707 matches
-
prefață. De asemenea a ținut mai multe cicluri de conferințe la Ateneul Român despre opera lui Macaulay. El admira modul în care Macaulay reușea să îmbine o viziune politică coerentă, cu un raționament impecabil, o cultură temeinică și un talent oratoric de excepție. Acestea erau calitățile pe care le considera esențiale pentru un politician și pe care le căuta în discutarea personalităților politice contemporane. Ca istoric, Demetriescu a fost puternic influențat de Hyppolite Taine, în special prin lucrarea "L'Introduction à
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
fără reticență, căci pledoariile lui sunt niște rezumate limpezi ale esențialului din natură“" ("Democrația", 1883) Prezentă în toate confruntările și acțiunile politice și culturale, "elocința" (arta cuvântului) a jucat și la români un rol esențial. Primele noastre manifestații și creații oratorice își găsesc începuturile în cele mai importante împrejurări ale istoriei neamului. De la discursurile lui Gheorghe Lazăr din epoca revoluționară a lui Tudor Vladimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogălniceanu și Simion Bărnuțiu, cu un puternic impuls pe care îl
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
alipit la politica conservatoare - l-a declarat "cel mai mare orator al epocii noastre". E drept că în acțiune sunt puțini ca el; are mare putere de a ridica masele; dar discursurile citite nu mai produc același efect.” În campania oratorică dezlănțuită de N. Iorga, Take Ionescu, N. Titulescu, Delavrancea cutreiera țara, cerând intrarea ei în război pentru dezrobirea provinciilor subjugate de Austro-Ungaria. Luând cuvântul la una din ședințele Academiei Române, Delavrancea dădea glas vibrant ideii de unitate națională: "„Avem același dor
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
accentuată, gestul sobru, dar potrivit, limba curată și curgătoare, înșirarea ideilor trebuie să fie firească, argumentarea gradată, puternică și mai ales logică, căci scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge“". Discursurile sale sunt modele ale genului oratoric: I. "Inocent" (11 martie 1902) - "„Un popor întreg admiră pe Caragiale. Admirațiunea trece peste Carpați. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului românesc. Și pe acest om să-l acuzi, sprijinit pe falsuri, că operele sunt jafuri literare? Dar, asta
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
un fel de oglindă stendhaliană apropiată de Viața ca o pradă, a lui Marin Preda. Acolo, „memoria ca zestre” era regizor, scenarist și operator; convorbirile de acum, din tagma jurnalului (gen N. Steinhardt sau I.D. SÎrbu) sunt discursuri de tip oratoric, fragmentate din cauza situațiilor rebele de sănătate, cunoscute fie de... criticul interlocutor (ocazional), pentru moment, dar În totalitate, de hârtia așteptândă. Eliberarea prin scris rămâne o terapie folosită de orice profesionist actant și martor, depozitar și “comandant” de lumină pentru cuvintele
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
să ia decizii energice este un prost orator. La tribună vorbește cu o voce blândă subțire, care surprinde, se bâlbâie pentru că citește prea repede frazele tranșante, pe care și le notase pe un bloc-notes. Rapiditatea cu care vorbește, debitul său oratoric este de 250,300 și chiar câteodată 350 de silabe pe minut, este atât de mare, încât stenograful nu-i poate inregistra discursul. Vorbește ținându-și mâna dreaptă în buzunarul pantalonilor de culoare deschisă, atitudinea sa părând provocatoare. După 1871
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în care Sfântul Ioan Chrysostom om scoate în evidență sublimitatea "Tainei Preoției". Sf. Ioan a fost preoțit de episcopul Flavian în 386 și a primit misiunea de predicator. Geniul și arta sa oratorică îi creează renumele. El predică nu numai în biserica mare și frumoasă, zidită de Constantin, sau în biserica cea veche, ci în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi. În timpul celor 12 ani de preoție la Antiohia, Sf. Ioan i-
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
Roma pentru a evita masacrarea liderilor guvernamentali. Crassus i-a dus scrisorile lui Cicero, care a prezentat conspirația Senatului. Mulți dintre membrii acestuia nu i-au dat crezare, fiind convinși că Cicero a fabricat întreaga poveste pentru câștig politic. Elocvența oratorică a lui Cicero, însă, a convins Senatul că acest complot necesita măsuri extreme. "Senatus consultum ultimum" i-a acordat lui Cicero autoritatea de a se ocupa de conspiratori. Catilina, printre alții, a devenit prima țintă. Ca răspuns, acesta a decis
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
