1,566 matches
-
Noica, (...) dorința de sistem, de construcție coerentă și rotundă - acel legato, de care vorbea el - îl constrîngea fatalmente, ca și pe Hegel, să introducă anumite lucruri cam cu de-a sila, ca să Ťiasăť sistemul". Efectul gîndirii prin sistem ar fi "orbirea asupra realității": "Realitatea nu încape în sisteme. Dacă există un sistem al realității, pe acesta nu îl știe decît Dumnezeu, noi nu-l putem reproduce. Iar, dacă el există, este unul singur. Lucrurile acestea au devenit evidente după Kant, care
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
lumina celestă a unei cvasisanctificări la care cu pioșenie asistă Teseu, întregul sfat al înțelepților Atenei. în mod cu totul surprinzător Joël îl trimite pe Oedipe în infernul în care, cu câteva scene mai înainte, dispăruse Sfinxul! Momentele dramatice, scena orbirii, scena finală a Iocastei, nu au relief regizoral-scenic. Este o montare săracă în idei, montare la care a contribuit inclusiv realizarea scenografiei și compoziția luminilor, anume Ezio Frigerio și Vinicio Cheli; terne, cenușii, uniforme, lipsite de relief în definirea caracterelor
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
o asemenea șubrezenie metafizică. Din acest motiv, cauzalitatea nu apare decît acolo unde obișnuința unei minți comode reduce circularitatea intențiilor divine la linia actelor omenești, adică simultaneitatea la inferență. La fel, dacă Hans Vaihinger, meticulosul profesor din Halle, a cărui orbire prematură nu doar că nu l-a împiedicat să vadă natură fictivă a conceptelor, dar chiar l-a ajutat să ia filosofiei șansa de a fi o cunoaștere sigură, dacă acest erudit posac ar fi avut prilejul să citească textele
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
această descriere destul de plastică a justiției și a beneficiarilor ei, vreți, desigur, să vă dau niște exemple, așa cum ne-am obișnuit. Am să vă dau exemple, dar nu uitați că zilnic, tribunalele sunt pline de cei care se izbesc de "orbirea" justiției, că pușcăriile sunt suprapline de nevinovați și de nedreptățiți ai "dreptei justiții", că aceeași "dreaptă justiție" hăituiește alte mii de nevinovați peste tot. O să-mi replicați că n-am dreptate, că sunt vinovați de una sau de alta, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cât mai mult posibil, pentru a face plagiatul imposibil de detectat? De ce recurge Marta Petreu la astfel de explicații ridicole, când era mult mai plauzibil ca Nae Ionescu să fi prelucrat și integrat propriei gândiri ceea ce citise aiurea? Numai o orbire provocată de intense emoții negative poate explica pornirea de a-i atribui cele mai dezavantajoase și incriminante postúri, în ciuda gradului lor extrem de redus de demonstrabilitate (ca să nu spunem plauzibilitate). Aruncarea diferențelor dintre cele două texte în contul memoriei imperfecte a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mers adesea și P.H.L. Am luat cu mine caietul său, tovarăș de călătorie de care am devenit „dependent”. Nu știu de ce am senzația că mi-au scăpat unele sensuri din povestea lui P.H.L. Din grabă, din neatenție sau datorită unei orbiri de moment. De aceea revin la paginile de început, acolo unde începe „aventura” domnului R. Gândul că o femeie tânără și frumoasă îl „dorește” este de-a dreptul emoționant, sau „cel puțin reconfortant”, cum notează P.H.L., voind parcă să reteze
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
probleme „la vârsta lui”. Nu cumva este mai mult egoist decât altruist? Asta se putea întreba și Teodora, care a aruncat doar o privire întrebătoare sau - cine știe? - exprimând doar resemnare. Surprinzător este însă comentariul scriitorului la situația dată: „Ce orbire ciudată poate avea Profesorul, cu experiența și doxa lui! Ar trebui să se întrebe dacă nu cumva Teodora urmărește tocmai «complicațiaă, ca modalitate de a ieși din monotonia existenței cotidiene, intuind șansa unei reechilibrări sufletești la alt mod, cu altă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și durerea aceea îi aparțin lui și numai lui? S-ar putea ca această limitare să explice