1,583 matches
-
Vasile Vasilache, Vladimir Beșleagă și Serafim Saka, dintre șaizeciști sunt prezenți criticii Eliza Botezatu, Gheorghe Mazilu, Ion Ciocanu și Mihai Cimpoi, dintre șaptezeciști poeții Nicolae Dabija, Andrei }urcanu (mai mult critic decât poet), Leo Butnaru și hispanistul Sergiu Pavlicenco, dintre optzeciști își spun opiniile Valentina Tăzlăuanu, Arcadie Suceveanu, Ioan Mânăscurtă, Alexandru Burlacu, Vasile Gârneț, Nicolae Popa și Constantin Cheianu, dintre nouăzeciști îi cunoaștem pe Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Vitalie Ciobanu, Emilian Galaicu-Păun și Iulian Ciocan, iar dintre cei foarte tineri pe
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
Lefter remarcă pe bună dreptate sincronizarea firească a tinerilor din noul val (Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Emilian Galaicu-Păun, Iulian Ciocan, Lucia }urcanu, Dorina Bohanțov), care discută fără nici un fel de complexe și cu o foarte bună cunoaștere a reperelor: romanul optzecist, erosul postmodern, noua poezie, canonul, avatarurile livrescului - cu o bibliografie românească și europeană actualizată și natural asimilată. Eugen Lungu a reușit să pună foarte bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Între timp, și-a
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
editorul Mircea V. Ciobanu, care îl apreciază superlativ ca pe un explorator al bibliotecii. A dovedit-o până acum în trei antologii bine gândite, argumentate și documentate: Poeți de pe vremea lui Eminescu (1991), Portret de grup, o antologie a poeziei optzeciste basarabene (1995) și antologia criticii, despre care tocmai am vorbit. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
care au ținut în plan estetic și civic, pasul solemn al unei opere ce nu s-a încheiat încă, și care stau, în strădania artei și conștiinței lor, pe același raft înalt cu cei mai buni colegi ai lor șaptezeciști, optzeciști ș.a.m.d. Cei mai buni, veniți din adâncul tuturor generațiilor, aparțin împreună, după umila mea părere și ferma mea credință, direct literaturii române, în întregimea ei nepărtinitoare. l Dar să intrăm puțin în detaliile semnificative ale demonstrației pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
Ion Simuț Postmodernismul basarabean are foarte puține elemente notabile (dar are, totuși, câteva) înainte de 1990. Literatura de peste Prut s-a sincronizat brusc cu literatura din Carpați la nivelul generației (sau promoției) optzeciste. Scriitori tineri basarabeni (tineri în anii '90) au venit în România, au publicat aici una, două sau mai multe cărți și s-au făcut astfel cunoscuți mai repede la București decât predecesorii lor. Au intrat într-o circulație firească a
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
cărți de poezie sau de proză ale postmoderniștilor basarabeni: Emilian Galaicu-Păun, Aura Christi, Irina Nechit, Dumitru Crudu (care e și dramaturg), Vasile Gârneț, Mihai și Alexandru Vakulovski, Grigore Chiper, Iulian Fruntașu. Alături de ei, s-a afirmat treptat în România și optzecistul Nicolae Popa (născut în 1959, în satul Buda din preajma orașului basarabean Călărași), poet și prozator foarte productiv și interesant la un nivel superior al expresiei și al interogațiilor, cele mai multe plasabile în sfera postmodernismului. De aceea, și în literatura lui, și
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
o astfel de ieșire din tiparele tradiționale. A debutat în 1983 cu volumul de versuri Timpul probabil și a continuat cu alte trei: Ghid pentru cometa Halley (1987), Lunaticul nopții scitice (1995) și Careul cu raci (2003). Ca și poeții optzeciști din România (Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Gabriel Chifu etc.) a trecut la proză, publicând până acum două volume: un roman, Cubul de zahăr (prima ediție, la Editura Hyperion, Chișinău, în 1991; a doua, revăzută, la Editura Cartier
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Daniel Cristea-Enache Intrați în literatură în grup compact, prin poarta cenaclurilor și a unor volume colective de debut, autorii "optzeciști" și-au constituit cu dificultate profilul individual, conturul pe care o voce lirică - și numai una - poate fi recunoscută și omologată. Dacă anii tinereții și ai maximei creativități s-au suprapus, în cazul lor, ultimului și celui mai terifiant deceniu
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
