434 matches
-
Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea ... Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum toamna-și cerne ploaia de sudori, Un car, urcând pe deal, cu fân, burtos, Prin colbul pân' la glezne de clisos, Că
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
neguros, Cum toamna-și cerne ploaia de sudori, Un car, urcând pe deal, cu fân, burtos, Prin colbul pân' la glezne de clisos, Că se-nglodea în coastă uneori, Când ăl mai bun din boi și mai vânos, În jug se opintea, privind spre cer, Trăgând și car, și p'ăl neputincios, Care,-n genunchi, târât, fără folos, Căta să mai și-mpungă, de mizer ... Târziu am înțeles, cu ani ‘napoi, Trecând prin școli înalte, la Bucale, Că, ce văzusem eu în
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam ca ea să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
faci una ca asta, înainte de a te prezenta ducesei. S-ar supăra dacă ar afla că ai murit din pricina mea, înainte de a te cunoaște. Iar celelalte nevoi, ți le poți face, uite aici, în camera de taină a domnițelor. Deschise, opintindu-se, o ușă ferecată cu fier. Duhoarea căpătă alt caracter. Era unul nou pentru Silvia, dar parcă nu total necunoscut. De fecale, urină și sânge menstrual. În camera de dimensiunile unui teren de tenis, acolo unde ea știa că-și
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
metri. ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le. CUCU: Ce mai e și cu paparuda asta aici? (Tare): Târgul Moșilor la Obor neică, nu la mine acasă. ESCROCUL: N-a... n-a... n-a... CUCU: Ce-mi dai, mă'? ESCROCUL (opintindu-se): N-a... n-a... CUCU: Na-ți-o frântă că ți-am dres-o! ESCROCUL (negație): N-a... n-a... n-a... CUCU: Na, că mi-am găsit beleaua! ESCROCUL (Cuvintele întregi le pronunță repezit): N-a văzut Pa
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
Mi-ar fi plăcut, să-ntâmpin primăvara, la pieptul tău, privind semeț! Dar te-ai pierdut iubitule, în iarnă și asta, niciodată, n-o să-ți iert! Nebunul Timpul calcă în copite, toate câte-i vin în cale. Ține drumul înainte, opintindu-l din zăbale! Înșeuat și înhămat, calul ăsta nărăvaș pe unde nici n-ai visat mi te poartă mintenaș! Adunând, în goana lui, clipele de fericire, ajungi una cu pământul care te-a creat, iubire! Mărturisire Ce drag îmi este
SECVENTE IN ALB SI NEGRU II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356427_a_357756]
-
între 70-75 de ani - stătea ghemuită și cosea... M-am apropiat de ea, am salutat, a răspuns în greacă prima dată și apoi, cu o iuțeală uimitoare s-a ridicat, a început să vorbească în engleză, cursiv, fără a se opinti în rostirea cuvintelor și ne-a poftit înăuntru. Aici totul era simplu, se simțea vechimea clădirii nu numai în aspect, dar și în atmosfera care te ducea cu gândul cu secole în urmă. Simplitatea prăvăliei avea tâlcul ei: tot ce
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
mereu atent: “Ce face “Plăvan”, tot așa nerăbdător e, Gheorghiță? “Tot așa, nene Niță, la greu numai “Suran” își punet oată puterea. Suran era de “Hăis”! “Bagă-i codiriștea biciului sub coadă să grăbească și ai să vezi că se opintește și el la greu!... Așa am procedat și am văzut îndată efectul “învățăturii”. Pe Mateiaș, la varnița lui Catrinu din Dragoslavele era loc de dejugat, opream boii. Puneam câte un bolovan la roata din spate. Dădeam jos poala de fân
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
întrebările devin de prisos: “M-am oprit cu dinții în miezul cuvântului tocmai la timp pentru a cumpăra de la puștiul cu fes vișiniu câteva acadele, fistic și susan de mai an. În jurul nostru, brâu de feline parșive, ochii ferestrelor se opinteau, trudeau să translateze lumina zilei prin miezul de sticlă veche și grea ca seul de batal . Melania Cuc își poartă Iisusul personal pretutindeni în lume și El o însoțește îndrăgostit și mai supus ca niciodată. Trebuie să precizez că Melania
