KorAP: Find »[drukola/base=opozițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

180 matches

Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672

mențin procesul de accentuare a comportamentelor deja existente. Prevalență Prevalența a fost estimată la 2-16% din populație (APA; 2000). Înainte de pubertate, numărul băieților cu acest diagnostic este mai mare decât al fetelor, însă, în rândul adolescenților, raportul este egal. Tulburarea opozițională se asociază frecvent cu cea de conduită, dizabilitățile de învățare și ADHD. Peste 80% dintre copiii afectați suferă și de ADHD, iar 65% dintre cei cu ADHD suferă și de tulburare opozițională. De reținut În vreme ce tulburarea opozițională este asociată cu

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
însă, în rândul adolescenților, raportul este egal. Tulburarea opozițională se asociază frecvent cu cea de conduită, dizabilitățile de învățare și ADHD. Peste 80% dintre copiii afectați suferă și de ADHD, iar 65% dintre cei cu ADHD suferă și de tulburare opozițională. De reținut În vreme ce tulburarea opozițională este asociată cu comportamentele agresive explicite și nedistructive, tulburarea de conduită presupune comportamente agresive ce pot fi distructive și încalcă drepturile celorlalți. Evoluție Analiza evoluției afecțiunii sugerează existența unei serii de comportamente dezadaptative ce începe

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
este egal. Tulburarea opozițională se asociază frecvent cu cea de conduită, dizabilitățile de învățare și ADHD. Peste 80% dintre copiii afectați suferă și de ADHD, iar 65% dintre cei cu ADHD suferă și de tulburare opozițională. De reținut În vreme ce tulburarea opozițională este asociată cu comportamentele agresive explicite și nedistructive, tulburarea de conduită presupune comportamente agresive ce pot fi distructive și încalcă drepturile celorlalți. Evoluție Analiza evoluției afecțiunii sugerează existența unei serii de comportamente dezadaptative ce începe cu ADHD, continuă cu tulburarea

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
este asociată cu comportamentele agresive explicite și nedistructive, tulburarea de conduită presupune comportamente agresive ce pot fi distructive și încalcă drepturile celorlalți. Evoluție Analiza evoluției afecțiunii sugerează existența unei serii de comportamente dezadaptative ce începe cu ADHD, continuă cu tulburarea opozițională și, apoi, culminează cu tulburarea de conduită (Loeber, Green, Lahey, Christ & Frick, 1992). Totuși, există dovezi că nu întotdeauna se parcurg toate aceste etape (comportamentele dispar o dată cu creșterea în vârstă) în cazul formelor ușoare de comportament dezadaptativ (Loeber & Stouthamer-Loeber, 1998

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
comportamente s-au manifestat înainte de 13 ani. De reținut Conform criteriile din DSM-IV-TR, în stabilirea diagnosticului, are prioritate tulburarea cea mai gravă. În cazul de față, ordinea tulburărilor de comportament de la cea mai ușoară la cea mai gravă este: tulburarea opozițională, tulburarea de conduită și tulburarea de personalitate antisocială, diagnostic ce nu se poate pune înainte de 18 ani. Copiii cu tulburare de conduită inițiază frecvent acțiuni agresive, se implică în altercații fizice sau îi amenință, sfidează și intimidează pe cei din

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
sunt comportamentele cu grad ridicat de risc : acte ce îi predispun la accidente, consum sau abuz de substanțe psihoactive, boli cu transmitere sexuală și sarcină în adolescență (APA, 2000). De reținut În urma unei analize factoriale a criteriilor asociate cu tulburarea opozițională și tulburarea de conduită, Frick și colaboratorii săi (1993) au identificat patru categorii de reacții potențiale definite în funcție de perechile de caracteristici comportamentale explicit/implicit și distructiv/nedistructiv. Secțiune „Pe scurt 8.1” face o trecere în revistă a acestor comportamente

