531 matches
-
ce a fost, Ființa elementelor, într-o thanatică oglindă, în Râul negru al preexistenței: „În Râul negru, ceara/ desișurilor galbene de floare/ aprinde facle”, sau: „Grea lumină/ în negrul Râu, în sumbrele portaluri!” (p. 466). Timpul și spațiul, ca dimensiuni ontice, la Eugen Dorcescu își șterg aributele, pentru că, așa ca în ezoterismul hindus, ar rupe armonia sferelor, ar crea un complex de iluzii incompatibile cu sensul Samsarei. De fapt nici la hinduși aceste categorii nu semnifică prea mult: Timpul (Kala) se
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
converg spre validarea ipotezei interfinitudinii, pe care am descris-o pe larg în volumul nostru Romantismul german și englez ca fiind una dintre cele mai importante temelii ale gîndirii romantice. Iată ce spune Blake despre cele patru coordonate cognitive și ontice (cei patru Zoa): "Și cele Patru Puncte acestfel sînt privite în Marea Veșnicie: Circumferință la Apus; la Miazăzi, Zenitul; la Miazănoapt', Nadirul; la Răsărit, Centrul cel pururea de neatins. Acestea-s cele patru Chipuri spre cele Patru Lumi a' Omenirii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucru; figurativ: inima, emoțiile, presupuse a fi localizate în pîntece 2. bowels engl. pl. = intestine, mate; figurativ: rărunchi), care sugerează ideea de interioritate profundă, pornind de la care este posibilă funcția exteriorității (același fenomen este valabil pentru arhetip ca fenomen profund ontic sau cultural); infixul -ahface parte dintre acele particule lingvistice, prezente în onomastica lui Blake (vezi Luv-ah, Beul-ah, etc.), care sugerează ideea de spirit / inspirație / suflare a vietii (cf. ebr. ruah = duh de viață). Sufixul -hoola credem că poate proveni din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spirituale), iar știință în sine are două aspecte, legile (proprietățile substanțelor) și dinamica transformatională (procesele substanțelor), (de aceea "Știința-i împărțită-n Bowlahoola și-Allamanda") Bowlahoola și Allamanda, morfologia și sintaxa (sau stasis și kinesis, organ și funcție), care constituie gramatică ontica, științifică și artistică-religioasă integrală. Dimensiunea vitală static-dinamică a cuplului Bowlahoola și Allamanda se observă și în următorul pasaj: "Și roșia Globulă-i nesecatul Soare izvodit de Los Ca să măsoare Muritorilor Timpul și Spațiul în fiecare dimineață. Iar Bowlahoola și-Allamanda se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
are astfel temelia în dramă adîncă a creatorului de geniu care face posibilă transformarea de la vechi la nou. Acest proces se înscrie într-adevăr în dialectica universală, afirmata de Blake în Căsătoria Cerului cu Iadul, stabilită între cele două tipuri ontice: Prolificii și Devoratorii. 197 (VII, 95) Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta: cele trei fiice ale lui Urizen. Damon identifica pe Eleth cu Capul, pe Uveth cu Inima și pe Ona (cea mai tînără) cu Pîntecele (corespund
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala, I, 173. 350 (5, 2) beznă cea grozavă: Vezi Vala, I, 174, unde Blake, dimpotrivă, vorbeste de amestecarea "strălucirii" lui [Tharmas] cu "tandrele ei mădulare" (ale lui Enion). Se observă astfel ezitările lui Blake în ce priveste aspectele fundamentale ontice precum Lumină versus întuneric, probabil și datorită accepțiunii pe care o cunoștea bine a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul privind "Întunericul" divin, adică Lumină infinită ce depășește orice dualități de tipul lumină-întuneric, cald-rece, etc. 351 (5, 4) jumătate fiara: Vezi Vala, I
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de discurs asupra omului, antropologia filosofică gândită de Max Scheler și ontologia fundamentală a lui Martin Heidegger, au în vedere omul în determinarea sa esențială (a ființei sale), adică într-un orizont ontologic; dar nici unul dintre ele nu elimină rosturile ontice ale ființării umane. Ambele propuneri de reconstrucție a umanului, având conștiința de sine ca atribut al propriului demers, constată, pe de o parte, prezența "specifică" a omului în lume, iar pe de altă parte, urgența reconstrucției înseși interogației despre ceea-ce-este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naturi" umane, a unei esențe care este atributul fiecărui ins și, în urmare, oarecum paradoxal, determinare individuală a "modului" uman de a fi; b) utilizarea acestui postulat ca principiu explicativ al ordinii umane. Acest model are semnificație într-un decupaj ontic al omului, deși el cuprinde și elemente ale unei "ontologii generale", în absența căreia nu ar fi posibilă nici o opinie despre "existența umană". Prin el se urmărește în primul rând separarea "omului ca lucru de lucru"42. De aici și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin temei, program, consecințe teoretice. Astfel, prima are ca temei postularea unei esențe umane (a unui atribut specificator); cealaltă