531 matches
-
fost dezvoltată în cadrul teoriei pulstonice (prin lumina universală). Această teorie explică, dar cu instrumentele științelor fizico matematice, cum este posibil transferul - prin mecanisme (info)energetice - a unei informații/pulsații (oscilații) conservate în câmpul pulstonic (prin analize spectrale minuțioase de tip ontic [Fourier Constantinescu, 1987]) pe suportul oscilațiilor (pulsațiilor) manifestate la nivelul organismului viu. O serie complexă de aspecte - ținînd de magia terapiilor complementare - devin cât se poate de argumentate: regenerarea țesuturilor/organelor sub efectul propriilor coduri bară mentale, când transferul de
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr și Werner Heisenberg
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a se concentra într-o pură afirmație de sine. Trecerea de la diateza activă la cea pasivă indică deja pregătirile pentru o afirmație ulterioară, privitoare la condițiile de autoafectare ale fenomenalității. Să reținem în acest punct un prim aspect: orice determinare ontică a manifestării tinde să obnubileze actul apariției, a cărei esență nu va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este adevărul ființei? Doar un scepticism cinic - practicat de un Pilat din Pont - sau o enormă comoditate intelectuală poate transfera această întrebare în galeria locurilor comune. După o analiză elaborată, Henry poate spune că adevărul nu este niciodată sesizarea inerției ontice a lucrurilor. Adevărul este chiar esența manifestării prealabilă oricărei semnificări lingvistice; esența manifestării se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții. Prin chiar definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație 1. Am putea vorbi, din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
planuri (lume/Viață). Într-un eseu celebru despre cele „Patru principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată în autoafectare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care dezvăluie esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției de semnificare și ale intuiției saturante). Ambiția lui Michel Henry a fost aceea de a transgresa - din interiorul strict al filozofiei - frontiera ontică sau mundană a fenomenalității. De ce oare apelul la o Viață al cărei nume trebuie scris cu majusculă 1? Fenomenologic vorbind, întrucât noi suntem vii prin impresia originară pe care orice percepție ordinară o depliază tacit, iar continuitatea viețuirii noastre, care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cum au arătat medieviști ca E. Gilson sau Alain de Libera). Ele ne atrag atenția asupra unui tip de reprezentare idolatră a divinului, pe care gândirea metafizică îl construiește plecând de la experiența ființărilor (die Seiende) imediat disponibile, al căror statut ontic este ulterior proiectat asupra unui Ființe generale. Acest diagnostic a fost preluat în mod creator de gânditori creștini, care au pledat convingător pentru întoarcerea la rădăcinile apofatice ale teologiei 2. În acest context, opera lui Dionisie Areopagitul joacă un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Arghezi, Mircea Eliade, Camil Petrescu. Într-o nouă carte, Discursul postmodern (2002), T. cercetează scrieri ilustrative din perioada contemporană, individualizate prin „deconstrucția spațiului și timpului” (Cezar Baltag), „alegoria ca trop al postmodernității” (Marin Sorescu), „criza epistemologică - o consecință a incertitudinii ontice” (Nichita Stănescu), „deconstrucția reprezentării: preeminența limbajului” (Ana Blandiana), „metafizica clișeului și simulacrului” (Mircea Cărtărescu). A tradus, de predilecție din literatura americană, proză psihologică (Edith Wharton, William Dean Howells, Henry James) și proză fantastică (într-o cuprinzătoare antologie), dar s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
aplicarea categoriei "posibilității obiective""20. O utilizatoare a metodei biografice în cercetarea comunismului din România, Lavinia Betea 21, ne atenționează că în interviurile nestructurate sau "creative" din care rezultă povești ale vietii "răspunsurile nu trebuie neapărat raportate la un referențial ontic (adică să ne punem problema dacă ele sunt adevărate sau false), în raport cu anumite date ale realului, ci trebuie considerate în sine că expresii ale unor reprezentări și practici simbolico-culturale ale subiecților". Dar, ăsta nu înseamnă că rezultatul demersului este doar
