248 matches
-
esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune în discuție existența divinității, ci funcția ei ordonatoare 57. Nevoia acută a unei prezențe nu este altceva decât nevoia de centru, pe care deconstructivismul însuși, deși nu o acceptă, o subînțelege prin raportarea permanentă la fundament, adică la vechi, în crearea noului. Aceasta este relația indestructibilă care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acel segment al criticii care se apleacă asupra biografiei Anei Blandiana, Ion Pop este cel care lansează ideea că autorul de text poetic are rolul de "ordonator al sensurilor lumii"107, "eul liric definindu-se, în primul rând, drept conștiința ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în același timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor. (...) Luând act de destinul său, trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anume orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul poetic se definește, în primul rând, drept conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în acelaști timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor"116. Totuși, deși "în Călcâiul vulnerabil, se găsește atât prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso), cât și primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la înaintarea în vârste. Totodată, acest volum conține o formă de evadare spirituală prin intermediul "cuvântului mistificator și fatal"63, poeta maturizându-se vizibil, atât în planul scrisului, cât și în plan personal 64. Maturitatea face din eul poetic o "conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în același timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor: spațiu al unității și al integrității ființei, cucerit cu dificultate, apărut cu dificultate, dând măsura capacității omului de a crea și conserva punctul de sprijin pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înțelesurilor de bază ale unor concepte importante pentru întregul demers, cât și la propunerea unor direcții generale de analiză date de un număr de paradigme de interpretare care s-au desprins din modul de abordare a postmodernismului în funcție de alte concepte ordonatoare. Astfel, linia conceptuală modernitate postmodernitate a condus cercetarea în centrul disputelor privind relaționarea, continuitatea sau discontinuitatea dintre cei doi termeni, disputa Habermas Lyotard fiind doar un exemplu al complicatelor perspective și presupoziții implicate de aceste delimitări. Accentul diferit pus pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Veritas s-a metamorfozat în Vera Nuditas, expresie a unei eliberări a instinctualului și a forțelor subconștientului prin scoaterea libidoului de sub tutela normativă, civilă, îmblânzită, a rațiunii. "Atena, zeița fecioară, nu mai este simbolul unui polis național și al înțelepciunii ordonatoare; pe globul din mâna ei se află acum purtătoarea senzuală a oglinzii omului modern"97. Mai mult, chiar Atena este cea care recomandă această metamorfoză, Atena face obiectul acestei subversiuni echivalentă pentru Schorske cu cea inițiată de Freud prin eliberarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viselor (Die Traumdeutung, 1899). Zeița înțelepciunii, Atena, nu mai este garantul unei culturi pusă în relație cu politica prin marele slogan al liberalismului austriac: "Wissen macht frei" (Cunoașterea te eliberează), unde Wissen (Cunoașterea) este asociată forței rațiunii și capacității ei ordonatoare care-l animă pe intelectualul vienez și care-i conferă o perspectivă de schimbare lui Freud. Zeița utilizează o nouă armă, mai subtilă și mai letală decât cele cu care este înzestrată tradițional, o feminitate căreia ea îi conferă conotații
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe structurante, a unei instanțe ordonatoare, precum cea pe care o solicita viziunea raționalistă a societății conform proiectului iluminist, conform căruia Medicina, o altă extensie a rațiunii în act, era chemată să vindece le mal de siècle. Toate legăturile sunt rupte, niciun personaj dintre cele care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
