225 matches
-
prin Marea Mediterană, trecea prin Berlin. Iar noi, în loc să dăm un impuls viguros dezvoltării statelor balcanice care, o dată eliberate, s-au dovedit a fi cât mai puțin rusofile posibil și cu care am avut cele mai bune relații, am luat partea opresorului turc. Eroarea funestă a politicii noastre tripliciene în Orient, care aruncase Rusia, prietena naturală și cea mai bună vecină a noastră, în brațele Franței și ale Angliei, această eroare era cu atât mai vizibilă și mai clară, astfel că o
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
puternică decât toate tragediile din România. Deci noi am crescut cu asta, cu nostalgia țării ei pierdute. V.A. : Era foarte nemulțumită de administrația românească din Basarabia ? A.M.P. : PĂi, nu, că ei făceau parte din administrația românească. Ei erau „opresorii“ Ăia de care se plângeau cei‑ lalți. Bunica mea și bunicul meu, care era ofițer al regelui, nici într-un caz nu erau de părerea asta. Ei nu considerau că noi am făcut ceva rău în Basarabia. Bunicii mele i-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
actul odios al generalului Basta, care l-a ucis mișelește pe marele nostru domnitor, Mihai Vodă cel Viteaz, prim întregitor al tuturor teritoriilor în care românii erau majoritari. O primă informație pe care o găsim noi despre această familie de opresori e cea pe care ne-o oferă Revista-Magazin ELANURI nr 3/1969, culeasă de elevii Liceului Teoretic din Orașul Victoria din manualul lor de Istoria Românilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1972, la pag. 143, din care aflăm că «la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
familie, Gheorghe Sofianu ar fi spus, potrivit unui delator, următoarele: „Am să mă răzbun și eu pe acei ce și-au bătut joc de mine și de frate-meu Mitică, că doar știi situația lui”. Cu toată aversiunea sa față de opresorii de atunci, care astăzi, spun ei, s-au „democratizat”, unii fiind chiar parlamentari aleși liber de un popor ce și-a uitat trecutul, părintele nu s-a răzbunat pe nimeni pentru că dacă ar fi vrut s-o facă ar fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
problematici deosebit de importante în evoluția feminismului, mai ales asupra patriarhatului ca formă endemică de puterexe "„putere" și asupra caracterului politic al ierarhiilor și comportamentului de gen. Iată câteva dintre aceste idei: - Femeile sunt aservite ca femei (pentru că sunt femei), iar opresorii lor sunt bărbații. Puterea bărbătească trebuie înțeleasă și analizată ca ireductibilă în raport cu celelalte forme (de clasă, de rasă). Conceptul care reflectă această formă de puterexe "„putere" este cel de patriarhatxe "„patriarhat". - Întreaga ordine de gen în care oamenii gândesc, utilizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
populația într-una de complici ai partidului-stat. Traiul în condițiile respectării tuturor legilor nu era posibil. În consecință, oamenii aveau diferite grade de culpabilitate și, o dată cu acestea, diferite doze de lașitate. „Cetățenii” unui stat totalitar devin victime colaboraționiste ale propriului opresor 35 (adesea și torționar, vezi vasta bibliografie despre comunismul gulagurilor). „Prin intermediul strategiilor disciplinare instituționalizate și al retoricii despre acestea, statulxe "„stat" a definit parametrii permisibilului și tolerabilului (a construit o - n. M.M.) ordine simbolică ce se slujea pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele radicale (în abordarea radicală, separarea teoretică și politică de bărbați apărea ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
s-a realizat efectiv. Dacă acest lucru este înțeles ca mecanism de emancipare sau, dimpotrivă, de oprimare, este o altă discuție. În feminismul de orientare radicală, se consideră că femeile sunt aservite ca femei de către bărbați, care apar drept adevărați opresori în virtutea unei ordini sociale convenabile pentru ei - ordinea patriarhală. Relațiile de dominație sunt recunoscute pretutindeni, în sfera publică și în cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o situație paralelă. Femeile părinți singuri sunt adesea hărțuite, agresate, marginalizate, tocmai pentru că în plan public s-a identificat o anume vulnerabilitate, care decurge din starea lor de singurătate. Femeile respective nu sunt supuse presiunilor de acest tip în cadrul familiei (opresorul lipsește), dar sunt vânate în spațiul public, ca fiind disponibile, ușor de influențat, abordabile. Toate aceste aspecte sunt de fapt dimensiuni ale vieții private, care decurg dintr-un statut aparte: celibatul. Prin faptul că persoana care este celibatară dispune de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