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
implicit, distructiv/nedistructiv) și a rezultatelor unui studiu longitudinal asupra comportamentelor problematice la copii și adolescenți, Loeber și Keenan (1994) sugerează o serie de tipuri de tulburare de conduită potențiale: Comportament de conflict cu autoritatea. Ca și în cazul tulburării opoziționale, subiecții au o atitudine sfidătoare și încalcă regulile, însă nu le fac rău celorlalți (de pildă, absentează nemotivat, fug de acasă). Comportament problematic implicit. Subiecții încalcă regulile (de exemplu, fură din magazine sau recurg la vandalism), dar nu sunt violenți

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
diferite. Băieții au tendința de a se manifesta prin vandalism, altercații fizice, furt și mai multe probleme de disciplină la școală, iar fetele fug de acasă, consumă substanțe psihoactive, lipsesc nemotivat și se prostituează (APA, 2000). Comorbidități Ca și tulburarea opozițională, tulburarea de conduită este frecvent însoțită de comorbidități și, cum cei afectați au vârste mai mari, acestora li se adaugă foarte adesea abuzul de substanțe psihoactive în 50% din cazuri (Reebye, Moretti & Gulliver, 1995) și depresia. Evoluție Dintre toate tulburările

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
a gravita în jurul altor copii cu comportament similar, antrenându-i pe cei de aceeași vârstă în activități ce deviază de la normal (Dishion, Spracklen, Andrews & Patterson, 1996). CATEGORIA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT DISRUPTIVE După cum s-a menționat anterior, cercetările susțin abordarea tulburării opoziționale și a celei de conduită ca două afecțiuni distincte (Frick și colab., 1993). Totuși, fiind ambele tulburări de comportament disruptive, ele au multe caracteristici comune - atitudinea de sfidare, agresivitatea și comportamentele de încălcare a regulilor - și au, de asemenea, multe

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
ambele tulburări de comportament disruptive, ele au multe caracteristici comune - atitudinea de sfidare, agresivitatea și comportamentele de încălcare a regulilor - și au, de asemenea, multe în comun în ceea ce privește etiologia, evaluarea și tratamentul. În plus, deși 75% dintre copiii cu tulburare opozițională nu sunt diagnosticați cu tulburare de conduită, 90% dintre cei cu tulburare de conduită au fost diagnosticați inițial cu tulburare opozițională (Rey, 1993). Dacă nu se specifică altfel, informațiile din următoarele secțiuni (etiologie, evaluare, tratament) se referă la ambele afecțiuni

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
au, de asemenea, multe în comun în ceea ce privește etiologia, evaluarea și tratamentul. În plus, deși 75% dintre copiii cu tulburare opozițională nu sunt diagnosticați cu tulburare de conduită, 90% dintre cei cu tulburare de conduită au fost diagnosticați inițial cu tulburare opozițională (Rey, 1993). Dacă nu se specifică altfel, informațiile din următoarele secțiuni (etiologie, evaluare, tratament) se referă la ambele afecțiuni. Etiologie: factorii de risc și factorii de protecție Factori biologici, neurologici și genetici În urma investigațiilor neurologice, s-a constatat o activitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
evaluare a comportamentului discutate anterior conțin subscale dedicate problemelor de conduită și oferă, în același timp, informații privind posibilele comorbidități pentru ficare dintre comportamentele descrise. În continuare, vom menționa scalele în cazul cărora este de așteptat ca populațiile cu tulburare opozițională și tulburare de conduită să obțină scoruri clinice sau borderline ridicate. În cadrul ASEBA (Achenbach & Rescorla, 2001), acești copii vor avea, foarte probabil, punctaje mari la următoarele scale de sindrom: probleme sociale, încălcare a regulilor, comportament agresiv, probleme de extroversiune și