respectiv, totul se transformă într-o turbulență dezordonată. Putem astfel spune că, în clocotirea care a însoțit formarea Epocii moderne, Europa a atins un soi de nivel de "căldură" critic, la care forțele de dezordine s-au asociat cu forțele ordonatoare și organizatoare pentru a crea un "vîrtej istoric" euro-organizator. Acest vîrtej este alcătuit din ne-numărate inter-retroacțiuni între state, între stat și societate, între clase, între comercianți și capitaliști etc. El are un caracter auto-organizator și auto-regulator deopotrivă și generează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de acțiune. Ideologicul motivează ideatic interese și poziții, susține și promovează priorități ale devenirii, încearcă să legitimeze forțe și acțiuni sociale, combate și distruge poziții și argumente ale adversarilor politici. Motivând pozițiile și interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte politice, deseori, neproductive și periculoase
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a unei forțe ordonatoare, perspectivă situată oximoronic față de numele de familie derivat de la interjecția tip-tip, sugestie a politicii pașilor mărunți și lipsei de inițiativă; Agamemnon Dandanache preia numele celebrului erou al Iliadei într-o formă deteriorată și rizibilă (Agamiță, Gagamiță) potrivită pentru neputința
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
funcționând ca niște "atractori stranii", aflați în continuă mișcare. Să reamintesc că în științele morfogenetice, de al căror aparat conceptual mă folosesc aici, atractorii stranii sunt structuri bine-ordonate care, la periferia câmpului lor de existență, exercită o influență de contagiune ordonatoare asupra zonelor dezordonate. Pentru un relevant autor, Ferdinand de Saussure (1916/1998; cf. Graur et al., 1972, pp. 211-220), părinte al lingvisticii moderne și al structuralismului lingvistic, limba (fr. "langue") nu se confundă cu limbajul (fr. "langage"): ea nu este
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
exclude alte posibile abordări, nu e, orice s-ar zice, adevărat. O asemenea abordare are drept consecință faptul că s-a acordat o atenție deosebită clasificărilor. Atunci cînd avem de-a face cu relații clare între clase de fenomene, principiile ordonatoare ce formează baza acestor clase trebuie făcute explicite. În orice caz, clasificarea nu este pentru literat un scop în sine. Utilizarea sa este instrumentală: numai atunci cînd clasificarea ajută la sporirea puterii de înțelegere a fenomenelor care constituie categoriile are
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
astfel la natura socială a cunoașterii noastre 202. Înainte de a ne grăbi, așadar, să judecăm ideologia după consecințele pe care le are în plan social, poate fi mai interesant, sub aspect epistemologic și euristic, să înțelegem care sunt principiile ideologice ordonatoare ale vieții sociale în general, ale celei contemporane în particular și cum anume modelează acestea atât realitatea socială, cât și cunoașterea noastră asupra acestei realități. Drept urmare, consider că percepția relativă la legătura existentă între teoriile cunoașterii și dezbaterile ideologice din
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
emoției, nu al rațiunii, iar acești moderni sunt cei care resimt necesitatea creionării distincției dintre mit și folclor, basm, legendă, fabulă, insistând să creadă că cei vechi aveau simțul unității dincolo de datele naturale ori umane, prin astfel de narațiuni totalizante, ordonatoare, "simbioze încărcate de simboluri și vii în semnificație".67 Urmându-l pe Jacques Solé, putem însă lua în considerare și alternativa la opoziția drastică dintre gândirea religioasă și cea științifică, dintre cea medievală și cea modernă, căci "inseparabilă de reflecția
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
difuzului", după cum afirmă Ion Cuceu,82 informațiile de acest gen părând "să alcătuiască veșnice nisipuri mișcătoare la care formele de suprafață nu se repetă niciodată sau se repetă doar prin jocul hazardului în vreme ce, dedesubtul lor, domnesc reguli ferme și simboluri ordonatoare".83 Dacă secolul XX e "secolul mitului", atât prin producția de mituri cât și prin abundența interpretărilor 84, în ceea ce privește proaspătul secol XXI, se poate încerca o speculație poetică pornind de la butada lui Malraux conform căreia acesta "ori va fi mistic
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vitalitate, este amplificată și accelerată prin explozia mijloacelor de comunicare în masă audio-vizuale. Evident, obiectele produse și modurile de raportare la acestea pot fi criticate, combătute, cenzurate, însă prin aceasta doar li se confirmă statutul de realitate care depășește capacitatea ordonatoare rațională a omului. Miturile moderne pot sau nu să semene cu cele din vechime, pot îndeplini funcții similare ori satisface nevoi "inventate", însă nu pot fi eliminate, și cum au arătat mulți analiști, atitudinea antimitică este profund mitică. Mai mult
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
