309 matches
-
nouă muze și despre cele șapte arte liberale, pentru care nu trebuie neapărat căutate surse occidentale, căci tema avea o veche tradiție în poezia panegiristică ucraineană din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Interesul arătat în acest context literaturii oraculare în genere, oracolelor sibilinice în particular capătă motivări suficiente. Sibilele pătrund, firesc, în texte ce brodează pe marginea unor miracole, profețiile lor se autonomizează, motivul își face un nou statut și, depășind zona literarului, capătă (recapătă, mai bine zis) dreptul
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
într-o tăcere agresivă. Ca scriitor, P. este o alianță, curioasă, de mesianism și scepticism. Un spirit care „vede” mereu mituri și se plasează, în actele lui de existență, în marea istorie. Retorica lui este solemnă și, deseori, reflecțiile sunt oraculare. A trecut, cum era de bănuit, la roman: Viața pe un peron (1981), Un om norocos (1984). Este vorba de două parabole ample, cu câteva personaje-simboluri și o intrigă ce nu poate fi fixată în timp și spațiu. Modelul epic
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în patul său/ fie ars (și pus în urnă)/ și răspândit/ înspre cele patru vânturi”. Un recul aparent în planul poeticii se observă în Scrisoarea femeii urâte (1984) și în Cartea seducției (1986), unde P. pare să revină la dicțiunea oraculară din cartea de debut. Tehnica e, totuși, alta: crisparea metaforică se detensionează aici prin dialogism, teritoriul referințelor suportă o schimbare benefică, iar înscenarea textului torsionează versurile într-o sintaxă de melopee. O nouă etapă anunță volumul Cavalerul din drezină (1992
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Solomon, ceea ce a condus la apariția solomonarilor. Informații documentate evocă importanța manticii în Antichitatea greacă și romană în domeniul vieții religioase, în opera unor filosofi. Actele de magie oficiate au fost, susține autoarea, de o mare diversitate: practici cu caracter oracular, practici de magie meteorologică, trimiterea bolilor, provocarea morții, uciderea simbolică (uciderea prin defixio, prin „învăluire”; directă, înjunghiere-necromanție), farmece de despărțire, luarea manei, metamorfozele, iluzionarea simțurilor, atacarea/mutilarea morților. Cartea este, totodată, un istoric al magiei și vrăjitoriei la asiro-babilonieni, unde
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
Franceze. Un deceniu mai tarziu este, consacrare superlativa în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind narcisiac și estetic la modul săturat din la belle époque, exacerbând „pasiunea unicului”, s-a știut face percepută că „o ființă nepereche”, care provoacă prin nonconformism și paradox: fragilă și dominatoare („voce de
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
intensificare a senzațiilor ș.a.m.d. decurg „vocațiile”, virtualități esențiale ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice, ezoterice, oraculare, jocurile de cuvinte, dar și poezia ermetică, visele, romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau pe rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care tragicul și ludicul, poezia și proza, emoția și livrescul, simbolicul și cotidianul, oracularul și colocvialul sunt peticele din care se coase veșmântul poemului. În contextul anilor ’70, inovațiile sale la nivel tehnic merită să rețină atenția, dar arareori această străduință reușește să topească sensurile, imaginile, prezentul, amintirea și imaginarul într-o plasmă fluidă
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uriașul de-o palmă” ce „aduce pierzania”, „leoaica-ciocârlie” și, mai ales, mierla, interlocutor gracil, muză, dar și autor fictiv, pe seama căruia se pun multe „istorii”. Aceste făpturi par mai puțin participanți la un rit sacrificial, cât purtători ai unui mesaj oracular. Titlul ultimei cărți de versuri, Un dor fără sațiu, reluat de la poemul ce deschidea Pe-o gură de rai, ar putea sugera o revenire la gama trăirilor de acolo. În fapt, dominantă rămâne pătimirea cauzată de finitudinea ființei umane caracterizate
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea prilejuită de miracolul vieții, al clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul sumbru oracular cedează locul unor laude ale luminii, euritmiei și exploziei vitale, când „dragostea/ e dreptul de veto al viului” (ciclurile Sărbătoarea solstițiului din volumul Efectul de seră). Cu grupajul Denii... din volumul Kilometrul unu în cer revine lumea fabuloasă a ritualurilor
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
dacă am discuta cu cineva aflat în pragul sinuciderii. Este binecunoscută povestea regelui grec ce a mers la Oracolul din Delphi pentru a o întreba pe Pitia dacă poate să plece sau nu la luptă și Pitia i-a răspuns oracular, fără semne de punctuație: „Te vei duce te vei întoarce nu vei muri”. Încrezător în profeție, regele a pornit la luptă, dar a fost ucis. Asta nu înseamnă că vorbele Pitiei fuseseră mincinoase. Eroarea de lectură aparținea regelui, care interpretase
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
