428 matches
-
că-l și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor. Sigur că mințeau, pui de țăran lascivi ce erau. Voiau să-mi dea de Înțeles că ea (dânsa, Marylena Cecilia mireasa și roaba lui Dumnezeu) era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu trompeta. Nu, don Tico m-a Învățat să cânt la trompetă, dar În fanfară cântam la genis”. „Ce-i acela, genis?” „Povești de copii. Acum hai să lucrăm”. Dar În timp ce lucram am văzut că-și arunca des ochii spre oratoriu. Am avut impresia că, pentru a-l putea privi, ne vorbea despre altceva. Când și când Întrerupea discuția: „Aici, mai jos, a fost una dintre cele mai furibunde canonade de la sfârșitul războiului. La *** se stabilise un fel de acord Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-a Învățat să sunați goarna?” „Don Tico. N-am aflat niciodată dacă era un supranume sau numele lui de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
audă respirația - pe de altă parte nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un marș care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
erau decît două modalități de a și amenaja dormitorul : fie să faci din el un alcov excitant, un loc de delicii nocturne ; fie să dai naștere unui loc de solitudine și de repaus, un refugiu de gîndire, un fel de oratoriu. În primul caz, stilul Louis XV se impune persoanelor delicate (...) ; într adevăr, doar acest secol al XVII-lea a știut să învăluie femeia într-o atmosferă vicioasă, rotunjind mobilele după forma farmecelor sale (...). În celălalt caz (...) trebuia să dai camerei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără 210 je fast și vanitate, trecând peste obstacole învinse de măiestria sufletească. Și mereu acea siguranță care lega cetățile vizionare ale muzi-cei una de alta cu un țărm neîntrerupt și lin. Așa asculta azi Elena defilând Preludiul, Fuga, Concertul, Oratoriul. Nu-și dete seama de momentul când coralul se substiui instrumentelor. Recunoscu bucata auzită cândva la Varșovia ca și cum în alveola urechilor se păstrase memoria melodioasă și acum se deștepta: orga era o pedală și o clapă unică, pe care Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
licărea cu noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sacre care aveau scopul de a edifica. Argumentul biblic sau cel bazat pe viețile sfinților avea nevoie de suportul muzical. Se presupune că erau folosite și instrumente pentru a dubla vocile sau pentru a executa simple preludii sau interludii. Rădăcinile oratoriului se găsesc deja în această perioadă. În fața acestei situații, la nivelul autorității ecleziastice, s-au ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tipului de muzică pe care îl practica (polifonie în loc de gregorian), fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un cântec compus pentru a fi executat de un complex de cantori profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de participare a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să fie numite capelle papali toate funcțiunile în care era prezent pontiful, chiar și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
liturghia este în serviciul muzicii”. Exhibiția și abuzurile muzicale în lăcașurile de cult nu au reușit să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări din partea autorităților ecleziastice. În fond, cerințele Conciliului din Trento au rămas literă moartă, nefiind ascultate. 5.1 Oratoriul Rădăcinile oratoriului se găsesc în reprezentările sacre medievale. Însă, ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică, dar fără reprezentare scenică: argumentul era biblic sau hagiografic. De obicei, un historicus cântă sub
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în serviciul muzicii”. Exhibiția și abuzurile muzicale în lăcașurile de cult nu au reușit să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări din partea autorităților ecleziastice. În fond, cerințele Conciliului din Trento au rămas literă moartă, nefiind ascultate. 5.1 Oratoriul Rădăcinile oratoriului se găsesc în reprezentările sacre medievale. Însă, ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică, dar fără reprezentare scenică: argumentul era biblic sau hagiografic. De obicei, un historicus cântă sub forma unui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări din partea autorităților ecleziastice. În fond, cerințele Conciliului din Trento au rămas literă moartă, nefiind ascultate. 5.1 Oratoriul Rădăcinile oratoriului se găsesc în reprezentările sacre medievale. Însă, ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică, dar fără reprezentare scenică: argumentul era biblic sau hagiografic. De obicei, un historicus cântă sub forma unui recitativ evenimentele și succesiunea faptelor, asemenea unui povestitor. Personajele, în schimb, intervin cântând sub
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le comentează; instrumentele realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil de stilul melodramatic și de cantată, cu o predominanță netă a muzicii asupra echilibrului total al narațiunii, culminând la jumătatea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil de stilul melodramatic și de cantată, cu o predominanță netă a muzicii asupra echilibrului total al narațiunii, culminând la jumătatea secolului al XVIII-lea în marile lucrări ale lui Haendel sau Bach, dispărând orice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
produs adevărate capodopere de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic, acestea, fără îndoială, erau nepotrivite. Charles Burney a fost unul dintre numeroșii „muzicologi” care au criticat muzica sacră a timpului său datorită mondenității acesteia: Eu nu numesc orice oratoriu, misă sau motet modern „muzică de biserică”, întrucât aceleași compoziții, cu cuvinte diferite, ar fi mai potrivite pentru scenă. Prin „muzică de biserică”, înțeleg numai compozițiile severe, pur vocale, al căror merit constă în buna armonie, în modulații înțelepte și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
scris - ca să reînceapă cu Abulafia, dar fără să Îndrăznească să recupereze rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
kaki, cu o pereche de pantaloni albaștri. Era uniforma fanfarei lui don Tico, dar el avea acum un centiron cu cataramă și un pistol. Prin ochelarii lui cu lentile groase care-i atrăseseră atâtea ironii din partea foștilor lui colegi de la oratoriu, acum privea fetele care se grămădeau În jurul lui, de parcă ar fi fost Flash Gordon. Jacopo se Întreba dacă Cecilia era și ea Întâmplător pe-acolo, printre lume. În răstimp de jumătate de oră, piața era pestriță de partizani, iar mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum șopteau ceilalți din orchestră, pentru că de un an făcea exerciții studiind două marșuri funebre, pe care trebuia să le și execute până la urmă. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era. Jacopo se Întrebase cum se putea, don Tico nu l-ar fi părăsit niciodată În felul ăsta. După trecerea timpului, răspunsul cel mai probabil este că fusese vreun echivoc, cineva i-o fi spus lui don Tico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
autor. E vorba de incapacitatea și imposibilitatea actantului-scriitor de a-și afla instrumentul scriiturii, de a fi În posesia lui concretă. Aici menită să insistăm puțin asupra motivului „trompetei“. }n adolescență, Belbo Își dorește să cânte la trompetă În orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă frisonul scriiturii adevărate. Mai Întâi, lui Belbo i se refuză trompeta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pentru o clipă Antonio se gândi să-i spargă nasul, dar apoi Își dădu seama că acesta adresa complimentele echipei adverse. Tânărul acela deosebit de Înalt ținea cu echipa Valentinei, AS Esquilino. O echipă mică născută pe terenul de ciment al oratoriului Bisericii San Vito. Dar era pepiniera echipei Universității, care juca În seria B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]