și E7 în toate stadiile infecției naturale, de la primoinfecție la transformarea malignă. Greenstone și colab., 1998, au generat VLP din proteine de fuziune L1+E7 dar administrarea lor la paciente cu leziuni CIN 2/3 nu a grăbit vindecarea

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
52 (32%). Se estimează că tipurile 45, 31 și 52 sunt responsabile de 12% din cancerele de col. Imunitatea post vaccinală este dependentă de proteinele capsidare L1. Răspunsul imun după infecția naturală poate controla și producția proteinelor virale cu risc oncogen E6 și E7, proteine timpurii care sunt implicate în extinderea proliferării celulelor epiteliului bazal și în întârzierea diferențierii (Schiller J. și Nardelli-Haefliger D., 2006). Specificitatea de tip a rezultatelor serologice depinde de prepararea unor VLP intacte conformațional (Kirnbauer R. și

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
pentru că expun într-o formă structurată epitopii neutralizanți prezenți pe virusul autentic (Kirnbauer R. și colab., 1992; Schiller J. și Lowry D., 1996). Imunogenitatea înaltă a VLP L1 a fost probată și pentru alte proteine virale între care principalele proteine oncogene E7 și E6 (Suzich J.A., și colab., 1995). Lucrarea care a stabilit protocolul industrial de purificare pentru vaccinarea la om a fost publicată de Zhang L.F., și colab., 1991. Acest grup, condus de Jan Frazer, a demonstrat că cel

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
1996). Este util să semnalăm că de la primele studii s-a pus și problema preparării unui vaccin cu proprietăți terapeutice. Vaccinul care conținea numai VLP L1 nu a avut efect terapeutic pe leziunile citologice precanceroase. Adiția altor imunogeni, respectiv, proteinele oncogene (E6 și E7) s-a concretizat în producerea unor VLP himeră care conțineau proteinele L1, L2 și E7 fuzionate. Mai mult, platforma VLP HPV a fost testată și pentru producerea unor imunogeni destinați tratamentului unor boli autoimune prin încorporarea unor

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
Toate capitolele acestui număr sunt disponibile integral gratuit. Trialurile clinice care au condus la avizarea vaccinului de către FDA au cuprins peste 10000 femei în vârstă de 16-26 ani imunizate cu preparate mono-, bi- sau tetravalente conținând VLP L1 de la genotipurile oncogene 16/18 și nononcogene 6/11. Datele despre aceste trialuri sunt prezentate în fișa caracteristicilor produsului care poate fi găsită la www.emea.europa.eu/ humandocs/pdfs/EPAR/silgard în limba română dar și în toate celelalte limbi oficiale ale

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
infecției persistente cu genotipul din vaccin, infecție definită ca două teste ADN HPV pozitive cu același genotip într-un interval de 6-12 luni. Nu s-a adoptat criteriul achiziționării unei infecții noi pentru că multe primoinfecții HPV, atât cu genotipuri slab oncogene cât și cu cele înalt oncogene sunt tranzitorii, se vindecă spontan. Figura 21 indică relația dintre infecția persistentă și riscul oncogen. Un sfert din femeile cu teste ADN HPV 16 pozitiv repetat (poz/poz) au leziuni progresive care avansează către

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
infecție definită ca două teste ADN HPV pozitive cu același genotip într-un interval de 6-12 luni. Nu s-a adoptat criteriul achiziționării unei infecții noi pentru că multe primoinfecții HPV, atât cu genotipuri slab oncogene cât și cu cele înalt oncogene sunt tranzitorii, se vindecă spontan. Figura 21 indică relația dintre infecția persistentă și riscul oncogen. Un sfert din femeile cu teste ADN HPV 16 pozitiv repetat (poz/poz) au leziuni progresive care avansează către CIN3 după 10 ani de urmărire

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
6-12 luni. Nu s-a adoptat criteriul achiziționării unei infecții noi pentru că multe primoinfecții HPV, atât cu genotipuri slab oncogene cât și cu cele înalt oncogene sunt tranzitorii, se vindecă spontan. Figura 21 indică relația dintre infecția persistentă și riscul oncogen. Un sfert din femeile cu teste ADN HPV 16 pozitiv repetat (poz/poz) au leziuni progresive care avansează către CIN3 după 10 ani de urmărire în timp ce femeile neinfectate (neg/neg) sau care au vindecat spontan infecția (poz/neg) progresează în

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
este posibil să nu se obțină un răspuns imun protector la toți pacienții vaccinați. Vaccinul protejează împotriva bolii cauzate de tipurile HPV care sunt incluse în vaccin (Gardasil -HPV 6/ 11/16/18, iar Cervarix HPV 16/18). Alte tipuri oncogene de HPV pot, de asemenea, determina apariția cancerului cervical, iar screening-ul periodic citologic își păstrează importanța ca intervenție profilactică și trebuie făcut în acord cu recomandările locale. Pentru nici unul dintre vaccinuri nu s-a demonstrat că ar avea efecte terapeutice

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
vaccinării la femeile sexual active și la cele care au deja displazii cervicale determinate de infecții cu HPV. Infecția HPV afectează disproporțional țările în curs de dezvoltare. Potențialul de reducere a expansiunii cancerelor asociate infecției HPV prin vaccinare pentru tulpini oncogene a generat un interes imens al comunității generale. Observația că infecția HPV este factorul critic în majoritatea cazurilor de cancer cervical, dar nu numai, a permis dezvoltarea strategiilor de prevenție a acestor forme de oncogeneză. În fața acestei situații, OMS și

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
pentru că triajul este cu atât mai performant cu cât prevalența leziunilor severe este mai mare iar criteriile de apreciere a pacientelor care necesită o monitorizare complementară vizează leziunile HSIL și nu ASCUS sau LSIL. Descreșterea proporției între leziuni cu potențial oncogen și cele inflamatorii sau reactive va face și mai dificilă interpretarea frotiurilor Pap. În acest context, screening-ul inițial pentru ADN HPV are toate atributele de sensibilitate și specificitate pentru a fi recomandat ca test primar de screening. Posibilitatea genotipării și

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
la nivelul mucoasei genitale (Brown D.R. și colab., 2004). În încercarea de-a corecta aceste neajunsuri s-au formulat și alte cerințe pentru ceea ce ar fi un vaccin HPV „ideal” (Schiller J.T. și colab., 2008): - să includă și alte genotipuri oncogene sau să inducă și protecție heterologă; - să fie ieftine, stabile în timp și administrabile noninjectabil; - să aibe și aplicații terapeutice. Progresele în biologia moleculară și imunologie promit optimizarea performanțelor de siguranță și imunogenitate ale vaccinurilor. Între noile procedee de obținere

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]