260 matches
-
cu dezvoltarea centrilor motori și inervatiei motoare Creșterea gradului de subordonare nervoasă determină și reglarea diferențială a sintezelor determinând astfel caracteristicile funcționale ale fibrei musculare. Denervarea mușchiului provoacă întoarcerea acestuia la stadii ontogenetice anterioare, cu reapariția fenomenului tonomotor. Această evoluție ontogenetică de la reacțiile tonice la reacțiile tetanice este corelată cu dezvoltarea inervatiei motoare (în special cu mielinizarea căilor piramidale), deci poate fi considerată o evoluție a funcției neuromusculare. Reglarea biochimică a metabolismului fiberi musculare striate se perfecționează gradat în cursul ontogenezei
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
motoare (în special cu mielinizarea căilor piramidale), deci poate fi considerată o evoluție a funcției neuromusculare. Reglarea biochimică a metabolismului fiberi musculare striate se perfecționează gradat în cursul ontogenezei, mai bine studiată fiind acțiunea insulinei asupra metabolismului glucidic. În etapa ontogenetică corespunzătoare procesului de îmbătrânire țesutul muscular se apropie de proprietățile descrise la individul imatur. Astfel, scade sinteza de substanțe macroergice, se micșorează potențialul de membrană, scade conținutul de potasiu, scade reactivitatea musculaturii somatice, cardiace și netede la excitarea electrică. La
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
moartea apoptotică a celulelor nu produce reacții inflamatorii. 4.2. Cauzele apoptozei Moartea celulară programată intervine în șase instanțe, situații în care celulele respective și-au depășit utilitatea, sunt anormale sau periculoase. Celulele care își pierd utilitatea în cursul dezvoltării ontogenetice. Embrionii trec prin variate stadii de evoluție până la formarea unui făt uman perfect format. De exemplu, celulele ductului Muller trebuie să moară la masculi, membranele interdigitale dispar, mugurii maxilari se dezepitelizează pentru a putea fuziona, timusul involuează și dispare etc.
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
activități zonale: canale ionice membranare, metabolismul mitocondrial, eliberarea neuromediatorilor. Ele se sumează sub formă de tranziente globale (spikes, waves), CICR asigurând amplificarea în avalanșă și sincronizarea semnalelor în citosolul profund, pentru răspuns sinergic. 5.10. Joncțiuni celulare In cursul dezvoltării ontogenetice a unui organism multicelular, celulele progenitor se diferențiază într-o multitudine de tipuri celulare, cu caracteristici, structuri și funcții specifice. Celulele de același tip se agregă în ceea ce se numește un țesut pentru a coopera în realizarea unei funcții (țesut
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
la diferiți agenți patogeni, mutantele au însușiri parazitare diferite de ale genitorilor. În cursul vieții lor plantele suferă de asemenea, modificări ale rezistenței sau sensibilității față de agenții patogeni, datorită și altor cauze interne dintre care enumerăm: fluctuația vitalității plantelor, modificările ontogenetice, fertilizarea nerațională etc. Factorii externi. Asupra agenților patogeni și plantelor factorii mediului extern acționează în mod conjugat, într-o strânsă corelație, uneori compensativ, alteori cumulativ sau antagonic. Se cunosc cazuri când, sub influența factorilor externi de mediu, au devenit patogene
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
Introducere Evoluția de la animal la om înseamnă mai mult decât un plus de inteligență. În evoluția psihică a copilului apar modele specifice de tendințe spre acțiune, purtând amprenta timpului și spațiului socio-cultural în care trăiește și este educat. În procesul ontogenetic el învață să devină „om“ împletind cu fiecare experiență noi motive, sentimente, dorințe, aspirații. A nu se ține seama de toate acestea înseamnă a mutila sufletul omului „în ceea ce este uman, simplificându-l unilateral numai în ceea ce prezintă el ca
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
educație bazată pe respectul individualității copilului favorizează manifestarea creativității, imaginației, gândirii, permite formarea unui spirit deschis orientat către cunoaștere, comunicare, înțelegere și dezvoltare inter(personală). Ca formațiune psihologică, creativitatea este proprie tuturor copiilor, în limitele dezvoltării normale. Pe măsura dezvoltării ontogenetice se conturează treptat, conducând astfel la diferențierea și individualizarea personalităților creatoare, fiecare dispunând de o dominantă specifică în funcție de ponderea și modul în care se corelează factorii implicați în această constelație, de experiența acumulată și de contextul social și climatul psihosocial
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
categorii de însușiri nu evoluează în mod liniar și în același ritm. O intensă dezvoltare a gândirii convergente, întemeiată pe raționament și spirit critic, poate înăbuși exprimarea spontaneității și intuiției imaginative. Relațiile tensionale dintre ele se restructurează pe măsura dezvoltării ontogenetice a copilului în funcție de factorii externi care intervin. Unii cercetători sunt de părere că pe măsura trecerii de la un stadiu la altul spontaneitatea și fantezia sunt inhibate și subordonate instanțelor raționale. De aici concluzia unei stagnări sau chiar regresii în exprimarea
