1,646 matches
-
Andreia Roman Scările, culoarele și apartamentul tip cu trei camere dintr-un bloc de pe șoseaua Ștefan cel Mare reprezintă, pentru eroul romanului Orbitor, spațiul copilăriei. Spațiu matrice, pentru că îi va modela odată pentru totdeauna viața interioară și comportamentul. Cu sau fără intenție, Cărtărescu demonstrează că universul primei vârste nu are neapărat nevoie de păduri virgine sau de insule pustii pentru a-și fabrica
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o umili sau ucide ci, dimpotrivă, pentru a-i acorda, în raritatea ei, o funcție sacră. Distanța dintre Orbitor și celelalte romane ale copilăriei apărute în literatura noastră e enormă. Cărtărescu mătură dintr-un condei o întreagă tradiție care - de la Eminescu și Creangă la Sadoveanu și Teodoreanu - concepea invariabil aventurile vârstei fragede într-un paradis rural inundat de vegetație
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
și a grandorii, a curții miracolelor din realitatea imediată cu miracolul întrevăzut sau relevat: "22 februarie: Singur și aiurea, cu nasul aproape de luciul gheții, urmărind liniile... Ale ei, liniile patinelor. Aveam 9 ani, ea 17, în pulovăr alb, de lână, orbitor și-n pantaloni roșii, lunecând în cercuri-cercuri prin asfințitul propriei virginități: Puștiule îmi zice, țâcă! Ce te uiți la picioarele mele? Sus de-acolo? Iar cerul se oglindea tot mai îngust în tăieturile patinelor." Radu Sergiu Ruba, Dacă pleci în
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
personaje reale, discuții care au avut loc (cu Gellu Naum, de exemplu), așa cum la Dante apar personajele politice ale vremii - toate pe un fond profund livresc, savant. Lumina de seară e produsul unei umbratilis vita care păstrează ecouri din lumina orbitoare a zilei marcate istoric. De altfel, Sorin Mărculescu spune că: "Urme ale acestei irupții de discurs civic reprimat pînă atunci (e vorba despre activitatea sa publicistică din anii 1990-93 pe care am amintit-o, n.L.M.) se pot regăsi și în
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
așteptat." "Ioan Nistor ne invită la o contemplație subtil-livrescă a cotidianului." Istoricul literar se simte bine, se pare, în compania unor asemenea autori, ale căror texte nu-i dau prea mare bătaie de cap. în schimb, splendoarea unui roman ca Orbitor de Mircea Cărtărescu îl face să-și ia o figură acră: "...nu putem înțelege exact rostul unei cărți de asemenea dimensiuni. Ne e teamă de o "inflație" Cărtărescu. Românul are o vorbă: "tot ce-i prea mult strică"." (în mod
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
ne seduce intelectual față cu spărturile, imperfecțiunile și lipsa de inspirație a unui însemnat procentaj din scriere. La nevoie, G. Călinescu nu ezită a inventa halóuri (verbale) pentru a ne fascina cu fantasme de-ale sale în jurul textului, luminându-l orbitor, sonorizându-l excesiv și... antrenându-ne în entuziasmul sau! El subliniază cu insistență intensitatea "materială" a frisonului gotic la autorul cu pricina: "Prologul, deschizând poemul asupra unui miez de noapte în munți, are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă". Nada
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
continua, și la ea se adaugă majoritatea "clasicilor în viață", care, după 1989, au încetat să publice, din varii motive. Există, desigur, și excepții, inclusiv de autori afirmați abia după revoluție. În mod supărător, însă, cu singura excepție a romanului Orbitor, de Mircea Cărtărescu, cărțile noi și bune apărute în ultimii ani au trecut aproape neobservate. Este cazul tulburătorului roman Aripile arhanghelului Mihai, de Dan Stanca, al super-neobișnuitei cărți Te pup în fund, conducător iubit, semnată de Daniel Bănulescu, sau al
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
