184 matches
-
sînt mirabile, de o frumusețe nespusă, atîta doar că putința noastră de a le exprima e jalnică. Cum s-ar spune, bogăția imaginativă a minții noastre este însoțită de o sărăcire a expresiei mergînd pînă la penuria lexicală de tip onomatopeic. Ne exprimăm în semnale și ne facem înțeleși prin prescurtări verbale. Schimbăm sunete și emitem zgomote. Și culmea este că ne înțelegem. Dar ceea ce este uimitor și oarecum paradoxal este că, odată cu trecerea timpului, sărăcia lexicală provoacă o vlăguire a
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
neglijență literară", în opinia lui Paul Zarifopol, se cască abisul oricîtor nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat, blestemele argheziene, Isarlîk-ul barbian, Levantul lui Cărtărescu... și lista rămîne deschisă. În această ubicuitate discretă stă farmecul lui Bolintineanu.
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
ediției inițiale. Remanierile sunt în primul rând de ordin ortografic („â” luând locul lui „î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
o petrecere unde beau, fumează, vomită, beau, pipăie niște fete, beau, vomită, apoi se văd nevoiți să părăsească apartamentul și, înainte de a se întoarce acasă dimineața, mai întârzie pe acoperișul blocului perorând penibil despre sinucidere. În tot acest timp, trăncănesc onomatopeic și injurios, se îmbrâncesc și își pun piedici ca niște mucoși de grădiniță, fiecare se dă șmecher în fața fiecăruia făcându-se din vorbe și se cred "marfă". Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
1922, și-a scris memoriile în aceeași notă a poeticii peregrinării 3. Într-o limbă română intactă, cel ajuns să trăiască și să câștige renume în America de Sud își istorisește copilăria de la Mangalia, când se juca imaginând „ramele unei bărcuțe, imitând onomatopeic zgomotul apei lovite de lopeți: cilimba, cilimba...” și asista la povești spuse la cafenea, unde se povestea totul - inclusiv visele. Pe lângă părinți și Elisabeta Moraitaki, o minunată soră care a îngrijit editarea acestui volum, inclusiv cea a unui album cu
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
Badea a comentat, luni seară, dosarul evaziunii fiscale care a adus un prejudiciu de 50 de milioane de euro. Mircea Badea a subliniat că singurul "comentariu corect, perfect cuprinzător și caracterizant" pentru dosarul de evaziune fiscală cu produse alimentare este "onomatopeic". "Avem de-a face cu un nou dosar caltaboșul", continuă Mircea Badea, care declară siderat că senatorul Bădălău, "protectorul evaziunii", primea "atenții din carne: cârnați, ciocănele de pui, sprâncene de găină, ficăței".
Mircea Badea: Avem de-a face cu un nou dosar caltaboșul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64854_a_66179]
-
cele mai diverse surse. Această rubrică e de cîțiva ani datoare Google-ului pentru multe atestări ale unor cuvinte și forme românești, a căror circulație am verificat-o cu ajutorul său. Avînd de la început o sonoritate voit comică, conținînd o combinație fonică onomatopeică, expresivă, numele însuși al motorului de căutare Google evocă limbajul copiilor. Termenul e supus în româna actuală juvenilă unor modificări prin joc de cuvinte: de la autohtonizarea Goguleee, dintr-o parodie recentă, pînă la transcrierea fonetică gugăl (aceasta apare de obicei
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
traducere imaginară. Altminteri, era un text mai ales pentru văz, cu secvențe grafice atipice nu numai pentru română, ci pentru orice limbă existentă (ynggggoe). Finalul dezarticulat din Bruscă vorbire a lui Nichita Stănescu, destul de straniu, era în schimb mai curînd onomatopeic, destinat auzului ("Halerib, Khaa,/ Helerib, Khii,/ Heoro, loro, oro"). Limbajul ludic cu aparențe criptografice din Epilogul lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor trecea fără marcare explicită, în cursul aceleiași fraze, de la normalitatea exprimării în română la secvențele incomprehensibile, în care totuși
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