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
cel puțin pentru o parte dintre mecanismele de apărare, existența unei secvențe de dezvoltare. Dintre aceste mecanisme, am ales să prezentăm, în virtutea bogăției informației disponibile, refuzul. În cele ce urmează vom expune așadar etapele descrise de Cramer (1991) în evoluția ontogenetică a celor două componente ale refuzului: refuzul perceptiv (implicând operații strâns legate de sistemul perceptiv) și refuzul în fantezie (care apare mai mult la un nivel cognitiv și implică construcția unei fantezii personale). Fără să se îndepărteze prea tare de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al., 1985). Pot apărea o serie de întrebări cu privire la detectarea dificilă a acestui mecanism psihic, mai ușor de observat în aspectul său patologic, dar al cărui statut ontogenetic este recunoscut în prezent ca fiind esențial. Istorictc " Istoric" Lui Ciccone și Lhopital (1991) li se datorează un istoric exhaustiv și o descriere precisă a acestui mecanism psihic. Noțiunea „identificare proiectivă” propusă de Klein (1946/1980) se sprijină pe articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trupești. Influența darwinismului asupra psihologiei s-a materializat în mai multe direcții. Prima s-a concretizat prin asimilarea în noul sistem a ideii însăși de dezvoltare. Ipoteza existenței unor caractere moștenite, înnăscute, ca fiind diferită de cea a caracterelor dobândite ontogenetic era, desigur, mai veche decât lucrarea lui Darwin, însă în contextul teoriei lui aceste idei au fost reformulate și așezate la locul lor. Desigur, cu mult înainte de Darwin se ajunsese la opinia că unele caractere comportamentale sunt moștenite, inclusiv faptul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
categoriei înseși de organism, considerat de astă dată nu doar ca o noțiune fixă și eternă, ca o canava în care să fie introduse caracterele proprii fiecărei specii, ci ca un sistem mereu transformabil pe linia dezvoltării sale filogenetice și ontogenetice. Teoria darwinistă extrage orice proces sau funcție organică din acțiunile necesare adaptării la mediu. Este o viziune care a oferit o altă perspectivă de explicare și interpretare a manifestărilor de comportament. Pentru explicarea vieții psihice, aici s-a pornit de la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
direct la condițiile de interacțiune cu lumea înconjurătoare. A dobândit dintr-o dată însemnătate ceea ce era transmis peste generații ca moștenire, ca și variabilitatea de distribuire a acțiunilor psihice în raport cu condițiile schimbătoare ale mediului, de gospodărire a experienței reactive pe linie ontogenetică. Mai mult, această perspectivă a fost extinsă și asupra faptelor de conștiință. Dar poate cea mai importantă contribuție a darwinismului pentru întemeierea psihologiei ca știință a constituit-o introducerea analizei genetice și statistice în descrierea diversității formelor de comportament din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
însă aspecte particulare interesante ce privesc asemănarea și deosebirea dintre comportamentul animalelor și cel al omului. Pentru prima dată el a formulat problema abordării obiective a vieții instinctive, a ceea ce este moștenit comportamental peste generații, ca având însemnătate pentru dezvoltarea ontogenetică a viețuitoarelor a animalelor și omului. Aceasta a însemnat un progres imens pentru fundamentarea experimentală a științei psihologiei. Pentru psihologie, lucrările lui Darwin sunt esențiale din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pentru rolul pe care l-a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în timpul creșterii unuia din copiii săi. Aceasta este considerată a fi prima lucrare de psihologie a copilului, de extensie la acest domeniu a concepției evoluționiste din biologie, unde sunt formulate problemele fundamentale ale evoluției filogenetice în strânsă legătură cu cea ontogenetică, cu cele ale adaptării direcționate a copilului la condițiile de mediu. Descoperirea acestui document a fost considerată interesantă, deopotrivă metodologic cât și pentru faptul că, la sfârșitul veacului al XIX-lea, cunoștințele de psihologia copilului reprezentau o noutate absolută, de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
interesant, înprumutat de la Ernst Haekel (1834-1919), un strălucit biolog evoluționist principiu cunoscut sub numele de principiul recapitulării. În acord cu acesta, la fel cum în biologie embriogeneza reproduce momentele mai importante ale evoluției filogenetice, tot așa, în psihologie, în dezvoltarea ontogenetică a gândirii, aceasta reproduce etape mai importante din istoria strămoșilor, din civilizația acestora. O teorie psihologică foarte interesantă și de mare atractivitate. O idee de care a fost cucerit la rândul său și Taine, care susține că în ontogeneza dezvoltării