care mai târziu a fuzionat cu o altă organizație în 1875 pentru a forma Partidul Muncitorilor Socialiști din Germania (SAPD), care la rândul său a devenit Partidul Social Democrat din Germania (SPD) în anul 1890. Marele talent organizatoric și puterea oratorică a lui Bebel l-au făcut rapid unul dintre liderii socialiștilor și purtătorul lor de cuvânt în parlament. El a rămas membru al Parlamentului Germaniei de Nord, iar mai târziu a devenit membru în Reichstagul Imperiului German până la moartea sa
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
articole în care a evocat personalitatea scriitorului și a analizat aspecte ale operei sale. A publicat, folosind arhiva proprie, corespondența primită de Mihai Moșandrei de la diverși scriitori, precum și corespondența trimisă acestuia de unchiul său, poetul Dimitrie Nanu. Prin volumul " Discursul oratoric (de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist), "apărut în 2003," "a umplut un gol într-un domeniu - oratoria - complet marginalizat în timpul regimului comunist. O colecție de documente ale timpului (note și impresii de călătorie) este crestomația "Câmpulungul în mărturiile vremii
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
1612, îngrijita timp de zece ani la sfatul lui Casaubon ("Synesii episcopi Cyrenensis opera", ed. nouă, 1633); în 1613 și 1614 discursurile lui Themistius și Julian (ed. nouă, 1630); în 1616 "Breviarium historicum Nicephori"; apoi, după câteva lucrări poetice și oratorice, o ediție a operelor lui Epifanie în două volume (1622; ed. nouă, 1632), care a fost îngrijita la sfatul lui Jacques Gretser, S. J., și urma să fie inițial doar o traducere revizuită a lui Janus Cornarius. În 1622 și
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
i-a terfelit prieteniile. Opusul sufletului candid e spiritul sordid, întunecat și chircit în sine, a cărui carență în idealuri e compensată de cazuistica absurdă a detaliilor infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu tonus molipsitor, în discrepanță cu masoreții stafidiți care îți numără cîte dezacorduri și cacofonii faci pe pagină. Candoarea înseamnă a fi „candelabru” retoric de șarje spumoase, dar un candelabru a cărui
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
drumul său către președinție. A fost un criminal violent și nemilos care deținea o extraordinară combinație de avere inimaginabilă, strălucire tactică și strategică, tehnici de manipulare media, perspicacitate politică, intuire a punctelor de presiune în societatea columbiană și o abilitate oratorică remarcabilă. Concursul acestor elemente l-a ajutat să preia controlul unor părți semnificative ale armatei, să cumpere sau să elimine întreaga opoziție prin politica sa plata o plomo (aveai de ales între argintul lui Pablo sau glonțul său [Bowden 2001
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
suferi indulgența cuiva înseamnă a fi "inferior" celui indulgent. Ce urât, ce mărginit, ce scârbos ar trebui să fie omul care ar avea nevoie de indulgența d-lui Holban! Nouă ne pare rău că d. Vernescu își sacrifică talentul său oratoric voind să ridice nivelul acelei Adunări. D-sa își înnobilează contrarii, înjosindu-se de a disputa cu ei, căci e vrednic de contrari mai buni și de... amici mai buni. De ce nu-i lasă în știrea Domnului să se zvârcolească
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
funestă tiranie asupra multor spirite. Dacă cel puțin această dorință ar fi servită cu inteligență și cu bun simț, dar vai! Înamorați de laurii tribunii, pot sa fie siguri că țara nu le va fi recunoscătoare de stearpa lor muncă oratorică, care oprește în loc munca producătoare. Publicul, ce are mult bun simț, își râde, când nu se revoltează de arguțiele și de subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile ce mistuiesc ședințele Camerei; el se indignează când vede cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
În fine d. Petre Grădișteanu a spus că ecuivalentul cuvântului "cinic" e cuvântul francez canaille. Se înșală d-sa. Și un om cinstit poate fi cinic. Dar când întrunește cineva o exemplară tărie de caracter și de convingeri, un talent oratoric (de klown) și curăție de moravuri, atunci amândouă cuvintele, deși nu s-apropie în sens lexical unul de altul, totuși sânt strâns unite în unul și același nobil piept. În orice caz, față cu d. Grădișteanu nu se va întrebuința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