punct de vedere radical ar denunța înțelegerea patriarhală implicită, prin care tatăl ar fi mai puțin responsabil decât mama de creșterea copilului lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În acest sens, nu s-ar face un pact cu opresorul. Un părinte care nu-și îndeplinește obligațiile față de copilul său este sancționat social, și nu tolerat să facă acest lucru (la limită, până la decăderea din drepturile părintești). Neimplicarea în creșterea copilului este, desigur, o opțiune personală. Numai că, față de aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
n-a durat decât treizeci de ani). Astăzi, spun ei, trăim sub un mandat mult mai rău, avem sfâșierile reciproce, dar fără un arbitru-judecător de tușă (ONU fiind prea inform pentru a tranșa în vreo cauză anume). De fapt, nici opresorul englez însuși nu-și făcea prea multe iluzii în privința viitorului, dacă e să luăm de bună declarația din 9 noiembrie 1938 (și nu din 2008, cum s-ar putea crede!): "Guvernul Maiestății Sale, după un studiu aprofundat al raportului Comisiei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al satului, pe care sănătatea și numărul anilor adunați n-o mai lasă să iasă în uliță. Dar de acolo din singurătatea ei lipsită de lumina ochilor, reamintește oamenilor, că odată, un voinic a răsărit din lutul satului ca să arate opresorilor că românul speră și nu renunță niciodată la lupta sa pentru libertate, indiferent de duritatea opreliștilor ce-i apar în cale. Cine trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui Victor al lui Lonu, numai dacă nu vrea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și printre cei mai recalcitranți moșieri care își istoveau lucrătorii. Deseori mitingurile se sfârșeau în încăierări ori în procese de defăimare intentate de puternicii moșieri. Domnul Perez s-a simțit parte în cauză. Era moșier. Era, oare, și el un opresor al țăranilor? Și-a luat toate contractele încheiate între familia sa și lucrătorii agricoli și le-a consemnat spre examinare monseniorului Manzini, rugându-l să-i semnaleze eventualele nedreptăți. Mons. Manzini, conștiință deschisă, spirit cult și iubitor al adevărului și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
genereze norme injuste și atrocități sistematice: «De-a lungul istoriei, masele au fost folosite sub diverse standarde ideologice pentru a înlătura clasele privilegiate ale momentului; totuși rezultatul a fost doar înlocuirea lor cu noi stăpâni care au devenit instantaneu noii opresori ai societății, nu mai puțin eficienți decât predecesorii lor. Despotismul noii clase din Rusia nu a constituit o excepție, ci o ilustrare a acestei legi universale». Într-un regim totalitar, etica responsabilității este abolită și înlocuită: „Convertit în religie de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un al treilea exil... Brecht numea exilul o "dialectică a schimbării" și am explicat de ce această, adesea dură schimbare, cere energie juvenilă. Sunt schimbări importante azi în situația evreimii din lume. Starea post-holocaust, adică după catastrofa care a împlinit visul opresorilor antisemiți dintotdeauna, a urmat o oarecare perioadă de "timiditate" față de "poporul ales" pentru suferință. Atunci s-a și creat Statul Israel, într-o zonă din păcate ostilă iar Biserica, cel puțin cea catolică și protestantă, păreau să se fi conciliat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de glie, de trecut, de libertate, dar și ura contra opresorului. „Sunt rodul dragostei și-al urii” - spune poetul, întorcându-se la sursa reacțiilor care, fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
popor oarecare este ocupat prin violență de un stat oarecare și dacă îi este refuzat, contra voinței sale, indiferent care este aceasta, dreptul la plebiscit sau manifestarea voinței sale în adunările naționale, în rezoluțiile de partid sau prin insurecții contra opresorilor, dacă se refuză retragerea trupelor de ocupație și nu i se acordă populației dreptul de a organiza propria sa formă de guvernare, o astfel de stare de lucruri constituie o anexiune sau o ocupare prin violență. 36 1917, noiembrie 14
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