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologi, dar fără o subordonare atât de severă la biologic, la principiul repetării. Astfel, pentru Edouard Claparède (1873-1940), același principiu al recapitulării nu mai reprezintă decât o interacțiune pe planul mental al conștiinței dintre logica dezvoltării filogenetice și a celei ontogenetice. Un alt psiholog, Karl Gross (1861-1946) se opune opiniei în acord cu care jocul copiilor ar însemna ata-visme ale unor comportamente ale strămoșilor, considerând că jocul repre-zintă abia o deschidere spre viitorul dezvoltării comportamentului copiilor. S-au exprimat critic față de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
detașarea unui parametru care să poată fi raportat la nivelul de maturitate. Scopul lor aici se suprapune cu cel al lui Galton, adică al evocării unei inteligențe genetic prefăcute. În acord cu Binet, testologia s-a clădit pe conceptele dezvoltării ontogenetice a caracterelor înnăscute, sprijinindu-se pe ideea galtoniană conform căreia determinismul psihologic este o formă aparte a determinismului biologic. În acest fel ei au putut să elaboreze o scară metrică a inteligenței, valabilă și în zilele noastre, rezultat al studiilor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
peste generații, a fost preluat într-o formă nouă de către Binet-Simon. Era invocată intervenția unui mecanism aflat în afara corpului, ceea ce a însemnat o contribuție impor-tantă la știința psihologiei. Strânsele relații ale maturizării cu dezvoltarea mentală se concretizează pe traseul dezvoltării ontogenetice. Separarea lor metodologică a fost întotdeauna contraproductivă psihologiei. La aceasta face referire întreaga istorie a mișcării introducerii testelor. De exemplu, sarcina de bază a lui Binet a fost separarea obiectivă a copiilor normali de cei retardați. Acea psihologie pentru care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Evoluția imaginii de sine În evoluția sa pe treapta ontogenetică, omul trece de la gestul inițial de apucare spre actul mental al alegerii. Pe măsura avansării în vârstă omul învață să treacă de la exterior spre interior, de la superficial spre profunzime, de la particular spre general, ajungând astfel la cunoștere și înțelegere. Transformarea
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
participanților. Dificultatea trecerii de la concurență la cooperare reiese și din faptul că, uneori, parcurgerea lui, reclamă o viață întreagă pentru a nu mai vorbi despre cei care nu reușesc să depășească stadiul inițial al concurenței cu ceilalți. Înaintarea în evoluția ontogenetică aduce însă și alte modificări ale imaginii despre sine, a imaginii care întrunește cel mai mult acordul individual și pe care el tinde să o considere drept cea mai autentică expresie a sa. Autopercepția se 30 asociază mai ales cu
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
un cuvânt de aceeași compoziție ca și „rame” care semnifică cu totul altceva. Fiecare limbă construiește fraze într-un număr infinit prin combinarea diferită a cuvintelor după regulile sintaxei. Perspectiva psiholingvistică ne conferă modele fundamentale de care se servește dezvoltarea ontogenetică, dar elementul esențial care produce organizarea, ordonarea, structurarea, clasificarea sau categorializarea îl constituie funcția simiogenetică și Tatiana Slama-Cazacu - conchide că „limbajul copilului se organizează, se ordonează prin ierarhizare și se integrează sistematic sub toate aspectele: lexical, gramatical, stilistic, prin funcția
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
PSIHOLOGIE ȘCOLAR| Tablă de materiitc "Tabl\ de materii" Prefață 13 Introducere Obiectul și importanța psihologiei școlare Ă Andrei Cosmovici 15 Partea I Capitolul I Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor școlare Ă Luminița Iacob 25 1. Factorii dezvoltării ontogenetice 25 1.1. Ereditate. Mediu. Educație 25 1.2. Modele și teorii ale dezvoltării psihice 30 2. Repere psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltării 32 2.1. Stadialitatea. Considerații generale 33 2.2. Stadialitatea cognitivă (J. Piaget), morală (L. Kohlberg) și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
practică a psihologiei școlare. Capitolul Itc "Capitolul I" Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor școlaretc "Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor [colare" Luminița Iacobtc "Luminița Iacob" Capitolul de față își propune un dublu obiectiv. Mai întâi, să ofere o imagine de ansamblu asupra dezvoltării ontogenetice, proces pe care educatorul îl poate influența direct. Discutarea factorilor dezvoltării (1), cât și a modelelor și teoriilor explicative dedicate descifrării acestei procesualități complexe (2), poate deschide un necesar orizont. El este indispensabil plasării corecte a profesorului, ca specialist al
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a oferi o succintă inițiere în psihologia vârstelor școlare (3). Mai puțin teoretizant și cu sugestii de acțiune psihopedagogică, subcapitolul încearcă să transpună în pagini de carte ceva din „pulsul clasei”. 1. Factorii dezvoltării ontogeneticetc " 1. Factorii dezvolt\rii ontogenetice" Referitor la identificarea factorilor implicați în dezvoltarea umană, întâlnim o convergență principială, chiar dacă planul analitic se prezintă diferit. Astfel, în literatura psihopedagogică românească sunt discutați ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul și educația, în timp ce literatura occidentală se ocupă de raportul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]