244 matches
-
într-o cursă acerbă, aurul caută să se curețe de ea ca de-o cocleală de rând. Cu cât fug mai tare una de alta, cu atât între statica și dinamica în cauză se creează o priză mai tenace; inconfundabil, Ondine și-a sa podoabă distinsă formau cele două fețe ale brațării lui Moebius. Preocupat cu stăvilirea derapajului, Rică nici nu băgă de seamă că, în virtutea obișnuinței, degetele-i desfăcuseră deja prețioasa verigă în care, aparent, lumea valorilor mercantile îi ținea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
brațării lui Moebius. Preocupat cu stăvilirea derapajului, Rică nici nu băgă de seamă că, în virtutea obișnuinței, degetele-i desfăcuseră deja prețioasa verigă în care, aparent, lumea valorilor mercantile îi ținea prizonieră partenera. În realitate, prezența bijuteriei la încheietura mâinii lui Ondine avea exact semnificația opusă. Ea îi înapoiase lui Ian toate cadourile primite de la el, în afară de acel ultim vestigiu rătăcit inițial printr-un fund de valiză și ulterior păstrat, pe undeva în semn de disculpare definitivă a bărbatului de eșecul legăturii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și înecându-se cu atât mai nedistinct în praful stârnit de agitație cu cât se zbăteau mai furibund să se scuture de el. I se furase analgezic umilința cu finețe de maestru, iar efectul constatării fu cataclismic. Golul pe care Ondine îl substitui loviturii în cădere asupra lui îl smulse violent afară din sine; în vechiu-i trup dădură osmotic buzna alte gesturi, împinse din străfunduri de seve primăvăratice de talia nașterii. Strânse atunci infantil în brațe femeia, vrând să stăvilească erupția
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ceea ce, în cazul lui, revenea la o simplă subliniere a generozității destinului. Poate că și locul îl ajută să-și pună în evidență farmecul de obicei pierdut pe sub zdrențe și autocomplezență. În orice caz, când în final se întretăie cu Ondine pe una din aleile ce duceau la plajă, apariția sa fu întâmpinată cu o bunăvoință nu lipsită de interes, așa cum gesturile vioaie de răspuns dădură clar la iveală. Cu șapte degete ridicate laolaltă și-apoi arătătorul dreptei bătând ușor încheietura
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și inelarul răsfirate în chip de furculiță și duse de câteva ori la gură evocară cina, iar arătătorul plimbat repede între ei doi spulberă în decor, ca pe-un trecut gunoit împins sub preș, lipsa de substanță a cuvântului împreună. Ondine își dezveli iar dantura superbă într-un zâmbet generos și înclină aprobator din cap, după o ridicare din umăr sugerând un "de ce nu?" optimist; la urma urmei, chiar și fără trese de căpitan, și fără notă de trecere la engleză
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu coarnele o paranteză în timpul astronomic ordinar, de amurg dedat delectabil tabieturilor. Un început gemând de potențe ignorate se opinti preventiv în bezna încă distantă, invizibilă de la nivelul pământului, dar în curs de venire. La orice s-ar fi așteptat Ondine, numai la un spectacol privat de scamatorii, nu. Păcat de pepenele galben cu vin de Porto și de delicioasa brasucade comandate de ea! O săptămână se maceraseră în cel mai fin ulei de măsline cimbrișorul, rozmarinul, foaia de dafin, piperul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pretează la negocieri ce-i trădează o atroce convivialitate. Vâscos și lipicios, oribilul pare mai de-ai casei în lumea de dincoace, pe când splendoarea, distantă, se ține în asimetrica rezervă a necondiționalului. Cu toată educația ei formală în istoria artei, Ondine nu fu inoportunată de asemenea reflecții în timpul reprezentației. Plutea în extazul revelațiilor mărunte; în statismul ei rafinat, origami - arta japoneză a obiectelor de hârtie îndoită - părea greoaie comparativ cu baletul unui banal șervețel de hârtie printre degele abile ale scamatorului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca pătratul învelit cu bumbac apretat de dedesubt. Degetul mediu și inelarul întruchipau o pereche de picioare în alergare, policele susținea un șervețel roz înfășurat în jurul lor în chip de fustă, iar arătătorul sugera un băț ținut de alergătorul acefal. Ondine izbucni: Fetița cu cercul a lui Picasso!" și fața-i se lumină intens de bucuria recunoașterii. Tabloul o trăsese înăuntru: cu un picior în realitate și cu celalalt în fantezie, alerga după o imagine care și ea, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atenția de la tentațiile gastronomiei, făcând-o să arunce un nume la-ntâmplare către fața cu zâmbet profesional, ce aștepta ușor aplecată peste umărul ei: "Uh... Etorki?" Era numele unui sortiment banal de brânză de oaie, larg comercializat în sudul Franței. Ondine îi prinsese gustul de când venise și, cum nu era momentul potrivit să se concentreze pe deliciile lipsite de sfială olfactivă ale platoului, aruncase numele mai mult pentru a lăsa lucrurile să curgă de la sine. Ceea ce se și întâmplă, însă de-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