o societate fără periferie, În care federația grupurilor minoritare de egali (de fapt, a grupurilor Închise, recrutate pe baza unei singure trăsături: homosexualii, scunzii, lesbienele, negrii, penticostalii, grașii, handicapații de diverse categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr Împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri Închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale În interior și le traduc În termeni organiciști În exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doar prin violență se poate schimba lumea, ci și făcînd recurs la puterea morală din noi și adresîndu-ne conștiinței și umanității adversarilor, direct, sau indirect, prin rugăciune de pildă. Cînd sunt slab, atunci sunt tare", spunea Sf. Apostol Pavel. Iar opresorul va găsi un dușman pe măsura lui și-și va risipi repede așa-zisele forțe. Există o răspundere pentru tot ce faci și totul se plătește. Adversarul trebuie prins în capcana propriei morale. Există niște legi imuabile care susțin universul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prioritatea acordată principiului "repatiției după nevoi" a resurselor economice, iar nu modului lor de realizare. Or, resursele se epuizează dacă rămân în planul secund al politicii, ducând, finalmente, la sărăcie. Marx se mai iluziona că statul burghez va dispărea, ca opresor, dar efectul utopiei a dus la întărirea acestuia până la dictatura absolută, oglindă a eșecului primului principiu 300. În capcana dictaturii a căzut, inevitabil, și Ceaușescu. Prin apropierea de America însă, istoria i-a mai dat două șanse de împlinire a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
existe o identitate completă între obiceiuri? România seamănă oare cu Franța? Nu există oare o linie de demarcație profundă între un popor luminat și puternic și această ramură atât de mult timp ignorată a rasei latine, abia ieșind din mâinile opresorilor săi, rănită, necultivată, ofilită? În materie de impozite, nu există nimic mai elocvent decât cifrele. Bugetul Principatelor face să figureze pentru contribuția directă o sumă de piaștri: 77 de milioane. Și anume: 1. Pentru contribuția personală, fosta capitație și pentru
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dinții, alții să-și strivească capul de perete", relatează Virgil Ierunca. "În zadar. Erau, în general, surprinși la timp de reeducatorii însărcinați cu supravegherea lor permanentă"18. O carte greu de citit, Fenomenul Pitești arată fața cea mai întunecată a opresorilor din perioada comunistă. "Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România" precizează în Raportul final principalele acțiuni criminale pentru care comunismul trebuie condamnat: renunțarea la interesele naționale în detrimentul URSS-ului; desființarea statului de drept și a pluralismului prin acțiuni rău
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se redresa economic în urma celui de-al doilea război mondial. Așa a luat naștere, la 12 martie 1947, Planul Marshall - politica SUA pentru sprijinirea popoarelor libere ce se opun încercărilor de subjugare venite din partea unor minorități înarmate sau a unor opresori străini (declarația președintelui Truman, apud Kissinger, 1998, p. 397), care presupunea acordarea unor ajutoare financiare consistente statelor din Europa Centrală și de Vest pentru ca acestea să lupte împotriva instaurării comunismului. În al doilea rând, este vorba de securitatea Europei Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ce evoluează în interiorul unei realități date, și cele critice, care își propun schimbarea acestei realități. Adepții teoriilor critice resping abordarea statocentrică, argumentând că, de foarte multe ori, chiar statele sunt o parte a problemei securității. Se presupune că cetățenii statelor opresoare resimt că cele mai importante amenințări vin chiar din partea autorităților. Aceste teorii propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar dimensiunea acțională a acestei paradigme îi face pe unii dintre teoreticienii săi să mute accentul pe problema emancipării indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
expresionistă, tratate însă cu un timbru original și într-o tonalitate care dezminte tot ce s-a scris despre "poezia feminină" și despre "candoarea" vîrstei primei cărți: sînt tema corporalității poemului, întîlnită rareori în poezia generației '80 și motivul realului opresor, al cotidianului cenușiu și inform care modifică structuri ale ființei interioare, le spulberă pentru a lăsa eului varianta recompunerii, a reconstituirii și reformării sale: "Sîngele tău/ se scurge/ prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]