noi înșine. Primul dezechilibru descrie abrutizarea lumii recente, o lume în care oamenii renunțe la nuanțe înlocuindu-le cu clișeele la modă, urmarea fiind aplatizarea gîndirii sub apăsarea șabloanelor. În loc de finețea unei limbi distinse, ajungem să ne exprimăm dacă nu onomatopeic, atunci în expresii copiate din filme. Mai mult, atitudinile pe care le avem în viață sînt copiate din filme. Al doilea dezechilbru presupune conflictul interior al unor ființe de factură superioară, al căror corespondent în teatru sînt Hamlet, Don Quijote sau
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
poftă. Era pisică lui Bloom. Așa făcea ea când Bloom gătea, prepară ceaiul, punea de friptură... Știam cum fac pisicile în toată literatura lumii, ce naiba, măi citisem, dar așa ceva... Mrkrgnaô!... Până și fonetica animaliera în Ulise se distanța de clasicismul onomatopeic știut. O voce feminină suava anunță apropierea de Paris și stația finală, Monparnasse. O muzică alertă umplu numaidecât vagonul destul de gol în momentul acela. Mozart pe mine mă dispune totdeauna pentru că știu că viața așa cum o vede el nu există
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
nani, buba, cîh, gigea, cuțu, nenea, tanti, hipocoristice ale unor termeni de rudenie (mămică, tătic, mamaie, tataie), sintagme tipice (papa bun, face nani, are buba), eufemisme pentru organele sexuale și pentru anumite procese fiziologice. Unele cuvinte par să aibă origine onomatopeică; chiar cele care sînt împrumuturi - ca buba (ucrainean), gigea (turcesc) - au adesea un aspect fonetic asemănător onomatopeelor. în genere, cuvintele din zona recunoscută social (excluzînd deci infinitele inovații individuale), sînt cuprinse și explicate în DEX, deși dicționarul nu actualizează totdeauna
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
Rodica Zafiu Cuvîntul bip poate fi considerat o adevărată emblemă a actualității: foarte nou, internațional, de sursă engleză dar și cu un caracter clar onomatopeic, a devenit în ultima vreme un element polisemantic și polifuncțional. E un simbol al vremii noastre, pentru că redă în limbile umane timbrul de bază și expresia elementară a mijloacelor electronice. Indiferent de diversitatea surselor, tot mai numeroase (telefon, computer, alarmă
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
englezesc „black”? Dicționarul etimologic al limbii engleze ne demonstrează că așa este! Ba mai folosește pentru definirea noțiunii de negru și varianta „blah” importată (sic!) din Old High German. încercând să tăiem firul în patru, ne punem întrebarea dacă grupajul onomatopeic englezesc „Blah, blah, blah” nu își trage cumva originea, nu din instabilul cuvânt spaniol „hablar” ci de la porecla dată acestor oameni negricioși, adică a blackilor (blachilor, sau blahilor), sau mai precis din persiflarea pronunției repezi a vorbirii acestora, care neînțeleși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în articolul "Din limbajul mahalalelor" (1937). În dicționare (DEX, DLR, MDA etc.), pifan este prezentat ca derivat cu ajutorul sufixului -an din pifă, termen la originea căruia ar sta germanul Pfiff ("infanterist"); alte ipoteze au invocat o posibilă origine rusă sau onomatopeică. În vechea sa monografie (din 1938) despre argoul românesc, Al. V. Dobrescu indicase totuși o sursă mult mai credibilă: termenul francez biffin "infanterist". Diferența de grafie nu trebuie să mire: cuvîntul a fost desigur împrumutat pe cale orală, între soldați - probabil
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
zgomote mai înăbușite, dar praf mai mult. Aleg a doua variantă. Mă îndrept spre bulevard și, un timp, merg pe niște străzi unde noțiunea de "freamăt" sau de "murmur" al străzii nu și-a pierdut încă sensul: pot auzi tocurile onomatopeice ale muzelor poeților bucureșteni (a se reciti Cărtărescu) sau chiar scuturatul din aripi " zbrr-zbrr " ale vrăbiilor care fac baie în băltoace, neam cu care de altfel graurii conviețuiesc pașnic. Pe bulevard larma e din nou de nesuporat: motoare ca de
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
discrete partituri funerare. Primul, deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente de reconstituire a unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