atât măreția, cât și mizeria ființei umane. Pentru că există un egoism al fericirii și un sublim al durerii. Fericirea poate aduce după ea orbire, îngîmfare și indiferență, pe când durerea creează deschidere și comprehensibilitate. Cei singuri în durere se caută și se găsesc. Compasiune, solidaritate, prietenie - toate își fac loc treptat în două suflete „hăituite” de destin, pentru a defini într-un moment fast dragostea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Hölderlin: "ceea ce dăinuie, poeții întemeiază". Justificarea existenței omenești sub forma ei perenă este poetică. De pildă, plasând în plină lumină personajele pozitive moral, și aruncând în umbră pe cele nesemnificative sau negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați de un copil pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu mai este clară decât după împlinirea evenimentelor pe care le anunță. (Povestea lui Oedip este exemplară pentru toți eroii sofocleeni, căci pe parcursul întregii piese el nu vede evidența, iar când își înțelege în sfârșit situația, își scoate ochii, simbolizând orbirea intelectuală și morală în care își dusese destinul până atunciă. În ceea ce privește opera lui Euripide, ea este în întregime plasată sub semnul inovației, iar această dorință de înnoire se constată la fel de bine atât în conținutul pieselor, cât și în construcția lor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dimineața și vă coborâți din pat. Schimbarea Începe În momentul În care ați coborât din pat, cu bateriile Încărcate din astral. Problema nu este la conducere, problema este la cei care pun conducerea, la cei care aleg calea Întunericului, a orbirii și a fricii. În momentul În care fiecare va ajunge să conștientizeze că este stăpân pe propriul trup, pe propriul suflet și că tot ceea ce contează e legătura cu spiritul, atunci nu va mai fi conducere, pentru că voi veți trăi
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
armată nu are în vederea atât calitatea ideilor rămase, cât cantitatea lor. Poți vorbi de credință în sensul autentic abia după ce îți este accesibilă îndoiala, când poți vedea mai multe variante dar ai ales credința. Altfel, e mai degrabă vorba de orbire. ٭ Artiștii constituie un punct de maximă concentrare a culturii; un loc în care se întâlnesc semnificații trecute cu înțelesuri prezente întru nașterea viitoarelor sensuri ale existenței umane. Cuvântul voință își are luminat sensul prin modul în care mai întâi metafizica
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mamă (tații renegând mai ușor). Ceea ce mă conduce la ideea că iubirea de mamă poate fi, cel puțin uneori, și o sursă a răului. Dacă la perioada în care femeia este marcată de starea emoțională specifică unei mame adăugăm și orbirea din perioada dragostei față de (un) bărbat, ajungem la un adevărat "ev întunecat" moral. Orice om are o mamă, și fiecare dintre noi avem o mamă. Cum să ieșim din acest paradox? A ști nu înseamnă numai putere și competență, ci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se rostogolește. Și ai vrea să fii tu piatra care va schimba cursul evenimentelor. ș...ț Din ceea ce am scris, ar trebui să reiasă clar că nu sufăr de fobia emigrării. Nu fobia mi-a dictat aceste rânduri. Și nici orbirea patriotică. Nu curajul mă face să aleg închisoarea în locul alungării. Fac această alegere de frică. De spaima că salvându-mi gâtul aș putea să-mi pierd onoarea." Acesta este omul Adam Michnik și așa arată una din cele mai fascinante
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o pricină și nici o măsură nu cunoaște bucuria
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
alături de o orchestră, partener în tumult și comentarii revelatoare, reușește să treacă prin toate capcanele acele agitații colosale și ajunge la clipa revelației: îl iubește pe Tristan. El simte aceeași irezistibilă încântare. Wagner, autor al libretului și al versurilor, explică orbirea celor doi și șocul regăsirii prin efectul miraculos al unui filtru al iubirii pe care Brangäne (Michelle de Young), însoțitoarea prințesei l-a oferit celor doi. Schimbând potirul care ar fi trebuit să ascundă o băutură ucigașă. Filtrele, prezente emblematic
