424 matches
-
Ediția nr. 443 din 18 martie 2012 Toate Articolele Autorului închid uși mă încui în ieri și-n urmă zile clipe-mi sting lumini număr chei rătăcesc amintiri dinspre viitor descuie-mă în tine cu răbdare într-un alt mâine opaițul inimii îmi alungă umbre încăperea mea nu are margini nu pot cuprind singur pereți de viață masa din mijlocul meu ține încă zarurile rostogolesc nebune destinul o față se oprește spre viitor tăcerea-n mine fumegă mă ard-n cărbuni
EXIŞTI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354611_a_355940]
-
punți și căi năzdravani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat în copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reîntrupate în cuvinte Graiul... Cu dânsul acesta unic, bărbătesc În care chiar și clopoțeii râd și cântă Din timpuri imemoriale strămoșești Spre care gândurile în hore strălucesc Esență n-a pierit
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]
-
revoluționar veritabil, pentru că a început revoluția cu trei decenii înaintea celor ce-și împart azi certificate! Oare nu Alexandru Arșinel, cel mai adesea în cuplet de scenă cu Stela Popescu, și-a riscat propria sănătate, liniștea, confortul libertatea, ținând aprins opaițul nădejdii și vegherii, șerpuind printre parolele hazului de necaz câte-o șopârlă de-și mușcau limba unii și-și vârcoleau nodu-n gât? Oare nu artistul Alexandru Arșinel chibzuia din vreme să găurească sita textului, ca să strecoare câte una de te
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
îl urmă pe acesta în cameră. -Poruncă luminate prinț! -Aprinde luminile! îi porunci el, iar după aceea se așeză în jilțul său. Sclavul începu a aprinde luminile în încăpere cu o mică torță pe care o aprinse de la un mic opaiț de veghe. Apoi Ponțiu Pilat îi făcu semn să iasă la ușă și să rămână acolo. Rămas singur procuratorul se uită pe câteva documente puse în mare ordine pe masă. Realiză că până la revărsatul zorilor mai era ceva timp, poate
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
stâng al peretelui din fundal. Înăuntru lăicere, măsuțe, etc. La lumina unei făclii de ceară Dochia se gătește cu podoabe de nuntă. Zada o ajută. Pe fereastră se observă că în sala cea mare din dreapta, luminată cu torțe și multe opaițe, ospățul e gata și oamenii așteaptă. Dochia mâhnită își cercetează cu ochii împrejur gătelile. ). Scena 1. ZADA Dochia! Deasupra nimic nu-i, Aici, neamul cu grijile lui! Eu mor, prescriptul să-l împlinesc. Ooo ... mi-a fost drag cu tine
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CASA RAIULUI În blidul de pământ, bucăți de pâine - Un lapte aburind în el, fierbinte - Pe laviță, stă trupul meu, cuminte - Mănâncă, să viseze, înainte - Pe masă, un opaiț aruncă -o mână De umbră, și lumină, prin odaie - Și pleoapele, și gândul, mi se-nmoaie - Pe cale, întunericul se-afână - În sobă arde jarul, ca o vulpe De aur, bate vântul în țâțână - Pe ștrec, un felinar se mișcă până
CASA RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358956_a_360285]
-
vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în izvoare; / poate-o turmă de oi număra călătoare / timpul meu amorțind în ninsoarea de clipe. // ca un fulg de dorinți îi visam pe părinți, / cu opaițul aprins odihnind pe o masă. / era cald în Ardeal, ardeau îngeri cuminți / în obraji, alergând peste dealuri, spre casă”. Nu mai puțin frumoase sunt poemele-rugăciuni la icoana țării: “frumos țese zăpada cu fluturi, frumos, / peste țara uitată; / peste Argeș, pe
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
să vă spun, Căci zâmbetele vă sunt înșelătoare! Nu-mi spuneți voi de sentimente pure, Pot oare ușor ca să vă cred? Gândurile le întrevăd vă sunt mai dure, De aceea în fața voastră sunt inert! Prefer singurătatea mea de pustnic, Un opaiț și câteva volume, Fără nici un alt semnal acustic, Las cuvintele în voie ca să sune! Din vastele scrisori ce le primesc, Pline de nenumărate fraze goale, Doar pe jumătate le citesc, Restul le arunc pe vale! Citească alții ce știu carte