diminutivale ale lui haedus (haediolus sau *haedius au dat în dialectele din nordul Italiei jöu, giöl, azol și în retoromana din Grunbünde, usöl) sau ale lui capra (care au dat fr. chevreau, it. capretto); sp. chivo, choto sunt de origine onomatopeică. găină și cocoș Remarca privitoare la modul diferit în care s-au moștenit numele femelelor și ale masculilor în cazul animalelor do mestice este valabilă și în cazul păsărilor de curte. Am ales perechea găină -cocoș, pentru a arăta că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în regiunea carpatică de la nordul țării noastre. Tot de la români termenul a ajuns la sași (kokošǐ) și la maghiari (kakas). De aceea, pornind de la creațiile expresive romanice, unii lingviști cred că și la noi cocoș poate fi de la o bază onomatopeică kok, existentă în celelalte limbi romanice. În ceea ce privește vechimea cuvântului cocoș, precizez că apare abia la 1649 și că în primele texte (Coresi) se folosea termenul cântător, care se păstrează în poezia populară („Ei mi sculau din zori / După glas de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
toate sensurile, S. Pușcariu (care girează etimologiile din această lucrare) precizează: „E îndoios dacă avem a face cu un singur cuvânt.“ În consecință, pentru sensul din Transilvania trimite la etimonul maghiar menționat mai sus, dar sugerează și o posibilă origine onomatopeică a cuvântului, cu toate sensurile sale, pornind de la înțelesul fundamental „a mișca repede (o nuia) prin aer și a produce un sunet șuierător cu ea“. Se poate presupune, așadar, că la originea sa îndepărtată este interjecția fâș, care exprimă șuieratul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
nu s-au păstrat, în limbile romanice, decât alauda, care era și în latină de origine galică (v. fr. aloe > alouette, v. sp. aloa) și *calandría, împrumut din greacă în latină (sp. calandría). În română, cuvântul ciocârlie are origine controversată (onomatopeică, creație românescă de la cioc sau chiar din substrat). Slavona vs latina medievală La începutul mileniului 2, în toate limbile romanice are loc fenomenul care se numește extindere stilistică, adică îmbogățirea diverselor varietăți stilistice, strâns legată de reorganizarea vieții sociale, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
auzi pentru a doua oară - dar foarte prescurtată și într-un tempo mai rapid (presto) - trecând fără întrerupere în mișcarea următoare. Partea IV (allegro). Compozitorul sugerează aici dezlănțuirea înfricoșătoare a forțelor naturii: tunetele, vijelia. Este o muzică descriptivă cu momente onomatopeice, așa cum întâlnim și în încheierea părții II. Beethoven a scris intenționat în aceste pagini chiar și figuri ce nu pot fi executate în mod riguros, cu claritate, în tempo-ul indicat. Totuși expresia, în sensul cel mai propriu - melodia nu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
remarcat în același timp faptul că, de regulă, copilul „modifică și desfigurează cuvintele, desfăcându-le cât mai mult de sensul lor propriu, real și rațional, artificializându-le sau creând, pur și simplu, forme de cuvinte, înșiruiri de silabe sau sunete onomatopeice fără sens și fără alt scop decât cel de sonoritate și ritm, născocite pentru satisfacerea nevoii de plăcere senzorială și de trăire în irealul și fantezia proprii dezvoltării psihice a vârstei respective” (34). Din aceste cauze, la paralogica specifică mentalității
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice, utilizate cu scopul de pitoresc; ele exprimă mijloace poetice, alternanțe de național și ezoteric, spre a deschide o perspectivă interioară a ideii. Universul poeziei barbiene este un univers abstract
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Marea Egee. Bufnița este pasărea Minervei, zeița romană a înțelepciunii și-a artelor. Cf. Mt., 6, 34: „I-ajunge zilei răutatea ei“. Vezi mai sus, p. ..., nota 19. Periodic local. Așezare spaniolă din provincia La Coruña (Galicia). În text: bable (< rădăcina onomatopeică babl, „vorbire confuză și bâlbâită“), varietate dialectală a asturoleonezei, limbă romanică indo-europeană care s-a vorbit în Asturias și León și care subzistă și azi în unele zone asturiene, leoneze și cantabrice, în N Spaniei. De aici se recrutau majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]