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției / 198 5.1.3. Maxwell și propoziția Ramsey a teoriilor / 200 5.1.4 Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor / 202 5.1.5 Ladyman și forma ontică de realism structural / 205 5.1.6 Nu există nimic în afara structurilor / 207 5.1.7 Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor / 208 5.2. Răspuns la problema aplicabilității / 210 5.2.1. Problema aplicabilității ca problemă pentru realistul structural
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aceasta e intuiția care stă la baza pozițiilor lui Psillos și Worrall. Această intuiție devine, însă, plauzibilă doar dacă respingem explicațiile antirealiste ale succesului științei. Nici Psillos și nici Worrall nu fac acest lucru. 5.1.5. Ladyman și forma ontică de realism structural În fața dificultăților întâmpinate de realismul științific, Worrall propune drept cadru de scăpare o poziție de mijloc între realism și antirealism, care consta în obținerea unei poziții realiste mai modeste prin slăbirea pretențiilor de cunoaștere ale realistului tradițional
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
adică al combinațiilor de lexeme sau de categoreme cu "morfeme""; de exemplu, germ. Tisch-e, privit ca o construcție, are semnificatul sintactic "plural" (categorie din care mai fac parte semnificate precum "singular", "activ"/"pasiv", "prezent"/"preterit", "actual"/"non-actual" ș.a.); e) semnificatul ontic, adică "valoarea existențială atribuită în mod intențional stării de lucruri la care se referă o frază ("propoziție")"; de exemplu, fr. Jean lit și Jean ne lit pas au același semnificat lexical, dar semnificate ontologice diferite ("afirmativ" vs. "negativ")249. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fi vorba despre semnificatul lexical; în această privință, Coșeriu a arătat foarte clar diferențele dintre "conținutul" lexical și "conținutul" textemic. De asemenea, "conținutul" configurațiilor idiomatice nu poate fi identificat cu niciunul dintre celelalte tipuri de semnificate (categorial, instrumental, sintactic și ontic) disociate de Coșeriu. Prin urmare, niciuna dintre categoriile semanticii sistemului nu poate explica acest tip de semnificat, care merită, din acest motiv, o titulatură aparte. Vom numi acest nou tip de "conținut" semnificat idiomatic 350, ca tip aparte care ar
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
subiectele alese prevalându-se de dubla lui competență de cunoscător al gândirii indiene și al culturii occidentale. Procedează la un demers hermeneutic comparativ, menit să pună în lumină nu deosebirile, ci convergențele, coincidențele, omologiile, similitudinile (tematice, de simboluri, de poziție ontică). Redescoperirea arhaicului - în arta, în cultura modernă - echivalează cu o fericită regăsire a unei universalități perene și fundamentale. Acreditând o metodă personală, comparativ-hermeneutică, ilustrată convingător, A. a dat, prin Arhaic și universal, o lucrare importantă, pe care Mircea Eliade a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
sunt valoroase, dar nu sunt operante pentru că nu au primit ( Încă) girul acestor mecanisme de acreditare. Se ajunge chiar la următorul paradox: sunt acreditate mai Întâi unele calități, pentru ca abia apoi acestea să survină În realitate. Inversiunea dintre axiologic și ontic este la fel de păcătoasă, la fel ca lipsa valorizării unor calități deja materializate. Într-adevăr, cele două niveluri de evidențiere (un anumit fapt și recunoașterea valorii acestuia) se stimulează și se potențează reciproc, dar În nici un caz prin lipsa unui anumit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
rămânând opac. Iubirea este deasupra oricărei forme de existență. Ea este Înainte și după ea. Înainte de a apărea ceva, a existat Iubirea. Dacă iubire nu e, nimic nu ar putea să se ivească. Într-un fel, ea „definitivează” existența, „ratifică” onticul, Îl aureolează. Iubirea e un semn al Întâlnirii cu prezentul, poate singura posibilitate de a-l simți. Nu e iubire cea care se agață de trecut și care resimte frisoanele viitorului. E o formă de asumare a prezentului, de așezare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
