641 matches
-
capul asupra pămîntului; și fui răpit cu mintea în mijlocul meditațiilor mele. “ (Souvenirs et impressions..., varianta românească, 14). Ce păcat că nu s-au păstrat variantele românești ale tuturor scrierilor în limba franceză din perioada exilului! Probabil că în limba română oratoria heliadescă ar fi fost și mai strident-neologică. Acest stil s-a propagat însă cu repeziciune în toată diaspora românească. Celebra Cîntarea României de Alecu Russo, studiile lui Bălcescu, proclamațiile politice ale lui C.A.Rosetti, ba chiar manifestele semnate de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
război, PNL. "Dar nu Antonescu a încercat să facă din profilul său non-comunist un aset, ci Băsescu, care a fost comunist (one-time communist - în engleză), este cel care vorbește României despre trecutul ei comunist. Deci ce altceva, în afară de ambiție și oratorie, îl poziționează pe Antonescu drept succesor al lui Băsescu". "Diplomații care au lucrat cu el spun că, atunci când i se cer insistent detalii, repetă mesajul de bază. Analiștii susțin că de la asumarea președinției PNL, în 2009, a eșuat în a
EuropeanVoice, publicație din Bruxelles: Antonescu, prezidențiabilul care joacă la risc by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32153_a_33478]
-
se află în emigrație. Publicul e cu totul altul decât înainte. Literatura dominantă este aceea populară și revoluționară, lipsită de valoare. Noul public nu mai citește cărți, ci jurnale. Jurnalismul de bună calitate se afirmă prin Marat, Desmoulins sau Mirabeau. Oratorii, printre care Robespierre însuși, țin trează piața publică. Teatrul e ca și inexistent o vreme, probabil din cauză că strada satisface din plin nevoia de spectacol. Scrierile constau în corespondență, privată sau publică și în jurnale intime, autorii principali fiind aceiași Napoleon
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
Elvira Sorohan Oratoria de calitate, rod al opiniei neîngrădite, este un barometru al libertății cu adevărat democratice și condiție a supraviețuirii ei. Când acest tip de elocință se degradează sau tace cu totul, înseamnă că presiunea puterii politice asupra spiritului a sufocat-o
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
a degenerat, a luat forma limbajului de lemn, o formă sui generis de sofistică. Logoree mecanică, fără idei, fără culoare stilistică, acesta era jargonul politic funcțional pe durata unei jumătăți de secol de propagandă comunistă. O perioadă în care muza oratoriei, înfloritoare în parlamentul nostru interbelic, a amuțit. Mai grav, acest jargon a contaminat toate domeniile vieții sociale și spirituale. Rămășițele lui, din nefericire, ne mai supără încă, agravând falimentul moral. Se știe, discursul politic univoc, excluzând orice opoziție, nici măcar nu
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
nefericire, ne mai supără încă, agravând falimentul moral. Se știe, discursul politic univoc, excluzând orice opoziție, nici măcar nu era compus de cei care îl rosteau. în spate existau logografi îndoctrinați ideologic, cu reflexe de activiști clonați, neavând habar de disciplina oratoriei clasice. Ieșiți din granițele logicii, ignoranți lipsiți de un minim bagaj de cultură, complexați ca și patronii lor politici, nu-și ascundeau ura viscerală față de intelectuali. Vorbirea era discurs gol, auzit ca instrument de teroare verbală, dar nu ascultat. Un
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
alcătuire imposibil de urmărit, cred, de aproximativ 80% dintre parlamentarii de astăzi. E un exordiu care solicită atenția înțelegătoare a adversarului politic forțat să aplaude și nu enervarea stârnită de intervenții vulgare, uneori flagrant mincinoase, ce nu au nimic cu oratoria. Abuzul extensiei textului se răscumpără prin valoarea lui antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea în mijlocul dv. ar putea să pară paradoxală, unora, dați-mi voie să împing lipsa de modestie până la a socoti că această prezență, datorită sprijinului guvernului și
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
dau cuiva dovezi de cultura mea în istoria elocinței, dar ni se pare că e instructiv, pentru că e actual, cel puțin în parte, conținutul Dialogului despre oratori lăsat de Tacitus. Disputa pleacă de la păreri împărțite despre preeminența, ca eficiență, a oratoriei în fața poeziei. Cea dintâi ar însemna acțiune, iar cea de a doua contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama), gloria (laus) de orator sau poet consacrat. întorcându-ne la cauzele decăderii oratoriei, punct de plecare al acestui Dialog, ele sunt incriminate a fi rezultatul constrângerilor din perioada imperială și pierderii libertăților din vremea republicii. Analitic - și aici e interesul nostru - sunt luate în considerație, pe rând: lipsa libertății politice, pasivitatea tineretului, neglijența