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
ASEBA (Achenbach & Rescorla, 2001), acești copii vor avea, foarte probabil, punctaje mari la următoarele scale de sindrom: probleme sociale, încălcare a regulilor, comportament agresiv, probleme de extroversiune și probleme totale. La scalele bazate pe DSM ale ASEBA, cei cu tulburare opozițională și de conduită vor obține, foarte posibil, scoruri mari. În cazul scalelor Conner pentru părinți și cadre didactice (CPRS, CTSR, 1998), se vor înregistra punctaje mari la scalele privind problemele sociale și opoziționale, iar scala de autoevaluare pentru adolescenți Conners-Wells

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
pe DSM ale ASEBA, cei cu tulburare opozițională și de conduită vor obține, foarte posibil, scoruri mari. În cazul scalelor Conner pentru părinți și cadre didactice (CPRS, CTSR, 1998), se vor înregistra punctaje mari la scalele privind problemele sociale și opoziționale, iar scala de autoevaluare pentru adolescenți Conners-Wells (Conners-Wells’ Adolescent Self-Report Scale, CASS, 1997) este foarte probabil să indice probleme familiale, de conduită și de controlare a furiei. În cadrul „Sistemului de evaluare comportamentală pentru copii” (BASC, Reynolds & Kamphaus, 1992), scale cu

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
mari vor fi, foarte probabil, cele referitoare la agresivitate, probleme de conduită și problemele de extroversiune compozite. Tratament Tratamentele validate empiric pentru tulburările de comportament disruptive Una dintre problemele pe care le pune găsirea de tratamente validate empiric pentru tulburarea opozițională sau tulburarea de conduită este faptul că multe rezultate sunt clasate în categoria largă a tulburărilor de comportament disruptive. Brestan și Eyberg (1998) au trecut în revistă și au evaluat 82 de studii făcute pe mai mult de 5000 de

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
multe rezultate sunt clasate în categoria largă a tulburărilor de comportament disruptive. Brestan și Eyberg (1998) au trecut în revistă și au evaluat 82 de studii făcute pe mai mult de 5000 de subiecți (cu tulburări de comportament disruptive: tulburare opozițională și/sau de conduită) conform criteriile stabilite de comitetul special al Asociației Americane de Psihiatrie (1995) pentru tratamentele validate empiric. Autorii au constatat că majoritatea programelor analizate se întemeiază pe metode cognitiv-comportamentale, cu sau fără o componentă parentală. Dintre ele

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
în care copiii sunt învățați cum să rezolve probleme într-un mod foarte previzibil și logic. Cel de-al doilea (Coping Power; Larson & Lochman, 2002) cuprinde 26 de ședințe care se concentrează asupra stăpânirii furiei. Intervențiile terapeutice specifice pentru tulburarea opozițională Programele de intervenție pentru tulburarea opozițională au întâmpinat dificultăți din cauză că această afecțiune este deosebit de rezistentă la tratament (Rey, 1993) și au fost criticate pentru că nu țin cont de factorii contextuali care influențează familiile cu nivel ridicat de risc (Kazdin, 1996

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
să rezolve probleme într-un mod foarte previzibil și logic. Cel de-al doilea (Coping Power; Larson & Lochman, 2002) cuprinde 26 de ședințe care se concentrează asupra stăpânirii furiei. Intervențiile terapeutice specifice pentru tulburarea opozițională Programele de intervenție pentru tulburarea opozițională au întâmpinat dificultăți din cauză că această afecțiune este deosebit de rezistentă la tratament (Rey, 1993) și au fost criticate pentru că nu țin cont de factorii contextuali care influențează familiile cu nivel ridicat de risc (Kazdin, 1996). Cu toate acestea, anumite programe special

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
care abandonează în procent mare programele. Autorii afirmă că rezultatele multora dintre studii distorsionează lucrurile deoarece prezintă doar familiile cele mai motivate, care au dus până la capăt tratamentul, și că intervențiile trebuie să vizeze distorsiunile și deficiențele cognitive specifice tulburării opoziționale. Greene și colaboratorii săi (2002) au elaborat un program alternativ de rezolvare a problemelor prin colaborare (Collaborative Problem Solving, CPS; Green & Ablon, 2004) care își propune să se concentreze asupra deficiențelor pe care le au acești copiii în materie de