Noiembrie). Nimic nu mai e natural. Simulacrele au cuprins tot, guvernează și transformă iremediabil realitatea: "fast-food oferind în meniu fotografii de hamburgeri și/ proiecții de cold drinks pe ecranul/ unui computer pervers" (Song of experience) sau "ea poartă numai rochii orbitoare/ croite din benzi audio-video/ ea locuiește într-un tub catodic/ în-tr-un flacon de anestezic" (Ea). Existența contrafăcută e lipsită de orice atribut ("ești invitatul permanent al unui show"), doar prezența femeii ("mamă latentă") pare să readucă vlagă și culoare în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
principiu unificator.' Acesta nu este un limbaj teoretic, este o bîjbîire critico-poetică a absolutului literaturii. Sintagme precum 'operă demiurgică și scriere de sine totodată' fac parte dintr-un argou critic găunos. Înțelegem doar că lui Nicolae Bârna i-a plăcut Orbitor și cam atît ' motivul acestei 'plăceri' este încriptat într-un discurs fără cap și coadă: Această plăcere e suscitată de seva fluidă și extrem de trofică pentru (pentru imaginație și trăire) a textului, se iscă din bogăția, din versatilitatea lui grațioasă
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
imaginație și trăire) a textului, se iscă din bogăția, din versatilitatea lui grațioasă și ' reiau cuvîntul pentru a nu știu cîta oară, dar n-am ce face: e cel mai potrivit ' strălucirea lui.' Și așa se joacă Nicolae Bârna cu 'orbitor' și toată aria semantică a cuvîntului, înfățișîndu-i cititorului o frumusețe de compunere critică. Ambii critici practică înfrigurați specia critică numită 'rezumat'. O fi el bun, ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
cu 'orbitor' și toată aria semantică a cuvîntului, înfățișîndu-i cititorului o frumusețe de compunere critică. Ambii critici practică înfrigurați specia critică numită 'rezumat'. O fi el bun, ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
lucruri de rezolvat. Și-am să cîștig iar, în totului tot, o unică sută de dolari pe lună. Și-or să mă doară și măselele, presimt... Ce-am scris aici? Am terminat, revizuit și completat partea a doua a trilogiei Orbitor, care se va numi Corpul. Am lucrat la ea timp de trei ani, după ce doi ani i-am dedicat Postmodernismului. Va fi un volum masiv, despre care nu spun mai mult pentru că, prin aprilie, cititorul va putea singur să-și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
început să simt că am, din nou, un viitor. Am început să sper că voi putea scrie mai bine. Și că voi putea deveni un om mai bun. În 2002 aștept cu multă neliniște publicarea Corpului, a doua parte din Orbitor. Primul volum a creat un orizont de așteptare care m-a obligat la eforturi despre care nici nu vreau să-mi aduc aminte. Sînt acum sigur doar de un lucru: că am făcut cu adevărat tot ce-am fost în
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
nu un Creangă care l-a citit și l-a ascultat pe misteriosul său comentator de mai tîrziu. Mai captivante ar fi pasajele în care scriitorul folosește rețeta discursului de registru științific. Modelul pare să fie același Vestibul, recondiționat cu orbitoarele descrieri anatomice de la Mircea Cărtărescu. Dar aceste descrieri nu au nici răceala de la Ivasiuc, și nici fastul baroc de la Cărtărescu. Sînt mai democratice, în sensul că personajul care le emite, așa savant cum este el, vorbește în același timp ca
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
abia sesizabil. Nu-mi pasă dacă ajung la un liman sau nu, dacă rămîn prinsă ca o pînză în plasa unui păianjen. În fine, ziua cea mare a sosit. Iau mașina și plec prin oraș. O încărcătură teribilă, o lumină orbitoare mi se vîră în ochii. E un dar al românilor de a cădea dintr-o extremă în alta. Mai bine mai mult, decît deloc. Merg pe Bulevard, de la Unirea la Piața Romană, întorc și fac dreapta, pe lîngă Universitate. Nimeresc
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