încarce bateriile și să forțeze reintrarea pe velodromul poetic la o vîrstă la care un Nichita Stănescu, de pildă, își făcuse întreaga cursă, își scrisese marile opere, și putea muri cu seninătate. Volumul de Poeme alese al lui Alexandru Mușina - "optzecist" tipic prin parcurs și atipic prin aspirații - acoperă douăzeci și cinci de ani de creație lirică; dar marea majoritate a textelor au fost scrise pînă în 1987. Cîteva, din ciclul Ora păstorului, sînt din intervalul 1995-1998, iar poezioarele "rele" din Personae au
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice a acesteia. Dacă Nichita Stănescu și ceilalți autori de vîrf ai modernismului postbelic fac poezie din tot ceea ce ating, folosindu-și degetele ca pe niște baghete magice, Alexandru Mușina și congenerii săi "optzeciști" își parcurg experiențele și își trăiesc viața în poemele pe care le scriu. Distanța dintre realitate și text dispare, poezia se transformă dintr-un substitut al biografiei într-o variantă versificată a ei. Personalizarea, tonul familiar, prozaismul au așadar o
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
drept "cel mai cuminte dintre prozatorii generației �80", această cumințenie s-a ținut scai de autor. În majoritatea cronicilor pe care le-am citit, de oriunde s-ar pleca, se ajunge inevitabil la cumințenia prozatorului, vecină cu inocența. Dacă alți "optzeciști" dovedesc mari subtilități textuale și rafinamente narative, Cristian Teodorescu nu face decât să scrie o proză, cum să zicem mai bine?, cuminte... Numai într-o discuție asupra mijloacelor, procedeelor artistice este acceptabil un asemenea epitet. Și chiar și atunci, ar
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
nuanță. Cu precizarea, strecurată printre rînduri, îmbucurătoare, de n-ar fi atinsă de-o anume "orbire" (pesemne, voluntară...), că, trecute "înfruntările" cu mai vîrstnicii și mai ajunșii (cultural vorbind...) confrați, s-a dus și greul. Viitorul nu le mai promite optzeciștilor vreo concurență sau vreo contestare: "Așa-numita Ťgenerație '90ť, inventată polemic de critici concurenți încă dinainte de Decembrie 1989, nu este decît aripa mai tînără a generației '80, deoarece reprezentanții ei continuă să scrie, chiar dacă cu o libertate aparent mai mare
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
generației ajung, în chip special, epistolare, locul discuțiilor de-altădată luîndu-l "vînătoarea" de nume prin reviste, de debuturi, apoi de volum după volum. De aici, nevoia de-a recapitula, sesizabilă în mai toate cronicile lui Dumitru Chioaru din Euphorion, despre optzeciști, strînse, acum, într-o carte. Sînt, practic, cincisprezece ani de prinsoare cu libertatea, în care unii s-au schimbat, alții au rămas cam la fel, au tăcut în poezie, ca Liviu Antonesei sau au făcut dată (în termenii lui Bourdieu
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
și de paginile febrile ale unui game junkie, un om serios căzut, aproape un an, în patima jocurilor pe computer. Întâmplător sau nu, Eminescu și pixelii se întâlnesc în titlul acestui volum, atât de reprezentativ pentru structura oximoronică a scriitorului "optzecist". Mircea Cărtărescu este un spirit fundamental romantic, obligat la ajustări și travestiuri de epoca postmodernă pe care tinde a o exprima. Imaginația puternică, parcă nesecată, deschide poezia și proza sa către toate azimuturile, copleșindu-l pe cititor cu lumi ireale
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Tudorel Urian Biologic, Constantin Virgil Negoiță aparține generației lui Nicolae Breban și Dumitru țepeneag. Ca prozator (revelat publicului din România doar în ultimii ani), nu aparține nici unei generații literare. Nu este nici modern de tip Breban, nici postmodern din categoria optzeciștilor (față de care Dumitru țepeneag revendică foarte insistent statutul de precursor), nici post-postmodern cum se doresc a fi prozatorii generației care a debutat după anul două mii. Filozof, om de știință, profesor de informatică la Universitatea Hunter din New York, Constantin Virgil Negoiță
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
ale prozei astăzi clasicizatei generații optzeci. Prezent în Desant '83, cartea manifest a generației sale literare, autor al mai multor romane și volume de povestiri, Constantin Stan este un nume rostit întotdeauna cu respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
a celor trei persoane gramaticale la statutul de narator principal), intervențiile metatextuale ale vocii narative, comentariile critice la adresa textului care tocmai se scrie, dezvoltarea epică, la nivelul textului, a teoriilor semiotice și structuraliste, intertextualitatea, sînt elemente de identificare a literaturii optzeciste care se regăsesc cu asupra de măsură în romanul Gerda. Prima întrebare legată de un asemenea roman este dacă el trebuie privit ca un monument arhitectonic, din perspectiva rafinamentului cu care este construit textul, sau din cea a elementelor poveștilor