regăsi miturile și de a-și reface unitatea interioară. CAPITOLUL I SACRUL ȘI PROFANUL Ceea ce dăinuie la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin tot ceea ce Întreprinde și creează omul culturilor mitice face să transpară „setea de real”, de ontic, nostalgia retrăirii Întregului, voința de centrare În miezul realității. Invers, irealul și semnificativul Îi provoacă oroare. Aceste două atitudini existențiale, fundamentale, constituie temeiul antropologic al opoziției sacru profan și al echivalării sacrului cu Ființa Însăși cu Realitatea. Sentimentul sacrului este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să practicăm hermeneutica. Trebuie mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o creează, ea este „mecanismul producător de mister” (/257). CAPITOLUL al IVlea REVELAȚIA MAGICULUI PRIN FORMELE SACRLUI IV. 1. Inserția magicului În ontic Cei mai mulți dintre hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Evohe, Burebista!, Chișinău, 1990; Hoții Prutului..., Chișinău, 1991; Răzbunarea lui Nero, Galați, 1993; Cornul de Aur, Chișinău, 1994; Țara cu viță-de-vie, Chișinău, 1996; Sadoveanu sau Miracolul sufletului românesc, Chișinău, 1997; Mihail Sadoveanu sau Viziunea românească asupra lumii, Chișinău, 2000; Viziune ontică și artă poetică în proza românească - Mihail Sadoveanu, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Evocând istoria, LA, 1990, 27; Aurel Ciocanu, Lupul din noi, LA, 1991, 31; Lucian Chișu, Istorie și aventură, L, 1994, 11-18; Dumitru Micu, Poema vinului, LA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290546_a_291875]
-
ordine, topologice etc.), folosind ca măsuri relația de ordine dintre elemente (subsisteme) sau cantitatea de informații din cadrul parametrilor stării. În concluzie, fiecare nivel de structură generează un nou subsistem - sistem, care va opera cu elementele din subordine, generând noi informații ontice necesare modelării pregătirii tehnico-tactice. Model - modelare, reprezintă conceptele ce concretizează sistemele supuse studiului. Sistemele există prin modele în momentul modelării. În consecință, atunci când se va determină modelul jocului la o anumită echipă (modelul sistemului), structura acestuia este necesară și suficientă
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
toate nivelurile acestuia: de la echipele reprezentative de seniori la echipele de copii și juniori. Modelul generalizat, obligă ca în cadrul sistemului cibernetic ierarhizat al jocului de volei, să se opereze cu subsistemele și elementele subiacente acestuia ca premise ale unor informații ontice și obiective necesare modelării în activitățile respective. Modelarea prin intermediul modelului generalizat poate recolta informații ontice de la toate activitățile specifice jocului de volei, le poate prelucra, transmite, valorifica și verifica, în condiții obiective, păstrând permanent caracterul ontic și obiectiv al informațiilor
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
generalizat, obligă ca în cadrul sistemului cibernetic ierarhizat al jocului de volei, să se opereze cu subsistemele și elementele subiacente acestuia ca premise ale unor informații ontice și obiective necesare modelării în activitățile respective. Modelarea prin intermediul modelului generalizat poate recolta informații ontice de la toate activitățile specifice jocului de volei, le poate prelucra, transmite, valorifica și verifica, în condiții obiective, păstrând permanent caracterul ontic și obiectiv al informațiilor, cerință necesară a realizării unei modelări corecte, științifice. Având de fiecare dată, ca punct de
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
premise ale unor informații ontice și obiective necesare modelării în activitățile respective. Modelarea prin intermediul modelului generalizat poate recolta informații ontice de la toate activitățile specifice jocului de volei, le poate prelucra, transmite, valorifica și verifica, în condiții obiective, păstrând permanent caracterul ontic și obiectiv al informațiilor, cerință necesară a realizării unei modelări corecte, științifice. Având de fiecare dată, ca punct de plecare modelul generalizat (baza conceptuală fundamentală a domeniului), în jocul de volei se poate opera permanent cu modele subiacente, concrete, capabile
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MARIUS CUCU Transcendența activă INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Textul de față propune patru studii având ca tematică comună reverberațiile transcendenței ce punctează insular și carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pas resurecționar este un titanic avânt metafizic în care omul dobândește noblețe atemporală, iar transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]