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
caii lui ‘ăi dragi ca-n dușmani. Apoi, a coborât, a pus umărul, a împins, au tras în același ham om și animal ... (Rugăciuni din Vremea trasului poverii). Atunci are loc, după spusa autoarei, un fapt miraculos : în timp ce bunicul se opintea să scoată căruța din glod, i-a apărut un tânăr aievea care l-a scos din încurcătură : Străinul acela era subțire-n umeri și-n șale, cu sângele șiroindu-i dunăre din rănile care-i înfloreau acolo unde-i fuseseră
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
pe când ale eise sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noiși noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
sferă luminoasă și o voi lăsa să devină lichidă. Apoi îi dau drumul prin tine. Eu mă voi înveli cu ea, iar pe tine te frăgezesc un pic, să poți scrie. Tu lasă să curgă totul și nu te mai opinti în cuvinte. Vei vedea ce va crește în curgerea asta și te vei bucura. Trăiește, draga mea, Bucuria! Tac și îl privesc sau îl percep oarecum frumos, chiar dacă acel chip văzut de mine cu ochii minții, ai sufletului și mai
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
niște cuvinte neînțelese. Credea că totul se datorează muncii îndârjite pe care acesta o făcea . Ioana i-a zis, într-o seară: -Colaie, n-ar fi bine să mai fi luat pe cineva să te ajute la muncă? Prea te opintești cu toate și mi-e teamă să nu îmbolnăvești, Doamne-ferește, cumva ! -Nu, sunt învățat cu munca de mic, n-am nici pe Dracu! ** -Domnule Șef de Post, vreau să fac o declarație. Mă știi matale, sunt văduva lu Mărin al
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
sângele, ideile, trăirile. Lumea se învârte ca într-un cerc și cu întreaga lume și noi. E o rostoglire de la care nu ne putem sustrage, suntem cuprinși ca într-un cerc, ne rostogolim întreaga viață prin gropi, pe drum plat, opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
cu profiluri severe și cu bărbi impunătoare. De la pupitrul mării le dirijează triunghiularul Peñon de Ifach, pinten alb, ascuțit, izvorât direct din apele bleumarin. Altitudinea sa de 333 de metri e predestinată parcă pentru cele trei colțuri cu care se opintește din apă. Încă de pe vremea cartaginezilor, ” Peñonul” era cunoscut ca simbol al acestei regiuni de coastă. Ei l-au botezat „Micul Gibraltar” pentru că seamănă leit cu fratele său mai mare și pentru că le vestea apropierea de malul Atlanticului, care pe
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
plicul cu confirmarea lui ca savant de cele mai înalte foruri științifice, să nu arate ca un căruțaș. Și uitase ... se uitase pe sine însuși numai în izmene și cu cravata la gît. Cîinele lătra în curte. Of! s-a opintit el; n-am curaj să deschid plicul. Te ajut eu, a șoptit ea, dintre perne. Sau mai bine ai veni în pat. Mi-e dor de tine, savantul meu mic. Taci, fă! a șoptit el, zîmbind ca la o aducere
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
își umple desagii și cum golește de roade cinci dintre prunii săi și când a dat să se aplece să-și pună desagii pe umăr, tetea Vasile s-a apropiat de ea, spunându-i cu calm și blândețe: «Nu te opinti, te ajut eu să le treci!» și a ajutat-o el să treacă în curtea ei, desagii plini cu prune. Femeia amuțise, nu a mai spus nimic și a acceptat ajutorul omului. Despre întâmplarea aceasta s-a auzit în sat
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
pași pe acolo, însă iarba, vegetația pitică și micii arbuști din jurul locului nu indicau faptul că mai mulți oameni se perindaseră pe acolo. Nici solul din fața mormântului nu avea excavații care să fi arătat urme ale unor pași care se opintiseră în efortul de a da piatra la o parte -Cum s-a întâmplat? întrebă dintr-o dată Ponțiu Pilat. -Mărite procurator, vorbi Luculus Brassus. Acești legionari pe care îi vedeți au fost găsiți dormind aici și aici în aceste locuri. -Dar
