215 matches
-
motrice, experiențele motrice însușite anterior, se află la baza priceperilor motrice și stabilește relația pricepere-deprindere motrică. Priceperile motrice formează baza comportamentului învățat, caracterizat printr-un grad superior de adaptabilitate la situațiile la care este supus subiectul. (M. Epuran, 1986) În ontogeneză, omul dobîndește o serie de priceperi Acestea se manifestă în momentul în care individul desfășoară primele încercări în învățare. Priceperile motrice complexe reprezintă capacitatea subiectului de a combina acte și acțiuni motrice cunoscute. Ele au la bază modele operaționale și
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
după 6 ani este luat în seamă și se apreciază contingentul de inteligență; și achizițiile din plan comportamental motor deoarece orice întîrziere în formarea bagajului motor ar putea duce mai tîrziu la încetinire sau frînarea dezvoltării abilităților utile pentru viață. Ontogeneza este momentul în care motricitatea și psihicul au o dezvoltare pe etape. În perioada premergătoare școlii, adică antepreșcolară, dezvoltarea copilului este globală și am putea numi aceasta etapa globală în care se petrec motricitatea și toate actele motorii pe care
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
coniderată de specialiști "o activitate motrică" mult mai perfecționată, mai nuanțată, mai diferențiată. Evoluția motrică fiind în strînsă legătură cu ceea psihică, "progresele motrice pregătesc progresele de ordin intelectual" (Stănescu M., 2002, p.15). Etapa preșcolară în această etapă a ontogenezei activitatea intelectuală va fi diferită de activitatea motrică, iar actul motor este un răspuns de adaptare complexă sub controlul dominant al psihicului. Etapa școlară este etapa detașării intelectului de motric, raportul dintre psihic și motric este de interdependență, dar fiecare
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
funcția simiogenetică și Tatiana Slama-Cazacu - conchide că „limbajul copilului se organizează, se ordonează prin ierarhizare și se integrează sistematic sub toate aspectele: lexical, gramatical, stilistic, prin funcția fundamental semantică” (176). Constituirea modelelor fundamentale este facilitată de constituirea schemelor fono-articulatorii în ontogeneza copilului și, care, la copilul malformat stau sub dependența instrumentalității specifice cu repercusiuni asupra rostirii, deci, cu o simptomatologie exclusiv în sfera periferică a limbajului. Această categorie simptomatologică apare cu o mare intensitate în primii trei-patru ani de viață realizând
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Între nivelul de codare și cel semantic interdependența este atât de strânsă, încât cea ce putem spune în prezent este că destructurarea unuia duce la modificări în structurarea celuilalt” (135; p.220). „Legătura dintre apariția simbolului și formarea vorbirii în ontogeneză este un lucru de consacrare clasică”, conchide C. Păunescu în urma cercetărilor efectuate pe alalici și copii cu debilitate mentală, care scot în evidență latura și originea comună a structurii gândirii și limbajului. La copilul rhinolalic rămânerea în urmă a limbajului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
clasică”, conchide C. Păunescu în urma cercetărilor efectuate pe alalici și copii cu debilitate mentală, care scot în evidență latura și originea comună a structurii gândirii și limbajului. La copilul rhinolalic rămânerea în urmă a limbajului exterior se prelungește mult peste ontogeneza normală, fapt pus în evidență de posibilitățile mai mari de înțelegere a limbajului față de utilizarea lui, aspecte ce vor fi amplu discutate în urma experimentelor efectuate. Așadar, este clar că dezvoltarea tuturor acestor tipuri de conduită descrise pe scurt constituie un
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Comunicare și educație (pentru educarea continuă a comunicării) în Cercetări asupra comunicării (sub red.), Editura Academiei R.S.R., București, 1973, p. 51-63. 179. Slama-Cazacu, Tatiana Introducere în psiholingvistică. București, Editura Științifică, 1968. 180. Slama-Cazacu, Tatiana Relațiile dintre gândire și limbaj, în ontogeneză. București, Editura Academiei, 1957. 181. Slama-Cazacu, Tatiana Despre relațiile interdisciplinare și raportul obiect de cercetare-realitate și psihologia actuală. Rev. de Psihologie, București, 4, 1969. 182. Slama-Cazacu, Tatiana Dialogul la copii. București, Editura Academiei R.S.R., 1961. 183. Slobin, D. Universals of
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
din „pulsul clasei”. 1. Factorii dezvoltării ontogeneticetc " 1. Factorii dezvolt\rii ontogenetice" Referitor la identificarea factorilor implicați în dezvoltarea umană, întâlnim o convergență principială, chiar dacă planul analitic se prezintă diferit. Astfel, în literatura psihopedagogică românească sunt discutați ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul și educația, în timp ce literatura occidentală se ocupă de raportul „nature Ă nurture” (cea anglo-saxonă) sau „hérédité Ă milieu/environement” (cea franceză). Semnalarea acestor nuanțări prilejuiește observația că, în fond, delimitările categorice nu au decât rațiuni didactice, deoarece ereditatea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Fenotipul este doar una dintre variantele posibile ale unui același genotip, fixat însă definitiv prin actualizarea normei de reacție genotipice sub influența timpurie (chiar din momentul concepției) a mediului de dezvoltare. Printre metodele care permit studierea rolului factorului genetic în ontogeneză se numără cele care urmăresc gemelaritatea (Oancea-Ursu, Gh., 1985), cosanguinitatea, dezvoltarea prenatală, manipularea mediului, fenomenul de adopție etc. Acestea au fost prefigurate de studiile asupra eredității plantelor și animalelor (cu concluzii limitate însă pentru ereditatea umană) și de analiza genealogică