VOI CHIPURI DIN ALBUM de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360040_a_361369]
-
pentru care rolul de reprezentat al muzeului nu este doar un serviciu, ci o vocație. Vizita nu ar fi fost completă fără vizitarea micului muzeu în care sunt prezentate obiectele descoperite pe parcursul săpăturilor arheologice: vase de ceramică, vase de cult, opaițe, greutăți pentru războiul de țesut, unelte de piatră, podoabe, fusaiole, fragmente de conducte de lut. Chiar dacă mai sunt multe de făcut până la definitivarea ansamblului arheologic căci demersul arheologic este de durată și necesită fonduri considerabile, consider că merită apreciată munca
Am intrat într-o cetate despre care nu știam mai nimic și un ghid extraordinar m-a făcut să mă îndrăgostesc de istoria ei () [Corola-blog/BlogPost/338600_a_339929]
-
imposibilitatea continuării relației lor. Îndurerat poetul îi dedică o poezie pe care o și publică în Revista ilustrată de la Șoimuș, revistă citită și de învățătoare : Răsună toaca de utrină, În pacea unei nopți târzii Și, rând pe rând, câte-un opaiț S-aprinde-n multele chilii... Te văd în colțul vechi de strană Cum stai răpusă de răstriști Și-atâta jale pare scrisă În ochii tăi curați și triști... Și cum te-nchini la rugăciune Eu mă gândesc înduioșat Nemilostiva toac-a nopții Ce
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
preocupat de ceva. Vântul se întețise din nou cu și mai mare putere. Fiindcă se făcuse întuneric, un sclav trimis de cineva venise în încăpere și îi aprinsese deja sfeșnicele din perete iar pe masa din mijloc îi pusese un opaiț din argint. Afară se auzeau cornurile romane sunând fără oprire odată cu bătăile de tobă și timpane iar dinspre templu răsunau sunetele din corn de berbec care anunțau întunecarea soarelui. O ploaie rece se porni din nou șfichiuind piatra pe terasa
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
compozitor Mircea Andreescu, versuri Ion Costea, interpretă Gabriela Boțan); „Minunile toamnei” (compozitor Marcel Iorga, versuri George Popovici, interpretă Doina Moroșanu). Sâmbătă, în prima parte a spectacolului, interpreta Silvia Gonceac a interpretat in memoriam Titel Popovici, romanța acestuia, pe versurile Nicoletei Opaiț, „Un dor nestins”. Nemuritoarele melodii ale compozitorului Titel Popovici au adus emoționant și în acesta an, în cetatea Târgoviștei, parfumul și culorile orșului „unei mari iubiri”, Iași. Cum, firesc și meritat, fiecare festival concurs are menirea finală de a hotărî
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
ne vorbește într-o urna uitată, adormita în decor. Sunt o năluca a tenebrelor ce urlă iar capul meu respira în atom, sunt un păianjen cățărat pe dunga sunt o iluzie, sunt simplu zvon. Cu îngeri tineri ce zâmbesc având opaiț în mână, prin umbrele trecutului din noi tu caldă dimineață peste noapte bună acoperi strigatul rănit și ploi. Referință Bibliografica: O iluzie / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 623, Anul ÎI, 14 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
O ILUZIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343824_a_345153]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului MARTIE FIERBINTE Îmi amintesc de-un martie fierbinte, Zulufi de aur, clipe răvășite... Arzându-mi sufletul ca un opaiț Căldura ochilor, vise ferite. Dinspre ” Pădure ” coborau himere, ” Orașul de pe deal ” dormea supus, Un cetățean te admira sedus... Își construia o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă strecuram printre stejari celești Îngreunat de
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343287_a_344616]