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
ce le-a fost dat numai lor. A vorbi coerent divulgă și o disciplină a gândirii, valoarea primejduită, dacă nu chiar pierdută. Deși specializarea strictă a dus la despărțirea retoricii politice de cea judiciară, de cea a științelor și de oratoria sacră, nevoia de a se studia organizat valorile generale ale elocinței, măcar în facultăți, dacă nu și în licee, se resimte din ce în ce mai acut. Ruinarea comunicării verbale la care asistăm, excesiv manipulați de imagine, ne obligă să nu rămânem datori față de
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
ca într-un termen nu prea lung (cam de zece ani) să rezolve o situație ce părea că nu va fi rezolvată niciodată. De curând am primit vestea îmbucurătoare că ediția critică a operei lui Mihail Kogălniceanu a încheiat editarea oratoriei parlamentare cu ultimul volum, apărut în 2004 la Fundația Națională pentru Știință și Artă, în colaborare cu Academia Română și Institutul de Istorie și Teorie Literară , G. Călinescu". Meritul aparține Georgetei Penelea Filitti, care trudește din 1977 pe paginile oratoriei lui
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
editarea oratoriei parlamentare cu ultimul volum, apărut în 2004 la Fundația Națională pentru Știință și Artă, în colaborare cu Academia Română și Institutul de Istorie și Teorie Literară , G. Călinescu". Meritul aparține Georgetei Penelea Filitti, care trudește din 1977 pe paginile oratoriei lui Kogălniceanu. Nu știu să fi semnalat cineva această victorie. De felul nostru sceptici, preferăm să ne deplângem înfrângerile și să ne cultivăm resemnările. Ar mai fi de făcut completări în sectorul istoriei sau al publicisticii, ar mai fi de
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
ediției Kogălniceanu, rezultatul unor competențe multiple, puse în aplicație de un colectiv priceput, de la Dan Simonescu (decedat în 1993) și Alexandru Zub, la Vladimir Diculescu (săvârșit și el dintre noi) și Dan Berindei. Pentru ultimele nouă volume din serie, dedicate oratoriei, Georgeta Penelea Filitti, a contribuit profesionist atât în plan filologic (pentru stabilirea și îngrijirea textului), cât și în plan istoric (prin introduceri, comentarii și note minuțioase dintr-o adevărată enciclopedie a vieții politice din a doua jumătate a secolului al
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
și prefațator pe Dan Simonescu, devenit, într-un fel, coordonatorul ediției. Al doilea volum, Scrieri istorice, apărut în 1976, este îngrijit și prefațat de Alexandru Zub. În volumul III, despărțit în două părți, apărute în 1983 și 1987, se tipărește oratoria lui Kogălniceanu din anii 1857-1864, în îngrijirea lui Vladimir Diculescu și cu o introducere de Dan Berindei. Oratoria de după 1865 începuse să fie restituită mai devreme, din 1977, de către Georgeta Penelea (ulterior căsătorită Filitti). Până în 1989, apăruseră patru părți din
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
1976, este îngrijit și prefațat de Alexandru Zub. În volumul III, despărțit în două părți, apărute în 1983 și 1987, se tipărește oratoria lui Kogălniceanu din anii 1857-1864, în îngrijirea lui Vladimir Diculescu și cu o introducere de Dan Berindei. Oratoria de după 1865 începuse să fie restituită mai devreme, din 1977, de către Georgeta Penelea (ulterior căsătorită Filitti). Până în 1989, apăruseră patru părți din volumul IV și trei părți din volumul V, urmând cronologia evenimentelor politice și parlamentare pe care le-a
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
Avramescu - menționați cu recunoștință de îngrijitoarea ediției într-o postfață a ultimului volum, ,în loc de încheiere". Au trecut mai mult de treizeci de ani de la începerea ediției Kogălniceanu și, între timp, a murit Dan Simonescu, inițiatorul ediției critice. Îngrijitoarea părții de oratorie a ediției își destăinuie suferințele și necazurile (i-au murit mama și soțul) - accentuând pentru noi, ca simpli cititori, impresia că ediția Kogălniceanu a străbătut nu doar o epocă, ci mai multe. Destul de longevivul Kogălniceanu (1817-1891) are nevoie în posteritate
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
și speculație. Locul lui Kogălniceanu în istoria liberalismului la noi este dintre cele mai proeminente, foarte apropiat de al lui I. C. Brătianu. Kogălniceanu are, de asemenea, o operă parlamentară comparabilă cu a conservatorilor P. P. Carp sau Titu Maiorescu, o oratorie ideologică pusă foarte bine în valoare de profesionalismul ediției realizate de Georgeta Penelea Filitti. Ar trebui să fie în bibliografia obligatorie a parlamentarilor noștri de astăzi.