intimă și mult prea dificilă pentru a fi uniformizată la nivel formal. Textele primite, turnate fiecare într-o stilistică aparte, au adus la suprafață experiențe extrem de diferite, istorii și încercări individuale despre care, în general, nu se prea vorbește. Ideea ordonatoare a cărții s-a limpezit, în acest fel, de la sine, prin fiecare poveste care afirmă propriile adevăruri, și în legătură cu experiența scrisului, și cu cea a maternității. În afară de diferențele evidente, scrierile din acest volum au, totuși, un punct de intersecție, iar
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
se va reflecta în imagismul programatic, ca tehnică menită să destructureze discursul conceptual-abstract. Cu mult înainte de a proclama ca butadă: „eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA” Voronca mizează pe imagine (și imaginație) ca factor dinamizator al textului liric. Oricâtă inteligență ordonatoare „constructivistă” ar fi pusă la contribuție în alcătuirea discursului poetic, ceea ce primează e freamătul interior al unei subiectivități agitate și efervescente: “înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei unice paradigme, o constată pentru modernism: "Desacralizarea lumii antrenează și descentrarea ei: atât în dimensiune temporală (dispare timpul sacru), cât și în cea spațială (dispare, se ocultează, sau se deplasează spațiul sacru). Nu mai există puncte de referință absolute, ordonatoare. Sistemul de referință e deplasat, cum am mai spus, din afara omului înlăuntrul său: omul devine centrul spațial, iar trăirile sale, clipa, devin centrul temporal. O sarcină mult prea dificilă pentru omul concret"11. Cu toate acestea, cei mai mulți teoreticieni ai postmodernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Tămaș, cele două religii seculare, comunismul și nazismul, "profitând de vidul lăsat în urmă de smulgerea brutală a speranței eshatologice din inimile oamenilor, aveau să-i arunce pe aceștia în aventura dezastruoasă a căutării unui Graal lipsit de unica esență ordonatoare a existenței umane"232. Intelectualii care au început să înțeleagă consecințele secularismului modern și postmodern, militează, în spirit transmodern, pentru desecularizare. Secularizarea este cel mai puternic argument al fundamentalismului islamic în contra unui Occident "lipsit de Dumnezeu"233. În vreme ce creștinul occidental
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o Întâmplare , ci ca pe o construcție Înzestrată cu sens. Lucrarea stabilește o clasificare a narațiunilor din punctul de vedere al temei ordonatoare, destinulnorocul. O primă segmentare distinge un strat de suprafață , narațiunile În care se oglindesc riturile de trecere : nașterea și căsătoria. În primul capitol, consacrat opiniilor etnologilor, am căutat tot ceea ce privea, Într-un fel sau altul, destinul. Aceasta a fost
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
este parțială și incompletă și nu oferă posibilități pentru stabilirea unui singur regim de adevăr despre ce s-a scris în aria de studiu a naratologiei vizuale. Această istorie discutabilă este numai una dintre multele istorii posibile, neorganizate de principii ordonatoare prestabilite. Ea oferă mai puțină certitudine și mai multe promisiuni narațiunii și posibilităților ei de a se exprima prin pictură. În desfășurarea acestei istorii, narațiunea este un fenomen care se înstăpânește asupra acestui lucru care este imaginea picturală, este un
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
politică se transformă astfel în științe juridice, statul legitim, legitimat rațional, este un stat de drept. Constituirea statului pe baza unui tratat se sprijină pe două acte juridice. În starea naturală domnește haosul social, care nu se supune nici unei reguli ordonatoare. De aceea, oamenii trebuie să fie de acord să trăiască într-o comunitate care este reglementată de legi. Ei trebuie să încheie un pact de asociere (pactum unionis), prin care să se unească într-o structură politică. Dar acesta nu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un Einstein pentru a înțelege un univers care nu se conformează grilei carteziene. Rețelele de acest tip pot fi alcătuite din vectori care își desfășoară acțiunea dinamică pe verticală și orizontală, dar pot fi și simple coordonate ale unei șarpante ordonatoare, doar în sensul indicat mai sus. Aici mă pot referi la utilitatea formelor geometrice mai înainte pomenite. Grila din geometria analitică nu este dinamică și tot astfel grila care ne permite să definim locuri și relații spațiale pe hărțile geografice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]