se întemeiază pe dovada unității existenței umane și a identității ei ("structurale") cu unitatea lumii . Programul antropologiei filosofice semnifică un decupaj ontic al "ființei" umane, o determinare a specificului existențial uman; ontologia umanului urmărește un "plasament" ontologic al acestuia, fiindcă ființa omului ("existența" umană în unitatea sa) este identică structural ființei ca atare, datorită în-ființării lumii, ca un fel de "natură", de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Lucrul cel mai semnificativ este întărirea ideii după care ordinea evoluției universale este una de finalitate, cauzalitatea reprezentând ordinea locală a naturii și relația dintre fenomenele (de orice fel) privite nu ca momente ale totalității lumii, ci ca având demnitate ontică în sine. Astfel, personalitatea individului și cea a poporului vin "de jos", spune Rădulescu-Motru; adică vin amândouă din "energia solului", din condiționări (cauzale) naturale. Deși personalitatea poporului nu este, până la urmă, decât o construcție ideală, în vreme ce personalitatea individului este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1993. WITTGENSTEIN, L., Însemnări postume, 1914-1951, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1995. ZAMFIRESCU, Vasile Dem., Nedreptatea ontică, Editura Trei, București, 1995. Rezumat Intenția autorului lucrării de față este de a interpreta personalismul energetic din unghi antropologic. Dintr-o asemenea perspectivă, conceptul fundamental al personalismului energetic este cel al determinismului prin finalitate, construit de C. Rădulescu-Motru în analogie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Mircea Flonta, Filosofie critică și construcție metafizică, în "Revista de filosofie", 5/1993, p. 450. 10 Vasile Băncilă, Doctrina personalismului energetic a d-lui C. Rădulescu-Motru, București, Cultura românească, 1928, p. 76. 11 A se vedea Vasile Dem. Zamfirescu, Nedreptatea ontică, București, Editura Trei, 1995. 12 Ion Petrovici, Kant și cugetarea românească, în vol., Studii istorico-filosofice, București, Tipografia "Jockey Club", 1925, p. 219. 13 Alexandru Surdu, Logica genetică a lui C. Rădulescu-Motru, în vol. Vocații filosofice românești, București, Editura Academiei Române, 1995
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sunt valoroase, dar nu sunt operante pentru că nu au primit ( Încă) girul acestor mecanisme de acreditare. Se ajunge chiar la următorul paradox: sunt acreditate mai Întâi unele calități, pentru ca abia apoi acestea să survină În realitate. Inversiunea dintre axiologic și ontic este la fel de păcătoasă, la fel ca lipsa valorizării unor calități deja materializate. Într-adevăr, cele două niveluri de evidențiere (un anumit fapt și recunoașterea valorii acestuia) se stimulează și se potențează reciproc, dar În nici un caz prin lipsa unui anumit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
rămânând opac. Iubirea este deasupra oricărei forme de existență. Ea este Înainte și după ea. Înainte de a apărea ceva, a existat Iubirea. Dacă iubire nu e, nimic nu ar putea să se ivească. Într-un fel, ea „definitivează” existența, „ratifică” onticul, Îl aureolează. Iubirea e un semn al Întâlnirii cu prezentul, poate singura posibilitate de a-l simți. Nu e iubire cea care se agață de trecut și care resimte frisoanele viitorului. E o formă de asumare a prezentului, de așezare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este mult mai complex: el nu se bazează numai pe axele utilitare (domestic - sălbatic; consumabil - necomestibil; utilizabil În gospodărie - dăunător; producător - prădător), ci și pe axe spirituale precum cea a atitudinii animalului față de om (menește a bine - cobește), a statutului ontic (curat - spurcat) sau a atitudinii divinității (binecuvântat - blestemat). În felul acesta, În spațiul românesc, nu pot intra În sisteme sacrificiale animale ce reprezintă răul absolut, precum șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai e (cel puțin vizibil) persoana autorului, ci forța verdictului său, laolaltă cu anvergura socială a demersului: „Actualizarea criticii înseamnă impunerea unui program, a unei acțiuni de dirijare a conștiinței publicului, de conștientizare a zonelor de urgență, nu tematică, ci ontică. Critica literară trebuie să militeze și pentru realism, și pentru o literatură angajată, definind termenii de realism și angajare”. Dar, în același timp, „moralistul, psihologul, filosoful, criticul și sociologul trebuie să se întâlnească în aceeași persoană cu scriitorul. Critica fără
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
are asupra interpretării narațiunii la persoana întîi vor fi discutate în capitolul referitor la persoană. Pentru situația narativă auctorială este caracteristic faptul că naratorul se află în afara lumii personajelor. Lumea naratorului este separată de cea a personajelor printr-o graniță ontică. Aici procesul de transmitere se realizează din poziția perspectivei externe, ceea ce are consecințe însemnate pentru interpretarea celor povestite, în comparație cu o narațiune la persoana întîi. În sfîrșit, în situația narativă personală naratorul-mediator este înlocuit de un mediator: un personaj din roman