punct de vedere au fost dezbaterile Senatului asupra răspunsului la mesajul tronului în zilele de 7 și 8 iunie. Vom da pe rând toate discursurile membrilor opoziției conservatoare, din cari toate au strălucit prin farmecul adevărului și prin acea artă oratorică fără meșteșugire și panglicărie care e proprie oamenilor onești și serioși. În ședința de la 7 iunie au vorbit din partea opoziției dd. general Manu, Strat și M. K. Epureanu, din partea partidului guvernamental - d. P. Grădișteanu. În sedința de la 8 a vorbit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
puterii intelectuale puse în joc. Dar a se obosi pe sine și Adunarea întreagă vorbind, vorbind și mereu vorbind, nu va să zică a fi bun orator. Nu tăgăduim că-n acest fluviu de vorbe răsărea strălucind din când în când talentul oratoric al d-lui ministru de esterne, dar discursul ca întreg, ca "unitate" de concepție și vederi, a fost slab, atât de slab încît nu ne îndoim că chiar redactorii "Presei" au aceeași părere, deși n-o mărturisesc. Gurele rele au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
proiectul. Repetăm că aceasta este o răutate pe care noi n-o credem, încît, în alternativa de a alege între argumente, ne-a venit, în chiar interesul d-lui ministru, mai lesne să credem în suspensiunea timporală a talentului său oratoric. La rugămintea "Presei" de-a spune cine este acel redactor al ei care are nevoie de-a fi trecut în lista nominală de împămîntenire mărturisim că binefăcătorul întunerec care plutește asupra Centrului ne face să ignorăm dacă d. Grunberg continuă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestei naturi calme și moderatoare ne inspiră o îndoită părere de rău. Țara e adânc mișcată de pasiuni politice, și mai ales extrema demagogie a înveninat atât de mult toate raporturile încît regretăm pierderea unui om a[l] cărui talent oratoric consista în a spune, cu fizionomia cea mai inofensivă din lume și cu tonul de "bon homme", cele mai crude adevăruri. Pe de altă parte cunoștințele sale pozitive[î]l îndreptățeau a juca un rol însemnat în viața practică a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decât un număr mai mult decât limitat de evrei” (Birnbaum, 1995, p. 222). Această reprezentare fracționată a corpului social simbolizează trecerea de la un registru civic universalist la un registru civil particularist. Prin urmare, referirea la cetățenie riscă să devină pur oratorică și ne putem teme de creșterea numărului acelora care vor folosi cetățenia ca pe un simplu instrument de acces la resurse economice și sociale. Loialitatea cetățenească este așadar puternic amenințată de multiplicarea loialităților bazate pe diverse apartenențe. Ea este apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
viața? Cum se unește spiritul cu materia? Taine pe care rațiunea nu le va pătrunde niciodată, și pe care sub pedeapsa de nebunie, noi trebuie să le acceptăm fără a le înțelege”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 161-162) „... nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu fără credință”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 2, cap. 1, în Filocalia..., vol. IX, p. 497) Temelia credinței „Nu trebuie hulită credința; nu trebuie spus că este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei, omilia VI, p. 68) „Credința pretinde integritatea moravurilor; (...) mărturisește cu ușurință și bucurie adevărurile divine, cel care are conștiința curată și viața nepătată”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 163) „Că nu avem nici un folos de învățături drepte dacă viața ne este stricată; după cum n-avem nici un folos de viață virtuoasă dacă credința nu ne este sănătoasă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: << Dar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la luminile rațiunii vor trebui să se adauge cele ale credinței. Și a pretinde să se ridice la esența divină și la tainele lui Dumnezeu prin singure forțele naturale este o rătăcire”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 158) „Nebunie este să judece omenește despre lucrurile divine, și să înlocuiască în lume supranaturalul și divinul cu rațiunea în locul credinței”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 160) De nu veți crede, nici nu veți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
rătăcire”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 158) „Nebunie este să judece omenește despre lucrurile divine, și să înlocuiască în lume supranaturalul și divinul cu rațiunea în locul credinței”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 160) De nu veți crede, nici nu veți înțelege „Credința e începutul care duce la înțelegere și deschide mintea spre primirea luminii dumnezeiești<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Credo, ut inteligam, spunea Anselm de Canterbury, contrar lui Abelard care spunea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]