334 matches
-
predispus să se comporte în moduri neașteptate. Echilibrul îl restabilea Ichikawa Daisuke. Când impetuozitatea lui Nobunaga îi zăpăcea pe slujitori, un singur cuvânt al lui Daisuke făcea ca soldații și caii să se alinieze ca rândurile de lăstari într-o orezărie. Pe chipul lui Nobunaga se așternu o expresie de satisfacție. Își întoarse oamenii spre Castelul Nagoya și se retraseră de lângă rău, cu Nobunaga în mijlocul procesiunii. Instrucția din ziua aceea durase cam patru ore. Soarele arzător al miezului de vară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
peste Podul Karabashi, procesiunea șerpui prin curțile exterioare, pentru a dispărea pe poarta castelului. Era prima dintre numeroasele ocazii ale lui Hiyoshi de a trece acel pod și a intra prin acea poartă. * * * Era toamnă. Privind din trecere culegătorii de pe orezării, un samurai cam scund mergea grăbit pe jos spre Nakamura. Ajungând la casa lui Chikuami, strigă cu un glas neobișnuit de puternic: — Mamă! Vai de mine! Hiyoshi! Mama lui născuse încă un copil. Așezată între boabele de fasole roșie întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cine taie un copac, trebuie să sădească zece”. După câte am văzut de ieri pe acești munți, copacii sunt tăiați an de an, dar nu se plantează aproape nici unul. Dacă o mai ține mult așa, vor avea loc indundații, iar orezăriile și alte plantații de la poalele munților vor vi distruse. Provinciei îi vor slăbi puterile și, când puterea scade, voi veți fi cei ce veți avea de suferit. Dacă doriți să scoateți adevărate profituri, n-ar trebui ca mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cum ar putea un inamic atât de redus numerit să țină piept enormei noastre armate? — De-ajuns cu atâtea consfătuiri! fu Nobunaga de acord, bătându-se peste genunchi. Tadatsugu a vorbit admirabil. În ochii unui laș, barza care zboară peste orezării pare un drapel dușman, făcându-l să dârdâie de frică, râse el. Sunt foarte ușurat de rapoartele acestor doi oameni. Senior Ieyasu, ar trebui să sărbătorim! Fiind lăudat, Sakai Tadatsugu se lăsă puțin ambalat și spuse: — Propria mea opinie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se înălțau în mijlocul orezăriilor. Cu fiecare pas pe treptele de piatră, meterezele și zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale se înălțau tot mai aproape deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se înălțau în mijlocul orezăriilor. Cu fiecare pas pe treptele de piatră, meterezele și zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale se înălțau tot mai aproape deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi emisari înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cursul superior al râului Ashimori la miazănoapte de Muntele Ryuo până la masivul din lungul graniței cu Okayama, iar la răsărit, către marginea Muntelui Ishii și Kawazugahana. Castelul Takamatsu era situat chiar în mijlocul acestei câmpii deschise. În ochii lui Hideyoshi, plantațiile, orezăriile, terenurile de călărie și satele de peacest șes plat erau deja scufundate. După cum vedea el lucrurile, malurile muntoase din cele trei lacuri puteau fi privire ca un șir șerpuitor de capuri și plăji, iar Castelul Takamatsu ca o insulă solitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde-i Ashimori? Ca răspuns la întrebarea lui Hideyoshi, Kanbei arătă spre un șir de brazi care se vedeau vag la apus. După cum vedeți, în acea zonă zăgazul are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alburie palidă a plantațiilor de orez acoperite cu apă și a micilor pâraie arăta că zorii erau aproape, dar peste tot se întindeau umbre negre, iar norii întunecați pluteau la mică înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, în desișurile de boscheți, la umbra copacilor, în adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum care dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fost deportați din Banat în Bărăgan. Merită redată absurditatea situației în care s-au aflat deportații. Același Emil Birdean narează ce s-a întîmplat odată ajunși la Balta Brateș, aproape de Galați: "Și acolo, ajungînd la un rîu, care ducea de la orezărie la grădină, un rîu destul de mare, am văzut un munte de rogojini. Acolo ni s-a dat cîte o injecție contra malariei, era numai trestie și țînțari. Tatăl meu a spus: du-te și ia și tu niște rogojini, cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doi, unu’ În stânga și unu’ În dreapta rândului, și a rămas bățul... Când vede brigadierul: „Păi, ce ați făcut?”