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
grave (delincvenți sexuali, delicvenți cronici, delicvenți violenți și tineri care consumă și abuzează de substanțe psihoactive) este bine fundamentată empiric (Hengeller & Bourdouin, 1990; Schoenwald și colab., 2000). Verificați-vă cunoștințele Care dintre următoarele afirmații privind tulburarea de conduită și tulburarea opozițională est falsă? Cronologic, tulburarea opozițională apare de obicei înainte de cea de conduită. Majoritatea copiilor cu tulburare opozițională ajung să sufere și de tulburare de conduită. Printre comportamentele copiilor cu tulburare opozițională se numără sfidarea și furia. Tulburarea de conduită presupune

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
delicvenți violenți și tineri care consumă și abuzează de substanțe psihoactive) este bine fundamentată empiric (Hengeller & Bourdouin, 1990; Schoenwald și colab., 2000). Verificați-vă cunoștințele Care dintre următoarele afirmații privind tulburarea de conduită și tulburarea opozițională est falsă? Cronologic, tulburarea opozițională apare de obicei înainte de cea de conduită. Majoritatea copiilor cu tulburare opozițională ajung să sufere și de tulburare de conduită. Printre comportamentele copiilor cu tulburare opozițională se numără sfidarea și furia. Tulburarea de conduită presupune acte grave de agresivitate față de

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
bine fundamentată empiric (Hengeller & Bourdouin, 1990; Schoenwald și colab., 2000). Verificați-vă cunoștințele Care dintre următoarele afirmații privind tulburarea de conduită și tulburarea opozițională est falsă? Cronologic, tulburarea opozițională apare de obicei înainte de cea de conduită. Majoritatea copiilor cu tulburare opozițională ajung să sufere și de tulburare de conduită. Printre comportamentele copiilor cu tulburare opozițională se numără sfidarea și furia. Tulburarea de conduită presupune acte grave de agresivitate față de ceilalți. Frick și colaboratorii săi (1991) au stabilit că tulburarea opozițională și

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
dintre următoarele afirmații privind tulburarea de conduită și tulburarea opozițională est falsă? Cronologic, tulburarea opozițională apare de obicei înainte de cea de conduită. Majoritatea copiilor cu tulburare opozițională ajung să sufere și de tulburare de conduită. Printre comportamentele copiilor cu tulburare opozițională se numără sfidarea și furia. Tulburarea de conduită presupune acte grave de agresivitate față de ceilalți. Frick și colaboratorii săi (1991) au stabilit că tulburarea opozițională și tulburarea de conduită pot fi descrise cu ajutorul a patru categorii de comportament. Care dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
tulburare opozițională ajung să sufere și de tulburare de conduită. Printre comportamentele copiilor cu tulburare opozițională se numără sfidarea și furia. Tulburarea de conduită presupune acte grave de agresivitate față de ceilalți. Frick și colaboratorii săi (1991) au stabilit că tulburarea opozițională și tulburarea de conduită pot fi descrise cu ajutorul a patru categorii de comportament. Care dintre următoarele afirmații e falsă? Printre comportamentele ce apar în tulburarea opozițională se numără nerespectarea autorității. Printre comportamentele ce apar în tulburarea de conduită se numără

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
grave de agresivitate față de ceilalți. Frick și colaboratorii săi (1991) au stabilit că tulburarea opozițională și tulburarea de conduită pot fi descrise cu ajutorul a patru categorii de comportament. Care dintre următoarele afirmații e falsă? Printre comportamentele ce apar în tulburarea opozițională se numără nerespectarea autorității. Printre comportamentele ce apar în tulburarea de conduită se numără violarea proprietății. Tulburarea opozițională se manifestă prin comportamente de sfidare. Printre comportamentele ce apar în tulburarea de conduită se numără absenteismul nemotivat și încălcarea regulilor. Conform

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]