pe care-l punem sub semnul întrebării. Dacă, închis vreme îndelungată, cu perspectiva de a-și sfârși viața în detenție, torturat fizic la limita supraviețuirii, condamnat pentru vocația de creator literar, dar, totodată, în aceste condiții, Dinu Pillat luminându-și orbitor credința, descoperă sursa împăcării cu viața și cu destinul, desigur, titlul se justifică și este, chiar, cel mai bine ales. Studiul pune la îndemâna lectorului un cumul de informații, cu o sigură orientare înlăuntrul acestora. Opera de critic și istoric literar
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
și liberi, unul o lua ușor spre stînga, celălalt spre dreapta, apoi, ca și cum ar fi bănuit că e văzută, se întoarse cu spatele și-și scoase pantalonii și ce mai avea pe dedesupt. Privirea lui rămase fixată pe fesele mari, orbitor de albe, și-n clipa cînd, la o răsucire a ei, mai zări, într-o mică străfulgerare întunecată, triunghiul echilateral, cîrlionțat, de sub pîntec, simți cum, deși nu mișcase, sub el ceva mișca frunzele, ca și cum s-ar fi așezat pe un
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
stil, anvergură, disciplină a sunetului, claritate a expunerii, transparență a țesăturii complicate. Romantică într-o seară, lucid antrenată în lanțul de intenții altfel modelate clasic-modern de structurile bartókiene. Până la frenezia ritmurilor populare ungare care antrenează a treia mișcare. Un brio orbitor. Transmisiunea radiofonică internațională a acestui program preluat prin Uniunea Europeană de Radio de 25 de radiodifuziuni din lume aruncă pe unde o imagine de necrezut a unei Românii în care se petrec - în artă - evenimente extraordinare. Horia Andreescu, Corul și Orchestra
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
simbol al regăsirii unității și al salvării posibile. Dar Roxana Sorescu nu se îndreaptă numai spre clasici, cartea de față ne poartă și printre mecanismele unor cărți mai apropiate de noi: Noapte de sînziene, Lumea în două zile și chiar Orbitor sau Coaja lucrurilor de Adrian Oțoiu. Fără să propună sensuri definitive, deși cu o aplecare spre a descoperi simboluri și etimologii, poate hazardate, cartea de față este, în primul rînd, o lectură fără complexe. Roxana Sorescu - Lumea, repovestită, Ed. Eminescu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai avu jocul acela al lui de artificii sau de semnalment de gară pustie... Profesorul cel tînăr, care pînă atunci nu se arătase prea vorbăreț, ținu să afle ce se mai petrecuse cu
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
Alex. Ștefănescu Alina Mungiu-Pippidi ne face o surpriză de zile mari, publicând un roman, Ultima cruciadă, comparabil ca valoare cu Orbitor al lui Mircea Cărtărescu și Recviem pentru nebuni și bestii al lui Augustin Buzura - pentru a lua exemple din perioada postcomunistă. Ca factură, cartea nu are termen de comparație, nici după și nici înainte de 1989. Este vorba - exact așa cum se
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
apoi, cu implicații mai profunde, în literatura "subversivă", antitotalitară, la A.E. Baconsky (Biserica neagră), Bujor Nedelcovici (Al doilea mesager), Constantin Eretescu (Noaptea), Ion D. Sârbu (Adio, Europa!), dar și în literatura de după 1989, la Nicolae Breban (Amfitrion), Mircea Cărtărescu (Orbitor) sau Augustin Buzura (Recviem pentru nebuni și bestii). Mircea Anghelescu nu se oprește, însă, numai la texte, la specificul lor estetic, iese și în afara lor, aruncând câte o privire și către cei care le-au scris. Rezultatul este surprinzător, între
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
Sala Tronului se umple de gălăgie. MAJESTATEA SA își admiră coroana, sceptrul și cupa.) MAJESTATEA SA (către SFETNIC): Ți-a ieșit binișor. Dar putea să fie și mai măreț. (Către CURTEZANĂ.) Cum ți-a plăcut, Doamnă? CURTEZANA: Magnific, Înălțimea Ta. Orbitor! MAJESTATEA SA (către FOTOGRAF): Ai înregistrat totul? Totul, totul?... FOTOGRAFUL: Absolut totul, Înălțimea Ta. MAJESTATEA SA: Lumea trebuie să afle că s-a schimbat. Să spuneți povestea departe, până unde nimeni nu locuiește! (Către SFETNIC.) Au fost toți solii străini
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]