. „Am cobilit.” Trebuia să scoți câte o frunză, să crească roșia... noi le-am luat pe toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre și era un canal. Și noi ce-am făcut? Erau din o sută de metri niște șublere, ca să nu inunde cele zece hectare de orezărie... Și noi, pe un kilometru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și a rămas bățul... Când vede brigadierul: „Păi, ce ați făcut?”. „Am cobilit.” Trebuia să scoți câte o frunză, să crească roșia... noi le-am luat pe toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre și era un canal. Și noi ce-am făcut? Erau din o sută de metri niște șublere, ca să nu inunde cele zece hectare de orezărie... Și noi, pe un kilometru, am desfăcut toate șublerele și am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre și era un canal. Și noi ce-am făcut? Erau din o sută de metri niște șublere, ca să nu inunde cele zece hectare de orezărie... Și noi, pe un kilometru, am desfăcut toate șublerele și am dat drumul la apă și s-a inundat toată zona aia de zece hectare. Și când vine brigadierul, noi adormisem acolo. Eram deshidratați. „Cine a făcut?” „Noi.” S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
război mondial, o carapace metalică franceză ruginită... Ne băgase nu știu câte sute de paturi și stăteam acolo pe Dunăre... Împletiseră un țarc de sârmă ghimpată cu sentinele și ne ducea peste un braț al Dunării la soia, În Balta Brăilei. Erau orezării din ăstea nerentabile, unde nu mai mergea nimeni, pentru că erau ape suprasaturate... Cum erați echipați pentru muncă? În picioare aveam niște cizme, vai de mama lor! Eu, dacă am fost așa distrofic și aveam colicii ăia puternici, toți au crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sunt, nu sunt.” Și pe mine m-a Întrebat, și cred că a mai Întrebat Încă o sută..., și n-au avut pe cine să bată În seara aia. Era unul, Costache Îl chema, și ăsta m-a bătut la orezăria aia... Mă dezbrăcam primul și cu coada sapii dădea În mine... Și În cap Îți dădea, dacă nu te fereai... Și, când mă Îmbrăcam, mă-nbrăcam tot primu’ și iar mă lovea... Și seara, și dimineața mă bătea, că el ședea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acțiune fungicidă puternică, sunt mai puțin toxici decât compușii mercurici și se utilizează în combaterea cercosporiozei sfeclei - Brestanid 50 pe bază de trifenil acetat de staniu 500 g/l sau pentru boli la 86 cartof, sfeclă și împotriva algelor din orezării - Brestan 60 WP (trifenil acetat de staniu 54 % + maneb 18 %). 4.4.3. Fungicide organice de sinteză Aceste produse manifestă eficacitate ridicată pentru agenții fitopatogeni și toxicitate redusă pentru om, aminale, păsări și insecte, ceea ce a permis extinderea lor în
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
Unde să muncești când toate ușile îți erau trântite în nas? Erai nevasta unui bandit. Casa era sechestrată. Intr-una din camere primăria băgase un țigan cu 5 copii...Copiii trebuiau să manânce, trebuiau îmbrăcați. Copiii în vacanțe munceau la orezăria CAP-ului și pe unde mai puteau iar soția avea grija permanentă să aibă bani de pâine..” Fiica lui Ilie Tudor, Vali, cam de vârsta mea, care deși nu a fost dată afară din școală (după cum a scăpat și Tudor