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
haotică a vieții, el trecea cu povestea de la una la alta fără nici o logică, dar se ținea bine de firul narațiunii și, cînd te așteptai să fi uitat subiectul, odată îl simțeai cum se încordează în interior și cum se opintește, ca să întoarcă roata spre direcția cea bună de mers și așa aflase, cu mirare, că de fapt îl cheamă Grigore Țăranu, iar Lilicuța se bucura, pentru că urma să scape de bolovanul numelui ei, care o umilise prin școlile pe la care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Încă ecoul lor nu se stinsese, când un corp greu se auzise căzând. Apoi liniștea se reinstalase în poiană, întreruptă câteva clipe de țipetele tânguitoare ale păsării de noapte ce se înălța cu bătăi grăbite de aripi în văzduh. Se opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus. Îi luminase chipul cu lanterna. Era Berni. Umărul stâng începuse să-l doară și pe sub pufoaică
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
de spumă însă mai rămâne ca un ciuf, Noaptea-n haina ei de gală se reflectă în astral. Pe ghețușul alb al vremii pasul lunecă ușor Străbătând în timp și spațiu firmamentul ca și ieri, Omulețul-spiridușul cară sacul cu poveri Opintindu-se să-l salte peste creasta unui nor. Eu m-am pregătit din vreme să-l întâmpin cu un cânt Și aștept cu nerăbdare ca să se ivească-n prag: Moșul nu e ca oricare și îmi e atât de drag
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
Speriat. Gâfâia, abia putea Să mai sufle când ajunse Chiar în pragul casei ei; Fâța, țop! Îi sare-n brață, Să o care: vrei nu vrei? Și mi-l ciupește de față, Îl mângâie pe chelie... - Hooop! Ilie s-a opintit; Cruce-mi fac, Domnu de știe Dacă dracu’ l-a-ntărit!... Prostul nostru reușește Să o ducă până-n pat, Gâfâind, se prăvălește Și-adormi epuizat... - Am crezut c-ai să mă rupi? Ce putere ai în mână!... Nu-i frumos, acum să
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
mă asigur că nu se află nimeni pe traiectoria pietrei. Ne-am proptit amândoi cu spatele-n râpă, cu picioarele pe țanc. - La tri împingem amândoi. Un, doi, tri! Măi o dată: un, doi, tri! Țancul a început să miște. Am opintit de câteva ori, nici vorbă însă, să-l urnim la vale. - Mânce-l-ar hiriș de cleanț, că n-avem noi o rangă! Din spatele muntelui, un nor negricios, de dimensiuni reduse, ne acoperea cu repeziciune. Pentru că soarele era în fața noastră
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
locuitorii sunt sfătuiți să își caute norocul pe meleaguri străine. Căci în Calicia nu mai e loc de profesori, de medici, de studenți, de elevi, de artiști, nu mai e loc de nimeni. Ci doar cu eforturi urieșești, s-au opintit giganții, adică statul Calic, și Marile Puteri, și în Iovacra s-au găsit 400 de locuri de muncă pentru muncitori. Cu alte cuvinte, s-au scremut munții, și a ieșit un șoarece. Se oferă un loc de muncă plătit cu
Gala umorului concediat, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339385_a_340714]
-
a împiedica alunecarea în prea mult Space Opera melodramatică. „Împăratul nu-i așa iertător pe cât sunt eu” zice Darth Vader după ce gâtuise cu Forța vreo 2-3 generali incapabili. Tachinându-l sistematic pe Han Solo, Leia îl numește, în vreme ce el se opintește degeaba să bage „rabla” Millennium Falcon în viteză hiperluminică, „Laserbrain”, care sună ca „Lazerbrain”. La rândul lui, Solo, aflat în pragul pietrificării cu carbonit, îi răspunde sec: „Știu!”, când Leia îi comunică clasicul :„Te iubesc!”. Sau Hidosul care îi spune
Forța Întunericită () [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]