respective, însă putea fi ușor făcută să alunece în acea poziție - aproape de la sine, printr-o manevră de prestidigitație mai naturală poate chiar și decât simpla prehensiune. De ce tocmai ea? Scepticii în ce privește autocontrolul uman ar argumenta că în Naaldwijk locuia Ondine, problema amânată pe termen nedefinit a vieții lui; desigur, rupseseră de mult legătura, dar care desfacere nu e un potențial preludiu la refacere? Obiectiv vorbind, restul întârzierilor, anulărilor și reprogramărilor din agenda lui Ian avu loc cu concursul secretarei și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
exces în perpetuu frământ. Iar valul, ce juca acum la ruleta vârtejului suportul următorului pas din viața lui Ian, provenea din întâlnirea ecourilor în timp a două fronturi depărtate și extrem de turbulente: furtuna din Marea Nordului din ianuarie '53 și uraganul Ondine abătut asupra lui prin 2004. A vorbi de o arheologie a traumelor prezintă inconvenientul că mediul geologic este, practic, rigid în partea dinspre noi. În mediu marin, însă, șocurile călătoresc, se reflectă, se recombină și disipă după o dinamică mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
disipă după o dinamică mai apropiată de cea umorală, ceea ce face metafora oceanografiei mai recomandabilă. Dealtfel, în budism, analogia dintre conștiință și suprafața unui lichid perturbată de picături în cădere are deja o uzanță venerabilă. Ian știa că, pe înserat, Ondine obișnuia să facă o lungă plimbare cu bicicleta prin zonă, dar știința asta adânc scufundată n-ar fi ieșit la iveală decât dacă vreun răscolitor de suflete și-ar fi permis, pentru un motiv oarecare, să plonjeze întrebător într-acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În acel sfârșit de august, însă, avertismentul său sonor zgândări doar nervii unui splendid seter irlandez ce-și urma în alergare stăpânul în urma bicicletei. Fără saltul brusc al câinelui în mijlocul benzii de asfalt, foarte probabil că destinele lui Ian și Ondine s-ar fi tangentat neconcludent. Așa însă, trupul animalului le scurtcircuită discret cu fluidele sale supraconductibile. Ondine viră brusc la dreapta, părăsind asfaltul și oprind bicicleta pe iarbă, în vreme ce umbra vaporului încă o mai ascundea. La vreo zece metri dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și urma în alergare stăpânul în urma bicicletei. Fără saltul brusc al câinelui în mijlocul benzii de asfalt, foarte probabil că destinele lui Ian și Ondine s-ar fi tangentat neconcludent. Așa însă, trupul animalului le scurtcircuită discret cu fluidele sale supraconductibile. Ondine viră brusc la dreapta, părăsind asfaltul și oprind bicicleta pe iarbă, în vreme ce umbra vaporului încă o mai ascundea. La vreo zece metri dinaintea ei, Ian apăru în lumina orizontală ușor aplecat înainte, evocând etrava neînduplecată a unui spărgător de așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Povestea cu nomazii își găsi și ea, desigur, locul printre materialele de umplutură verbală mobilizate în pripă de interlocutori și îndesate robace în calea pericolului silențios de respirările lor aritmice. "Înțeleg. E normal să-ți pese", își dădu cu părerea Ondine după ce fu pusă în temă. "Tu nu ești omul nepăsării", mai adaugă ea după câțiva pași, privind înspre larg. Cum el nu răspunse, ecoul propriilor cuvinte continuă să cutreiere o vreme mintea femeii. Abia rotocoalele lor repetate îi sugerară autoarei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ciocnirea cu mănunchiurile de degete prelungite prin absență. Ce imense ghețuri ne străbat lăuntrul! În ființa arhitectului răzbăteau elanuri străine întrerupte, și totuși cumva transmise de-a lungul întreruperii, ca prin acoperișul prăbușit al casei din Oudekerk. Ascultând-o pe Ondine, sub pielea lui începu să se agite inoportun o maree de atingeri înecate în infinit. Femeia își trecu ușor mâna prin păru-i răvășit de vânt. Atunci Ian remarcă brățara ieftină ce-o purta, făcută dintr-un material atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