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cuvânt în limba română să exprime realitatea prin care am trecut, mă mir cum de am rezistat și mai ales cum de ne-am realizat eu și Gigi (Tudor Gheorghe)”. Iar despre munca la CAP își amintește: “când lucram la orezărie...pe mine mă lua o zi-două, după care mă lăsa acasă. Eram prea slabă și amețeam”. Iar despre mama ei, Vali Tudor, amintește “..era o mână de om!. Dar câtă energie, cât spirit de jertfă, a avut..” De undeva de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
chiar 38 m la o viteză a vântului de 3,8 m/sec. Agenții patogeni de sol pot fi antrenați de apa de ploaie ce se scurge la suprafață dar și de apa de irigație, la irigarea prin brazde. În orezării ciuperca Sclerotinia oryzae sau sporii de Fusarium sunt ușor diseminați de apă. Din punct de vedere fitopatologic nici irigarea prin aspersiune nu este recomandată decât cu precauții speciale, căci ea asigură vehicularea sporilor ciupercilor sau bacteriilor de pe organele superioare infectate
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de exemplu, cu o ceapă în cap vreunui sergent, că-i făceai cel mult un cucui -, ci era interzis acest supliment de hrană. C. I.: La ce munci ați mai participat? S. Ț.: La Luciu Giurgeni am lucrat și la orezărie. S-a încercat să se facă orezărie, dar s-a ridicat salinitatea la suprafață și n-a mai fost posibil. Noi n-avem terenuri propice pentru orezărie. Cei care proiectaseră orezăria trebuie să fi fost căzuți în cap, pentru că, administrând
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vreunui sergent, că-i făceai cel mult un cucui -, ci era interzis acest supliment de hrană. C. I.: La ce munci ați mai participat? S. Ț.: La Luciu Giurgeni am lucrat și la orezărie. S-a încercat să se facă orezărie, dar s-a ridicat salinitatea la suprafață și n-a mai fost posibil. Noi n-avem terenuri propice pentru orezărie. Cei care proiectaseră orezăria trebuie să fi fost căzuți în cap, pentru că, administrând o cantitate mare de apă pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
munci ați mai participat? S. Ț.: La Luciu Giurgeni am lucrat și la orezărie. S-a încercat să se facă orezărie, dar s-a ridicat salinitatea la suprafață și n-a mai fost posibil. Noi n-avem terenuri propice pentru orezărie. Cei care proiectaseră orezăria trebuie să fi fost căzuți în cap, pentru că, administrând o cantitate mare de apă pe aceeași suprafață, solul se salinizează și s-a terminat cu orice cultură, nu numai cu orezul. Părerea mea, în final, este
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
S. Ț.: La Luciu Giurgeni am lucrat și la orezărie. S-a încercat să se facă orezărie, dar s-a ridicat salinitatea la suprafață și n-a mai fost posibil. Noi n-avem terenuri propice pentru orezărie. Cei care proiectaseră orezăria trebuie să fi fost căzuți în cap, pentru că, administrând o cantitate mare de apă pe aceeași suprafață, solul se salinizează și s-a terminat cu orice cultură, nu numai cu orezul. Părerea mea, în final, este că orezăria a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care proiectaseră orezăria trebuie să fi fost căzuți în cap, pentru că, administrând o cantitate mare de apă pe aceeași suprafață, solul se salinizează și s-a terminat cu orice cultură, nu numai cu orezul. Părerea mea, în final, este că orezăria a fost proiectată nu din punct de vedere economic, pentru orez, ci pentru exterminarea celor care erau acolo. Picioarele celor care lucrau la orezărie, de la genunchi în jos, atât cât era apa, erau carne vie! Se foloseau chimicale pentru îmbunătățirea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
s-a terminat cu orice cultură, nu numai cu orezul. Părerea mea, în final, este că orezăria a fost proiectată nu din punct de vedere economic, pentru orez, ci pentru exterminarea celor care erau acolo. Picioarele celor care lucrau la orezărie, de la genunchi în jos, atât cât era apa, erau carne vie! Se foloseau chimicale pentru îmbunătățirea solului și creșterea orezului și de la apa cu chimicale deținuții aveau picioarele arse până la genunchi... Carne vie! C. I.: Din cauza umidității și a chimicalelor
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]