eul personal al individului. În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Nuntă pe gheață Șmecherologie Serenadă la clarinet Știri externe Ex ovo omnia CARTEA A TREIA Filme de amator Opa! Middlesex Dieta mediteraneană Wolvereta Lirism În creștere Obiectul obscur Tiresias Îndrăgostit Trup și suflet Pușca de pe perete CARTEA A PATRA Vulva oraculară Căutândumă În dicționar Spre vest, tinere! Disforie sexuală În San Francisco Hermaphroditus Air-Ride Capăt de linie CARTEA ÎNTÎI LINGURA DE ARGINT M-am născut de două ori: prima oară ca fetiță, În Detroit, Într-o zi remarcabil de senină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tipul de vierme de mătase crescut pe scara cea mai largă, larva lui Bombyx mori, nu mai există nicăieri În stare naturală. Cum sfâșietor afirmă enciclopedia mea: „Picioarele larvelor au degenerat, iar adulții nu mai zboară“. CARTEA A PATRA VULVA ORACULARĂ De la nașterea mea, când au trecut neobservate, și botezul meu, când l-au eclipsat pe preot, până În adolescența mea zbuciumată, când n-au făcut mare lucru și apoi au făcut totul dintr-o dată, organele mele genitale au fost lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mondial În hermafroditismul uman. Clinica de Disfuncții Sexuale și Identitate de Gen, pe care o fondase În 1968, devenise punctul de reper pentru studiul și tratamentul cazurilor de gen ambiguu. Era autorul unei lucrări de sexologie de mare Însemnătate, Vulva Oraculară, care devenise una de referință Într-o multitudine de discipline, de la genetică și pediatrie până la psihologie. Sub același titlu avusese și o rubrică În Playboy, din august 1972 până În decembrie 1973, al cărei concept era acela că o vulvă atotcunoscătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Această replică Îi atrăsese atenția lui Hef. Nevrând să copieze rubrica Xavierei Hollander „Spuneți-mi Doamnă“ din Penthouse, Hefner văzu colaborarea lui Luce ca fiind una dedicată laturii științifice și istorice a sexului. Astfel, În primele ei trei apariții, Vulva Oraculară ținu dizertații despre arta erotică a pictorului japonez Hiroshi Yamamoto, epidemiologia sifilisului și viața sexuală a Sfântului Augustin. Rubrica se dovedi una populară, deși Întrebările interesante apăreau Întotdeauna destul de rar, cititorii fiind interesați mai degrabă de sfaturile despre cunnilingus ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmașul Văcăreștilor. Se regăsea pe sine. Stătea față în față cu ochiul atent, blând sau mustrător al familiei sale. Își recunoștea dorințele, neliniștile, limitele, îndoielile, căderile și înălțările. Le mărturisea cu voce tare, ascultând apoi ecourile ca pe niște răspunsuri oraculare. În jur vedea numai o buluceală haotică prin clipa existenței. Înlăuntrul lui, însă, simțea o nevoie adâncă pentru o altfel de viață, pentru un alt rost al existenței. Mama îi vorbea despre evghenia neamului lor. Văcăreștii coborau din voivodul Făgărașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mă și mir că încă ne mai îngăduie. Nu. Ne trebuie altă soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și a / început să scrie. Să / scrie independentă de mine. Prospectând și mai intens realitatea, dar neuitând nici, să-și arunce, din când în când, privirea înapoi și, de asemenea, să se introspecteze, încât să poată adeseori să se exprime oracular, începând cu Poeme aristocrate (1991), poetul aduce o poezie în care echivocul se reduce, ca și avalanșa imagistică din cadrul aceluiași text, deși există în pustiul junglei acestei epoci de confuzie... Și senzualitatea - ale cărei mărci lexico-semantice sunt diseminate în texte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
devine neinteresant. Specialiștii ne asigură că lumea clasică e senină, echilibrată, însetată de claritate. Trei prejudecăți! Trei fraude! Trei frumoase minciuni care s-au impus. Și unde? Chiar acolo unde Apolo și-a fixat reședința pentru a adopta un ton oracular. La Delfi. Unde preoții săi tălmăceau în hexametri bâiguielile Pythiei. Să ne lămurim întîi în privința clarității. Ce e clar la Delfi? Preoții lui Apolo, zeul luminii și, ca atare, și al clarității au contribuit, poate, cel mai mult la desăvârșirea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe seama mediocrității hexametrilor inspirați de zeul poeziei preoților săi și cu atât mai puțin ale altora, care luau totul în derâdere, afirmând că Delfi ar fi fost o enormă înșelătorie regizată până în cele mai mici amănunte de o adevărată mafie oraculară ce conta pe credulitatea pelerinilor. Dimpotrivă, mi-au sporit nedumeririle. În fond, de ce Pythiile trebuiau să fie, neapărat, analfabete? Oare zeilor nu le place să comunice prin intermediul unui om cult? Și de ce vorbea, fără șir, Pythia în transă? Cumva fiindcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
N-a scris aproape nimic, ba a mai avut și neplăcerea ca unul dintre foarte puținele lui texte tipărite să apară semnat („aici o în grozitoare greșeală de tipar...“) Alexandru Lincu... Dar prezența lui era hipnotică și cuvintele lui erau oraculare. La primul curs ținut cu el, după ce a tăcut afundat în gânduri, ca un nou Wittgenstein, mai bine de un sfert de oră, ne-a produs de la-nceput o crampă mentală: „Da, să vorbim despre comu ni care. Ce-nseamnă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
privat. Adesea se povestește că regele, direct sau prin funcționarii săi, înainte de a începe un război, îi consultă pe profeți pentru a cunoaște voința divină (1Sam 28,6; 1Rg 20,13-15; 22,5 ș.u.; cf. Jud 20,33); consultări oraculare asemănătoare aveau loc și înainte de a încheia alianțe cu alte națiuni (Is 30,1-2). Consultarea preventivă este plauzibilă din punct de vedere istoric pentru că este larg atestată și la celelalte regate din Orientul Apropiat antic (cf. van der Toorn, 1987
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
instructivă povestirea conflictului dintre regii lui Israel și Iuda împotriva lui Meșa, regele Moabului, relatată în 2Rg 3 și în stela lui Meșa (o parte din această stelă a fost tradusă în Cap. 3, pp. 31-32). Ambele texte prezintă consultarea oraculară preventivă a regelui la începutul atacului decisiv: textul reproduce „consultarea” lui Yhwh de către Elizeu și oracolul de salvare rezultat: „El (Yhwh) îl va da în mâinile voastre pe Moab” (2Rg 3,11.18); stela lui Meșa redă însă textul a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]