forma lor revizuită până la exasperare de ingineri următoarea rebeliune fluidă majoră a materiei. Ian nu găsi nimic mai răsărit de contribuit la discuție afară de un penibil "au aerul trainic", mult mai la locul lui în gura unui turist asiatic. Dar Ondine primi cu mărinimie umila remarcă și-i răspunse zâmbind: "da, aerul ăsta rarefiat al aparenței dă trăinicie curgătoarei realități". Și-apoi iarăși, mai neliniștitor ca o amazoană mestecând pașnic într-o cratiță: "parcă n-am ști că obstacolele defensive ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bine, voie să te invit la cină! Dacă ne grăbim puțin, în vreo jumătate de oră suntem înapoi la mașină. Bicicleta ar încăpea fără probleme în spate". În acel moment, Olanda lui se scufundă mult mai iute ca de obicei. Ondine nu se opuse, dar sugeră o scurtă oprire pe la ea pe-acasă, doar cât să facă un duș și să se schimbe. Restul drumului înapoi, până la parcare, și apoi mai departe, până în Meloenstraat din Naaldwijk, schimburile consolidară cu banalități avansul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în țara cea mai de jos. Ondine locuia singură. Ajunși la ea acasă, Ian rămase în așteptare în living-ul de la parter; de pe scări, femeia îi aruncase în grabă un "servește-te singur cu un pahar, doar cunoști locul" înainte de a dispărea îndărătul ușii de la baie. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
discontinuu pardoseala de ceramică, întrerupt de sunetul mai surd al apei pe pielea femeii. În auzul lui Ian, tonalitățile confuze se recompuneau simfonic, căci memoria sa trupească păstra fidel întipărită albia virtuală a curgerilor ei vijelioase dincolo de sine. Trupul lui Ondine nu respingea șuvoiul, ci părea să i se alăture confluent, lestându-l ca un mâl greu, aluvionar, și întârziindu-l în meandre lascive doar pentru a-l angaja optim într-un flux mai general, numai de el simțit. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
om neașezării, era iarăși în curs de inundare. Numai de-ar fi reușit să salveze femeia! Aripa lui salvatoare se desfășură deasupra-i ca un acoperiș plutitor pe nemărginirea neagră a nopții, în mijlocul căreia el era lucarna luminoasă pe unde Ondine trebuia scoasă. Dar cum să-i explice, când nici ea, nici limba lui legată nu-l mai ascultau? Deschise larg brațele și o cuprinse cam ca tocul unei ferestre, în vreme ce femeia se zbătea urlând. Se prăbuși deasupra ei pe pat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
transferă strălucirea metalică în sinestezia cântecului vegetal. Epitetul aur va fi frecvent asociat cântării, „stea cardinală” la Eminescu (Stele cardinale, Editura Eminescu,1975). Poetul regretă trecutul, amuțirea harpei cu „strunile plesnite” și „cântul ei de aur” (închinare lui Ștefan-Vodă), prezența Ondinei, „în glas auriu/răsuna din umbra cea mare/Cântare” (Eco); ea are „ton auriu” și în Ondina. În Odin și poetul, bardul oferă celui dintâi forța cântecului său genial „volbura de aur”. „Sau de vrei ca fluviul De foc al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Eminescu (Stele cardinale, Editura Eminescu,1975). Poetul regretă trecutul, amuțirea harpei cu „strunile plesnite” și „cântul ei de aur” (închinare lui Ștefan-Vodă), prezența Ondinei, „în glas auriu/răsuna din umbra cea mare/Cântare” (Eco); ea are „ton auriu” și în Ondina. În Odin și poetul, bardul oferă celui dintâi forța cântecului său genial „volbura de aur”. „Sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrîne, într-o limbă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă...” Sintagma în aparență extrem de concretă, „păr de aur”, devine un simbol al forței solare, atribuit principiului feminin, în care Ricarda Huch vede esența romantismului german congener cu Eminescu. Ondina are „bucle ce-nvaluie-n aur/ Tezaur!”, Miradoniz trece și ea cu „păru-i de aur”, Dochia are „părul de-auree mătasă”. „Blind copil al mării”, o Freea, apare lângă Odin cu „Frumosu-i păr de aur, desfăcut”; somnul hermafrodit are aceeași podoabă solară
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
perroquets" (n.f.), en. "parrot disease"/ "parrot feve". Regăsim în uzaj și variante extinse, precum it. "psittaco- ornitosi polmonare" (s.f.), pt. "pulmăo dos criadores de pάssaros" (s.m.) [BR]. III.9.2. Metafore "călătoare" Fac parte din clasa metaforelor "călătoare": med. blestemul Ondinei, călcâiul lui Achile, mărul lui Adam, sindromul Alice în Țara Minunilor etc. utilizate în sociolingvistică, mai ales, în discursul specializat cu grad mare de popularizare a științei. În sens general, conceptul de metaforă "călătoare" este utilizat în studiul lexicului și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]