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacționează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale. Din punctul de vedere al conținutului, în influențele mediului se pot distinge o multitudine de planuri: de la cel natural-geografic (climă, relief) la cel socială indispensabil unei ontogeneze de tip uman (familie, grup de joacă). Acțiunea mediului poate fi directă (alimentație, climă) sau indirectă, prin intermediul formelor de adaptare umană pe care le generează (activități dominante, tip de organizare, nivel de trai, grad de cultură și civilizație etc.). De
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ca bază a propriei activități. Vom vedea că, fără o mediere deliberată și specializată (educația), șansa acestor interacțiuni spontane ar fi limitată și rolul lor puțin eficient. Acest aspect trebuie bine reținut pentru că el poate fi întâlnit pe tot parcursul ontogenezei. La fel cum, doar simpla prezență a biberonului în apropiere nu îl ajută pe un sugar de câteva luni să-și astâmpere foamea, tot așa, un conținut didactic pe care nu-l înțelege și care nu-i trezește prin nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în Occident în cadrul psihologiei dezvoltării. Corelată celor trei modele explicative ale cauzalității dezvoltării, apare și problematica educabilității. Adepții celor trei atitudini Ă scepticismul pedagogic, optimismul pedagogic și realismul pedagogic Ă își bazează argumentația pe dinamica și ponderea factorilor ereditate-mediu-educație, în ontogeneză (vezi figura 1). Fără a fi numai atitudini teoretice, scepticismul, realismul și optimismul pedagogic există în mentalitatea și conduita oricărui pedagog și, în mod explicit sau implicit, își fac simțită prezența în conceperea și realizarea oricărui act didactic și educativ
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
face o analiză de detaliu, fiind doar o schiță generală, orientativă. J. Piaget a expus sistemul stadiilor dezvoltării cognitive în mai multe reprize (1930, 1937, 1947, 1948, 1950, 1952, 19552). Aceasta explică de ce și preluările în literatura românească prezintă diferențe. Ontogeneza cognitivă, mai ales sub aspectul procesualității de tip logico-matematic Ă aspect care l-a interesat predilect pe Piaget Ă, se prezintă ca succesiune de stadii. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani3). Așa cum indică chiar denumirea sa, acest stadiu corespunde dezvoltării și coordonării
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dar nu singura (în viziunea lui Piaget, în acest salt cognitiv își are rădăcinile idealismul adolescenței). Modelul piagetian a primit, în timp, numeroase confirmări, dar și infirmări parțiale. Principalele critici care i se aduc se axează pe: a) limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice, care nu acoperă, totuși, spațiul cogniției; b) neluarea în calcul a interacțiuni sociale ca mediator cognitiv între realitatea fizică și construcția mintală a subiectului. Cert este faptul că, elogiată sau discutată critic, stadialitatea piagetiană rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ale persoanei și cerințele mediului social. Personalitatea umană este o construcție în timp, dilemele fiecărei etape și natura influențelor receptate putând plasa fiecare nouă achiziție între variante polare. Cele opt stadii eriksoniene acoperă perioada întregii vieți. Astfel, accepțiunea lărgită a ontogenezei Ă de la momentul concepției la cel al morții Ă capătă consistență în cadrul uneia dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa, stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel: Deși mai puțin cunoscut la noi, modelul eriksonian al dezvoltării este recunoscut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de viață. Este insuficientă, deci, explicația adaptării-dezadaptării doar prin factorii externi, ignorându-se particularitățile „echipamentului adaptativ individual”. Copilul, ca și adultul, este un „agent” al propriei sale dezvoltări, este o entitate activă care contribuie la conturarea specificului său psihologic în ontogeneză, și nu este doar o ființă „manipulată” de factorii externi. Apoi, trebuie luat în considerare și nivelul de vârstă al elevului, deoarece fiecare etapă cronologică de dezvoltare are resurse, motivații și mecanisme diferite de adaptare. În adolescență, de exemplu, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