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de o incăpățânare de stâncă. El a ghicit în orbirea prietenului o atracție a ireparabilului. În grupul de scriitori anticonservatori (în care a apărut), Malraux deținea prioritatea, prezența lui decidea ce se va face, observă și Drieu La Rochelle Era un temperament vivace, apt să ia iniațiativa, dar avea și
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea de un perete, muțenia ei, orbirea și nebunia ei făcea parte dintr-o altă specie, era altceva, aparținea unui alt resort al naturii. Pornirea era s-o lovească, s-o rețină cu brutalitate, de unde își aroga însă privilegiul de a fi stăpân, proprietar, pe care altădată
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Munteanu, întors într-o Românie aflată într-o stare de derută, de prostație, obstinația dizidentei Doinei Cornea, o mînă de om, bătută lunar la securitate, sensibilitatea nevăzătoarei Ana Hompot, sprijin moral pentru Doina Cornea, căreia securiștii la anchetă îi reproșau "orbirea" care o împiedica să vadă ctitoriile epocii de aur, blocurile cu 9 etaje, examenul lucid și sentimentul unei victorii la limită al lui Șerban Orescu sau Nestor Ratesh, figura zîmbitoare, încrezătoare, a lui Noel Bernard, cea jovială, atentă, a lui
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
Au murit Moța și Vasile Marin, în Spania. Mi-e greu să vorbesc cu Mircea despre asta. Simt că el e în doliu. în ce mă privește, mă gîndesc cu tristețe la întîmplarea asta. Este în tabăra lor mai multă orbire decît farsă și poate mai multă bună-credință decît impostură. Dar atunci, cum se poate, prin ce aberație, să nu-și dea seama de oribila lor eroare, de sălbateca lor eroare?". Deși scrisese cu o bună intuiție, la 22 iunie 1941
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
gest (de gentleman) nu va rămâne pierdut... Și a fost bine că ai adus aminte că-n această țară a fost o nobilă cultură - și va mai fi, sperăm. Costăchescu va rămâne, desigur, la punctul lui de vedere (adică de orbire voită). încăpățânarea de catâr e singura lui originalitate... Cred că pentru dânsul maxima voluptate e să zică: nu. Va veni și timpul lui. Am scris lui Bujor în chestia catedrei. Câteva rânduri lui Ibrăileanu și câteva lui Zeletin. Nici unul n-
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu și-mi rostuia o sabie de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
element definitoriu, care nu este, de cele mai multe ori, purtătorul mizei narative a respectivului roman. Prima uimită de aceste capricii ale memoriei este chiar Nora Iuga: " De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate, și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul, și din Malcolm Lowry, de ce Nux Vomica și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțate în copac, și din }oiu de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
-l aruncă lumii câțiva oameni, ce la un moment dat, într-un ceas de iluzii, și-au închipuit că pot face deasupra granițelor o familie de inteligențe, o familie liberă de orice prejudecată locală, de orice minciună partizană, de orice orbire așa zis patriotică. E deprimant, dar nici timp de amăgire nu avem. P.E.N. Clubul este și el prizonierul civilizației actuale și nu poate valora mai mult decât această civilizație. Astăzi protestează împotriva războiului pentru că mai are voie de la poliție să
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
tale cercetătoare, să simți că ceea ce era de văzut ai văzut deja și că, în consecință, interesul ți se poate muta în altă parte. Firește, mai nimic din ceea ce era de văzut nu ai văzut, indolența receptivă împrumutîndu-ți o veritabilă orbire estetică. Exact aceeași indolență estetică face ca astăzi pinacotecile, galeriile și muzeele de artă să semene cu niște mausolee adăpostind pînze al căror conținut tot mai puțini oameni îl pot înțelege. Cartea lui Arasse cuprinde cinci comentarii pe marginea a
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]