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
con-sonat, manifestând afinități particulare, imanente. Cum de altfel subtile congruențe se stabilesc între temperamentul său dinamic, impetuos, capabil să conserve tensiunea interioră a traiectului sonor pe întreg parcursul unei lucrări și genurile vocal-simfonice ample, masive, de anvergură precum missele și oratoriile lui Haydn și Paul Constantinescu ori recviemurile lui Verdi, Mozart, Brahms Faure și Britten. Cu o gestică suplă dar severă, elastică dar sigură tălmăcește muzica invariabil cu frică de precizia intonației și a ritmicii, cu plecăciune față de sublinierea contrastelor dinamice
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
de logică, de închidere și, în sfârșit, sofismele de limbaj - toate fiind determinări negative, derutante, în contextul tensionat al confruntărilor publice. Partea a treia a lucrării este una strict tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
reacției publicului. Poezia (din grecescul poesis) înseamnă creație. Ea folosețte calitățile estetice și evocative ale limbii, completează sau imită semnificațiile aparente ale realității. Lirica se află deseori în conjuncție cu alte arte, cu opere dramatice, imnuri, texte de muzică ușoară, oratorii. Dar și cu artele plastice? Posibil pentru că sentimentele, pasiunea, fantezia, semnificațiile interioare le regăsim în toate artele ... Coincidență sau mai degrabă nu, multe din curentele care au caracterizat evoluția în timp a poeziei au echivalentele lor în artele plastice. Artele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
subțire politic", care are „calități de conducător incerte" și care „de la Muzeul din Tulcea a ajuns în Parlament", nearătând „absolut nimic" în cei peste 20 de ani de experiență parlamentară. Însă, social-democratul îi recunoaște lui Crin Antonescu meritele în planul oratoriei, în timp ce despre Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că „are alură de președinte" și că l-ar vota în noiembrie, în cazul în care Victor Ponta nu ar candida.
Antonescu, catalogat drept un personaj subțire politic. Cine afirmă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30827_a_32152]
-
conflictului se produce ca urmare a unor schimburi de replici (precum cele dintre șoim și Corb din Partea a X-a). Pacea finală se cîștigă tot prin mijloace verbale și ia forma unor lungi tratative terminate cu bine: elogiu implicit al oratoriei și al cîntăririi argumentelor. Că realitatea de pe teren a conflictului dintre Brâncoveni și Cantemirești fusese cu totul alta - nu încape îndoială. Despre înțelegerea smulsă cu greu adversarilor, înțelegere de care autorul pare atît de mîndru și care încheie apoteotic Istoria
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
reabilitat, contra lui G. Călinescu și Al. Piru, Eufrosin Poteca (1786-1858) - „acest romantic este și un prudent iluminist” -, ajunge, iată, ilustrativ pentru două grele paradigme culturale. Romantismul Biedermeier, numit în mod curent „îmblânzit”, aici e fixat în sinonimul „strunit”. Barocul oratoriei sacre franceze este constat la E. Poteca, arhimandritul „exilat în Oltenia de Vest”, la Mănăstirea de la Gura Motrului, romanticul și iluministul, un autor complex, iată, aproape complet ignorat nu doar ca atare, dar oricum. Nemoianu crede că nici în comunism
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
care Eminescu cere sfatul „tătucului” Maiorescu pentru consfințirea căsătoriei cu Veronica. La fel ca în poem, cenzură metafizica își spune cuvântul, însă cu argumentele avocățești-practice specific maioresciene: „Cunoaște artă elocintei și este un expert în rafinarea motivelor de bază ale oratoriei (precizarea unei poziții, afirmarea sau combaterea unei idei și convingerea unui auditor). În discuția cu Eminescu schimba calculat ordinea retoricii discursului. Trece sub tăcere precizarea poziției (Nu sunt de acord cu această căsătorie!) și, fără nicio introducere, combate (așa, în
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
citez pe soțul meu, în peisajul plin de soare al portului mediteranean. A fost o dragoste de tinerețe. Astăzi, privind în urmă, știu că am iubit cu adevărat un singur personaj istoric, pe Mihail Kogălniceanu. Am publicat 7 volume din Oratoria lui, am scris despre el, i-am descifrat scrisorile, ceea ce e o adevărată încercare a răbdării, mă duc în fiecare an la mormăntul lui și fac puțină ordine în bălăriile și oțetarii care-l copleșesc. Îl simt aproape și uneori
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]