școlar. Un elev care nu simte nici un impuls sau nici o nevoie de a acționa este caracterizat ca un elev nemotivat, în timp ce un elev care este activat sau energizat de a acționa spre un obiectiv este considerat un elev motivat. Pe parcursul ontogenezei, asupra fiecărui individ uman acționează cerințe și norme din partea mediului social, care devin stimuli interni cuprinși sub termenul general de “motivație”. Sursele motivației sunt multiple și complexe. Spre deosebire de celelalte viețuitoare care acționează predominant instinctiv, la om motivația este mult mai
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
Delavrancea, prezentată inițial la seminarul lui Mihail Dragomirescu. În toamna anului 1911 „Noua revistă română” îi găzduiește articolul Un criteriu de selecție al valorilor naționale, iscălit I. Mrejeru-Infra, în care susține necesitatea „cuceririi românismului” de către orice român (în sensul „reproducerii ontogenezei psihice în toate etapele filogenezice”), apoi un studiu relativ la o trăsătură specifică a literaturii germane - „caracterizarea dinamică” -, probabil un fragment din lucrarea de licență, acesta sub numele real. Ulterior tânărul critic colaborează frecvent la revista lui C. Rădulescu-Motru, semnând îndeobște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
indiferent de vârstă, dacă e structurat într-un anume fel (activ, iconic, simbolic) și devine sensibil sau atractiv pentru vârsta respectivă. Conținuturile învățării vor dobândi fie o desfășurare concentrică, fie una spiralată (în sensul reluării cunoștințelor la diferite niveluri ale ontogenezei mentale), etalând elevilor în cele trei modalități cunoscute aceeași materie, diferențiată pe vârste. Analizând modul de predare a conținuturilor învățării, Bruner preciza că acest demers se poate opera nu numai de la inferior și simplu la superior și complex, așa cum credea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ultimă formă evolutivă a materiei vii, la rândul ei ultimă formă evolutivă a mișcării materiei, omul întrunește în el elemente succesive caracteristice stadiilor evoluției materiei în general, întrucât numai așa își poate îndeplini rolul în Univers. Un fel de biologic “ontogeneza repetă filogeneza”. II.3.1.1. Principiile fizice II. 3.1.1.1. Corpul grosier De la materia nevie, în spiritul legii abia invocate, omul a păstrat așa-numitul corp grosier (v. fig. II.3), alcătuit din aceleași elemente ca și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cazul incinerării cadavrului, ceea ce nu reprezintă mare diferență. Dar, în afara faptului că corpul grosier intact, așa cum rămâne o perioadă mai lungă sau mai scurtă în cazul înhumării, prezintă atracție pentru corpurile subtile (v. nota 30), deci constituie o frână în “ontogeneza” posterioară morții a individualității respective, se mai pune problema purificării (eliminarea karmei reziduale proprii) corpului grosier, ce se realizează prin foc. Foarte plastic, compară cele două tipuri de debarasare de cadavru: “Aceia care au grijă să fie ars corpul, simt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ulterior n’a făcut altceva decât s’o confirme și să-i ofere noi argumente, pe care autorul le-a consemnat conștiincios. În condiții normale însă, problema compatibilității cu lumea spirituală capătă alt aspect. Așa cum corpul grosier urmează în cursul ontogenezei timpurii (viața intrauterină, la om și mamifere), întreaga evoluție a acestuia (filogeneza), tot așa, în cursul unei vieți omul urmează întreaga evoluție spirituală a regnului său: la început, în copilărie și tinerețe, sunt predominante activități apropiate de regnul inferior, hrănire
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
transă, administrarea de droguri sau prin predispoziția sau antrenamentul subiectului (șamanismul, oriunde în lume, adoptă aceeași poziție ). Și, pentru ei, sufletul supraviețuiește morții fizice intrând într’un fel de rezervor de “substanță” psihică de unde este luată cantitatea necesară în cursul ontogenezei unui alt om . Pentru șamani și, implicit, populațiile corespunzătoare, există o Putere veșnică (infinită, n.n.) neinteresată câtuși de puțin de oameni. Zeii ce o subpun sunt la fel de neinteresați. Abia zeii minori (de ordinul 1, ori semizei, n.n.) sunt cooperanți, iar
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
formulare a lui Morgan referitoare la mutații se înscrie pe linia teoriei darwiniene a evoluției, cu dogma sa centrală: „mutațievariabilitate-selecție naturală-evoluție“. Morgan oferă acestei dogme suportul citogenetic. De reținut, de asemenea, precizarea că multe dintre mutațiile survenite în filo- și ontogeneză, sunt perfect compatibile cu viața, în continuare, a celulei care a suferit respectiva mutație. Este o previziune a ceea ce se întâmplă frecvent în procesul de carcinogeneză, inclusiv virală, când clonele transformate nu numai că supraviețuiesc, dar invadează țesuturile normale. Th.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în bandare cromozomială), P. C. Nowell a adus contribuții esențiale în studiul funcțional al evoluției și diferențierii limfocitelor T și B. După 1957, P. C. Nowell s-a asociat cu doctorandul David (Dave) A. Hungerford, care-și făcea teza dedicată ontogenezei limfocitelor T, la profesorul Jack Schultz. Tânărul a acceptat să lucreze în domeniul cancerelor limfoide, astfel că cei doi au descoperit și publicat în 1960 prima dovadă a genezei unei limfoneoplazii datorată unei anomalii cromozomiale. P. C. Nowell și D.A.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]