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care se culege prin intermediul chestionarului. Desigur trebuie să luăm în calcul și sensibilitatea la natura temelor precum și dezirabilitatea socială, mecanismele de protecție a eului, reacția de prestigiu, limitele memoriei umane dar probabil cea mai delicată problemă este cea a referențialului ontic. "Noi operăm cu răspunsurile subiecților ca și cum ar avea un referențial ontic identic... nu e vorba de faptul că indivizii au păreri diferite despre fapte, situații, evenimente, personalități, etc. ceea ce reprezintă conținutul sondajelor de altfel ci acela că obiectul întrebării nu
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
și sensibilitatea la natura temelor precum și dezirabilitatea socială, mecanismele de protecție a eului, reacția de prestigiu, limitele memoriei umane dar probabil cea mai delicată problemă este cea a referențialului ontic. "Noi operăm cu răspunsurile subiecților ca și cum ar avea un referențial ontic identic... nu e vorba de faptul că indivizii au păreri diferite despre fapte, situații, evenimente, personalități, etc. ceea ce reprezintă conținutul sondajelor de altfel ci acela că obiectul întrebării nu este același." (T. Rotariu, P. Iluț, 1997). Desigur la chestionarele de
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
venirii”, „vederii” și „prezenței”. E o poezie imnică și cu un lirism al gnozei, cu o depășire a cunoașterii estetice și cu ridicarea la cunoașterea supraînțelegătoare, charismatică. Întoarcere, totodată, la poezia inspirată - în înțelesul de „insuflată”. Într-un atare context ontic și gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
dolari să te joci pe calculator. Eu vreau să spun că provocarea rămâne totuși la nivel personal - provocarea rămâne la nivelul opțiunii lui Corin. Vreau să ne spună care este metoda. Domnul profesor Muthu a spus: „Nu, să intrăm În ontic!”. Sanda a spus: „Atenție, sunt anumite probleme! Să explicăm pe felii. Unde, cine, când, cum, de ce?”. Eu, pe de altă parte, Îi dădeam cu ale mele, cu scufundări, cu prostii, cu inexplicabil. În momentul acesta cred că totuși Corin este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
verbale, în speță a celor standardizate, este legată de înțelesul diferit pe care îl atribuie subiecții unuia și aceluiași cuvânt, intervenind o variabilă necontrolată importantă, deoarece în prelucrarea datelor noi operăm cu răspunsurile subiecților ca și cum ei ar avea același referențial ontic. Întrucât polisemia interindividuală este cu atât mai pronunțată cu cât noțiunea exprimată de cuvânt este mai complexă și abstractă, problema capătă o deosebită acuitate în cazul studierii valorilor. Și nu e vorba numai de cuvinte. Întrebările sau propozițiile în întregime
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trebuie să fie mai degrabă ideografice decât nomotetice. Dar chiar la acest nivel, al constelațiilor individuale de personalitate și al traiectoriilor specifice de viață, figurează încă multe imponderabile. Ceea ce numim „fluidul atracției”, „dragoste la prima vedere” poate avea un corespondent ontic (probabil bioenergetic) încă necunoscut. De fapt, cercetările pe această linie avansează destul de rapid: s-a descoperit rolul feromonilor, se pare că există un centru în creier specializat în iubire, talia și configurația corporală a femeilor și bărbaților sunt puse în legătură cu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un mai eficient autocontrol logic și, dacă e cazul, o autoterapie spontană). Să observăm în încheiere că, spre deosebire de celelalte abordări și în speță de cele constructivist-interpretative, orientarea cognitivistă, deși admite alternative de gândire, are ca asumpție esențială existența unui referent ontic și a unei variante perceptiv-inferențiale corecte, fundamentată rațional. Ea face apel la fapte și deaceea dă randament sporit în combinație cu terapia comportamentalistă (vezi 9.3.1.3.). 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctivetc " 9.3.5
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
interpretul se exersează pe întreaga claviatură a textului, pentru a pune în valoare registrele acute, grave sau numai pe cele în care înțelesul se insinuează ambiguu. Căci fenomenologia actului poetic îl interesează atât cât să îi îngăduie depistarea nucleelor lui ontice. Când are în vedere proza, R. nu mai dovedește aceeași suplețe în analiză, deși nu s-ar putea spune că nu înregistrează și în acest sector unele reușite. Revelatoare sunt paginile despre Petre Pandrea și Constantin Gheorghiu, în care se
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]