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
și decepții. Nimic nu sparge limita normalității, în planul trăirii, dar totul este de luat în considerare în cel al scriiturii. Singură, această carte ar putea oferi materialul necesar pentru un registru al temelor, motivelor și tehnicilor narative ale prozei optzeciste. Cartea lui Constantin Stan nu este dintre cele care se citesc cu sufletul la gură. Mai degrabă, ar trebui studiată cu creionul în mînă. Inteligentă, mereu surprinzătoare, ea poate da de gîndit și produce revelații unor lectori suficient de experimentați
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
UTM din spitalul în care-și desfășoară activitatea numitul medic își mobilizează personalul pentru îndeplinirea unei sarcini de însemnătate specifică și anume căratul cărămizilor. în loc ca asemenea practici să-i slujească lui Preda la caracterizarea unei lumi anormale, orwelliene (prozatorii optzeciști le-au muiat în sosul picant al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
însă pe care preferăm a-l trata la un mod lejer, din măcar două pricini. Mai întîi, pentru că producția lor ironică, debutonată, jemanfișistă, id est inconformistă cît încape, n-ar putea fi concepută decît ca o urmare a celei anterioare, "optzeciste", pînă la amestecul cu aceasta (las' că nici vîrsta autorilor, cei mai mulți copii ai deceniului 6, nu diferă semnificativ de a predecesorilor). Iar în al doilea rînd, întrucît avem a face cu o avangardă recurentă, cu o creație de un tip
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
putere", despre poeții generației '80, despre flerul, curajul și înțelepciunea mentorului Cenaclului de Luni în a le asigura, în epocă, tinerilor poeți un cadru pentru poezia lor străină de șabloane. întrebare: "Ce ți se pare esențial, privind dinăuntru, în demersul optzecist? De ce nu și-a legat N. Manolescu numele de generația (spre exemplu) '70? A avut clarviziunea unei noi atitudini a poeziei față de limbaj? Răspuns: "Fenomenul acelei întâlniri dintre două instituții rebele, libere, ale vieții social-literare - criticul N. M. și extraordinarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
Tudorel Urian Reper al prozei optzeciste, Cristian Teodorescu nu este unul dintre scriitorii foarte prolifici în literatura română de după căderea comunismului. După o povestire publicată în 1991 (Faust repovestit copiilor mei, Editura Alex) a luat, vreme de cinci ani, pulsul noii realități sociale și literare românești
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
78) Important în proza lui Cristian Teodorescu este întotdeauna ce se spune, nu cum se spune. Tehnica povestirii și stilul au o importanță secundară în raport cu povestea și ideile care se desprind din cadrul ei. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație optzecistă, Cristian Teodorescu nu pare a acorda o atenție specială construcției. Povestea este scrisă într-un stil limpede, curge de la sine, în mod natural spre un final cel mai adesea neașteptat și revelator din perspectiva cititorilor. Ea nu pune nici un fel
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
tot mai reduse. În 1968, (re)scria un basm cu Făt-Frumos în cheia spleen-ului modernist (Scaunul de nuiele) și construia o povestire pornind de la analiza gramaticală a unei fraze (Analiza gramaticală), exact cum vor face mult mai tâziu textualiștii optzeciști. Cu excepția povestirilor din volumul de debut nereluate în această antologie, toată proza scurtă a lui Tudor Octavian stă, mai mult sau mai puțin vizibil, sub semnul artefactului, deși nu neapărat în sensul scrisului lui Mircea Horia Simionescu cu care, de
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Șerban, s-au adunat și au alcătuit o carte neconvenționala, mai mult decat interesantă, scrisă cu umor și inteligența, în care splendidele colaje ale graficianului concurează și oglindesc amical versurile poeților. Poemele lui Dan Mircea Cipariu respira exuberantul aer ludic optzecist și surprind cu vitalitate, dar și cu oarecare nostalgie, personaje cunoscute, străzi, galerii de artă ce compun indistinct imaginea fragmentar-poetică a unei Timișoare seducătoare, feminine uneori, alteori ușor mitizate: „în ochii lor vedeam/ ultimii scribi omorând din cuvinte/ regii și
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]