180 matches
-
el a început să-și facă plimbările lui obișnuite seara. b. analitic: În loc de a ajunge medic, el a devenit un foarte bun pianist. c. complex: În loc de a ajunge ceea ce doriseră părinții lui, el s-a dedicat picturii. d. propozițional (completiva opozițională): „Poezia e ca o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga, 87
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când e luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
borș de știr, pentru ca apoi în chiliile lor să se înfrupte cu plachie de crap, sunt niște ipocrite.” (G. Călinescu, C.O., 177) Când se introduce prin această din urmă serie de conjuncții și locuțiuni conjuncționale, identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi asigurată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi asigurată atunci de existența unor opoziții semantic-lexicale între componente ale celor două propoziții (regenta și opoziționala): „Totdeauna am fost încredințat că furnica este o ființă harnică, strângând, în vreme ce greierul ușuratec, cântă.” (G. Călinescu, C.O., 43), „Mă mir
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi asigurată atunci de existența unor opoziții semantic-lexicale între componente ale celor două propoziții (regenta și opoziționala): „Totdeauna am fost încredințat că furnica este o ființă harnică, strângând, în vreme ce greierul ușuratec, cântă.” (G. Călinescu, C.O., 43), „Mă mir, deci, că, în timp ce în fața piramidei toată lumea se oprește, nimeni nu dă atenție acestei fântâni.” (O. Paler, Caminante, 241
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de fraze ar trebui numite opozitive 53.” Din aceeași perspectivă, a dominării componentelor logică și ontologică, coordonarea realizată prin conjuncția ci este o alternativă sintactică, printr-un raport de cvasisinonimie, la relația de dependență care generează funcția sintactică de circumstanțial opozițional: Nu învață, ci doarme./ În loc să învețe, el doarme. Enunțurile dezvoltă un grad ridicat de sinonimie când în amândouă s-ar putea presupune, relativ asemănător ca în frazele cu subordonate concesive sau cu coordonare adversativă, o stare de așteptare frustrată: În loc să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în frazele cu subordonate concesive sau cu coordonare adversativă, o stare de așteptare frustrată: În loc să învețe (cum era de așteptat), el doarme./ Nu învață (cum era de așteptat), ci doarme. Dar această trăsătură semantică, circumscrisă inferenței logice, definitorie pentru circumstanțialul opozițional, nu mai intervine în frazele în care coordonarea opozitivă exprimă numai o opoziție între cele două unități sintactice implicate, în sensul negării sau infirmării uneia din cele două posibilități luate în considerație: Nu vine ci pleacă., Nu e marți ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formei, afirmativă sau negativă, a verbului-predicat și, de aceea, identitatea lor e inversată. 40. În G.A., II, p. 333, pe când și de unde sunt considerate elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a plătit de datorii, a dres acaretul, și încă spun toți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care le poate lua privitorul în raport cu imaginile și artefactele culturale, respectiv o lectură dominant-hegemonică, în care privitorul nu chestionează poziția hegemonică a mesajului dominant, o lectură negociată, în care apare nevoia negocierii unei interpretări a semnificațiilor dominante, și o lectură opozițională, care se manifestă prin dezacord, ori chiar respingere a poziției ideologice încastrată în mesaj 107. Analizând condiția centralității ochiului în cultura occidentală, un alt teoretician al culturii vizuale, Chris Jenks 108, susține că orice încercare de a stabili o teorie
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o multiplicare a tipurilor de critică care au percutat la schimbările accentuate din viața socială, politică, economică ori tehnologică, cauzate de necesitatea regândirii raporturilor de comuniune și de producție a existenței. Astfel, asocierea unor critici cu descrierea, legitimarea ori comentarea opozițională a unor curente artistice a generat mai multe tipuri de critică, de relevanță post-estetică, care au conturat înțelegerea actuală a artei ca un fenomen inter-discursiv și de intermediere ce s-a manifestat transversal, ca rezultat al auto-reflexivității. Printre tendințele critice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în acest eseu, precum opoziția dintre "prezentabilitate" (presentness) și "prezență" (presence) ori dintre "instantaneitate" (instantaneousness) și "durată" (duration) ori dintre "abstracție" (abstraction) și "obiectualitate" (objecthood). Constatând că, datorită gândirii deconstructiviste, avem astăzi parte de o asumare a suspiciunii față de gândirea opozițională în variatele sale forme, criticul american aduce în vedere faptul că însăși minimaliștii și-au definit arta prin opoziție directă cu pictura și sculptura abstractă care i-a precedat. Recunoscând influența pe care a avut-o Greenberg asupra sa în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teritoriului fie din punctul de vedere al unei conștiințe sociale a sferei publice. Dacă majoritatea proiectelor de artă în spațiul public sunt receptate în cadrul transformativ al "sferei sociale burgheze", proiectele de artă critică propuse în spațiul public acționează din perspectiva opozițională a unei "contra-sfere publice". Într-un articol despre articularea critică a artei în spațiul public, prin confruntarea cu transformarea culturală industrială a sferei publice burgheze, Philip Glahn pune problema unei reexaminări a transformării cadrului inteligibilității, experienței și acceptării culturale 244
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