-
despre multitudinea amintirilor din experiențele sale fundamentale . Acestora, le-a acordat credit - valoarea . Prin tot ce a trăit și a cunoscut, a pus respect față de adevăr, față de sine și față de cei ce-l citesc. Prefer singurătatea mea de pustnic, Un opaiț și câteva volume, Fără nici un alt semnal acustic, Las cuvintele în voie ca să sune ! -Voi chipuri din album -‘” Ce m-a fascinat în scriierile lui Mihai Leonte, sunt prozele scurte. Am văzut la una dintre acestea, revelația omului peste care
METAFORE APRINSE DIN AMINTIRILE POETULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343640_a_344969]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile suflă pe sub așchii de suflet mușcând din opaițul vieții lumina, pomeții și-apleacă demnitatea-ntr-un urlet; viori fără aripi oblojindu-și surdina. Îngheață uitarea prinsă-n barbă de vremuri, prin fildeșul ros trec poieni de siberii, o limbă de foc mai clipește când tremuri grumaz fără lanțuri
TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378531_a_379860]
-
că acolo în apus, Se-nchide lumea în mormânt! Nu tac din gură! Ce mai vreți? O să-mi luați ce a mai rămas? O să vorbesc și gura nu-mi va tace, Până la final, în ultimul ceas. Poezia este cuantificarea luminii opaițului care va deveni stea. Mihai LEONTE Referință Bibliografică: NU VREAU SĂ TAC / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NU VREAU SĂ TAC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379020_a_380349]
-
Păstori-n cer cunună! O ce vremuri, ce virtuți ridicau pe scară Omul, Cei bogați, cei mai avuți, cultivau cu grijă pomul! În păduri trăiau Crăiese și- aveau pletele de frunze Șoaptele Iubirii alese încolțea ușor pe buze... Satele aveau opaiț, dar Lumina era vie, Tot țaranul se-aprindea în rugă la Liturghie! Îngerii făceau sobor și cântau cu ei la strană Vindecau cu vocea lor până cea din urmă rană! Platoșa Iubirii sfinte era sfeșnic în nevoi România-și avea
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
deșteaptă ființă din susul plaiului unde locuia.Mâinile ei croșetau mai abitir decât fulgerul prin cosițele ierbii,împletind coronițe amestecate cu flori de nu-mă-uita și altele pe care știam doar a le mirosi înainte de a le afla și trebuința. ...Deasupra opaițului aprins a înserare o fotografie plină de zațul timpului îmi potrivește pe obraji ploaia ce-mi cade în rafale fără a fi măcar nor.Las liberă mândria de femeie împlinită și mă spăl ca într-un vad adânc de toate
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
duble, chiar triplate - Economia o sufocă prin speculă și mari foloase Dar ne vorbesc neaveniții doar de profit și libertate! Când sonde au ajuns pe Marte ca un triumf pur tehnologic, În Apuseni n-avem curent, mai scriu copiii la opaiț - I-aș întreba pe potentați cu a lor gușă: ”Asta-i logic?, Mai faceți mult la lemne frecții ca să le dați apoi cu baiț?” Un secol cu așa contraste nu a mai fost, dar îl trăim, Obezi sunt unii, subnutriții
SECOLUL XXI de NELU PREDA în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374320_a_375649]
-
spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, ca într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, ca într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
aștepta, vom aștepta, spuseră ucenicii. Ce putem face? Tăcură din nou, însă toți voiau de fapt să vorbească despre ceea ce îi frământa. Era o oră târzie și după ce mai vorbiră puțin hotărâră că trebuie să doarmă puțin. Lăsară doar un opaiț de veghe și fiecare se ghemui direct pe podea după ce își așezase ca așternut îmbrăcămintea. Femeile plecară și ele într-o încăpere alăturată. Se făcu liniște, fiecare gândindu-se la cele întâmplate și de aceea nimeni nu avea de fapt
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]