experienței sociale. În condițiile în care sfera publică dominantă, reprezentată de instituții, practici și agenții, ar organiza experiența socială sub forma aparentă a accesibilității universale promovată de sfera publică burgheză, ar fi necesară mobilizarea asupra formării unei "contra"-sfere publice opoziționale atât pe baza înțelegerii sferei publice ca loc al contestării discursive, cât și a includerii experiențelor materiale care au fost excluse în timp. În viziunea lui Philip Glahn strategia "povestirii", producerea contranarațiunilor și inserarea lor în canonul acceptat al relatărilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contemporane a realității. Ca atare, participarea publicului și reaproprierea creativă a experiențelor materiale în opoziție cu istoriile idealizate ale industriei "adevărului cultural" universal au contribuit la producerea practicilor media alternative, care au făcut posibile aparițiile acelor contra-sfere publice cu caracter opozițional și contestatar. În raport cu aparatul mediatic de reproducere ideologică, care mai curând facilitează recunoașterea lucrurilor deja știute decât produce cunoaștere, arta publică critică dezarticulează narațiunile tradiționale adresându-se unei pluralități de sfere publice și creându-și noi publicuri prin formarea unor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și anume cel de ""inventator" cel ce interpretează pentru consumator înțelesul fragmentelor colecționate în forma textului sau a adresei"752. Dacă abordarea retorică a comunicării mediate trebuie să țină seama de caracterul "fragmentar, lipsit de conexiuni, chiar contradictoriu sau, provizoriu, opozițional"753 al formelor sale de prezentare, sarcina criticului retoric devine aceea de a "construi adrese din țesătura experienței mediate, înainte de a emite aprecieri cu privire la ce ne spun adresele respective despre viața socială"754. Cu alte cuvinte, criticul are mandatul de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Deturnarea (détournement) practicată de situaționiști desemnează actul de distorsionare și reinterpretare a imaginilor, evenimentelor și situațiilor. Astfel, semnificația este redefinită, convenția este încălcată, iar discursul este recucerit. Acțiunile artistice critice sunt în primul rând puneri în scenă ale unui comportament opozițional, care scot în evidență alternativele la sistemul subordonării. Uneori este utilizat propriul corp, pentru a încălca în mod public o interdicție și pentru a prelua răspunderea pentru acest lucru. Astfel, un lettrist provocateur deghizat în călugăr a reușit să țină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
reținut configurația internă a tractului fonator care este asemănătoare cu sistemul de tuburi și dilatări prevăzute cu pistoane, în ideea realizată de E. Leipp. Coordonarea mișcărilor pistoanelor și a supapelor determină izolat, simultan sau în contratimp ocluzii, explozii, suflu, aspecte opoziționale care caracterizează sistemul fonemic al vorbirii rostite de om. Supapa principală în această coordonare o formează vălul palatin, organul esențial, care asigură închiderea și deschiderea ritmică între rezonatorii bucal și nasal. Lungimea și mobilitatea sa, trebuie să-i permită mișcări
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de la aceste reguli, nereușind să efectueze forma și articularea fonemelor adecvate pentru combinațiile cerute de un anume cuvânt, dereglând stabilitatea frecvențelor și a distribuției elementelor fonetice pentru limba dată, ceea ce determină un anumit grad de neinteligibilitate a mesajului transmis. Probabilitățile opoziționale distinctive se restrâng, ceea ce duce la dificultăți în decodare. De pildă subiectul M. A. în vârstă de 3 ani și 6 luni, cu despicătură posterioară completă, operată, restrânge aceste posibilități la vocale și consoana c, consoană specific velară și totuși
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
diagnostic clinic, reduce posibilitatea de articulare la vocale și consoana nazală „n”, alte consoane nefiindu-I accesibile deși operația a dat un văl funcțional. Subiectul O. S. în vârstă de 6 ani, cu despicătură unilaterală stângă completă, operată, reduce posibilitățile opoziționale distinctive la vocalele + h + n + m. Astfel cuvântul cană este pronunțat hană, pană = hană, băiat = hăiah etc. Insuficiența velară înainte de operație ca și cea de după operație nu permite formarea suflului exploziv în bilabialele p, b, acestea fiind înlocuite cu m
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cicatricile postoperatorii, a istmului faringian, a buzelor, a obrajilor și a limbii. Amintim doar câteva din aceste exerciții: umflarea și sugerea obrajilor, țuguierea și tensionarea laterală a buzelor, tracționarea buzei superioare în jos și în sus, mișcări ale limbii direcționate opozițional în gură și în afara gurii. Aceste mișcări sunt complimentare, două câte două, presupunând trecerea bruscă dintr-o mișcare în alta, efectuate cu amplitudine mare, ritmic și programat. Acest program de exerciții musculare se poate continua cu exerciții de deglutiție (ingerarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
social), care este uzaj comun și curent al unei comunități lingvistice. Dimpotrivă, sistemul cuprinde tot ceea ce este funcțional (distinctiv) în mod obiectiv. Norma corespunde în linii mari limbii ca "instituție socială"; sistemul este limba ca ansamblu de funcții distinctive (structuri opoziționale). Drept corolar, norma este un ansamblu formalizat de realizări tradiționale; ea cuprinde ceea ce "include" deja, ceea ce se găsește realizat într-o tradiție lingvistică; sistemul, din contră, e un ansamblu de posibilități de realizare: el cuprinde deopotrivă ceea ce n-a fost
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care să susțină continuarea sistemului monarhiei absolute a dreptului divin. Regi, aristocrați sau membri ai Curții, cei de la care s-ar fi putut aștepta să formeze o opoziție coerentă și cei pe care s-ar fi putut baza o doctrină opozițională credibilă, toți aceștia par să se evapore. La fel, se pare, s-a întîmplat după abdicarea țarului Nicolae al II-lea, la începutul anului revoluției bolșevice. În contextul revoluției franceze încep să fie vehiculate conceptele de conservator și liberal. Concepte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]