1,396 matches
-
să-și spioneze camarazii. Montase dispozitive de ascultare În mai toate birourile și aflase o mulțime de lucruri interesante sau banale despre fiecare ofițer din statul-major, despre soțiile și copiii lor, știa, de exemplu, că Vic fusese crescut la un orfelinat, descoperise prin ce metode Jegg vindea carburanți din rezervele armatei unor benzinării de pe insulă, ca să-și procure bani de poker sau să-și mai achite din datorii, descoperise că blîndul colonel Pruritanal Întreținea frecvente discuții telefonice cu așa-zisul Împărat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai În momentul cînd Pablo hotărî să vorbească din nou, fiindcă intenționa să spună un lucru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
student bun un bun agent al serviciilor secrete. Teoretic, la Tucson funcționa un laborator experimental rezervat spionilor sovietici capturați pe teritoriul Statelor Unite. Practic, se lucra mai mult cu deținuți de drept comun și copii de zece, doisprezece ani recrutați din orfelinate, de obicei de origine mexicană sau sud-americană. Pentru a face din ei niște agenți perfecți, erau supuși tehnicilor de spălare a creierului și programare hipnotică și li se administrau doze mari de halucinogene, În special LSD, Însoțite adesea de șocuri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu și nu, citise de curînd Amintiri, vise, reflecții și avea impresia că își găsise modelul psihologic. — Să fiu în locul lui i-aș mulțumi în genunchi Bătrînului, vorbea fără să știe cît se schimbase situația, Tușico, el îl luase de la orfelinat schimbîndu-i viața, confesiune lungă, Gulie, era acolo tot secretul copilăriei și adolescenței lui, marea întorsătură a sorții sale. Sînteți ca doi străini, Delfinașule, cîtă neobrăzare, Tîrnăcop, Bătrînul l-a înscris la școala militară și i-a dat după aia bani
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
modernizat creșe, școli, facultăți, dispensare comunale și spitale universitare. Analfabetismul a fost eradicat, numărul absolvenților de studii superioare s-a triplat în ultimii ani, bolnavii de HIV au fost strînși de pe străzi și internați sub strictă supraveghere în stabilimente speciale, orfelinatele arată acum ca niște căsuțe de turtă dulce din povești. S-a închis și ultima leprozerie care exista într-un sătuc undeva în Dobrogea. Și ca să-ți dai seama de realitatea acestor transformări sau pentu a obține o evaluare cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de gând s-o șterg la primul pas ce s-ar auzi pe scară, se află un gard de fier forjat și risc să mă trezesc înfipt într-o țeapă. Bineînțeles că gardul la care mă gândesc împrejmuiește, de fapt, orfelinatul catolic de pe Lyons Avenue, dar acum sunt undeva între halucinație și comă și simt o slăbiciune ciudată, de parcă n-aș mai fi mâncat de cine știe când. Înaintea ochilor îmi apare fotografia din Newark News, cu gardul și cu băltoaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era fără serviciu și-și vindea pe rînd lucrurile de valoare; atunci n-a simțit nici o remușcare dîndu-și copilul la leagăn. Ideea Mariei, bizară e drept, le-a venit în ajutor. Legal, Doina era copilul unei studente. "Îl las la orfelinat a spus Maria pînă termin facultatea." O durea uneori, cînd, mergînd să o vadă pe Doina, ca bunică; privea copiii din sala în care intra și avea impresia că-s niște pui de găină plouați, părăsiți de cloșcă, dar, revenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de serviciu: Am botezat-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe numele meu. Ce-ai făcut?! a murmurat Maria Bujoreanu ca paralizată. Am modificat puțin adeverința aceea. O să ne fie mai ușor s-o dăm la orfelinat că eu îs studentă și cred c-o să-mi fie și mie de ajutor: aflînd că am și copil, poate c-or să mă lase în pace la facultate. Dar n-au lăsat-o. Iar cel de la minister, azi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a uitat spre Săteanu fata, cu ochii mari, speriați. O fetiță strînge ea din umeri, ca o scuză -, tatăl ei, cînd a aflat că tata..., n-a mai vrut să... Și unde-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a hotărît bărbatul, vrînd să încheie discuția grăbit, uitîndu-se mereu la ceas. Peste două-trei zile sînt în Iași; trec să vă văd. Nemișcată în visarea ei, bătrîna își amintește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vară, torențială, cînd se aude pămîntul crăpat sfîrîind. Te rog, mama, nu mai plînge... O să... Am să... Și copilul?! tresare femeia, ridicînd privirea speriată, aducînd pentru prima oară în discuție, cu glas tare, existența Doinei. Ră... rămîne aici, la orfelinat a răspuns fata și n-au mai discutat despre asta. Abia acum, cînd Săteanu pornea spre salon, cu Doina în brațe, copilul nechemat de nimeni în existența lor se impunea luat în considerație. Fata a apărut pe cealaltă ușă, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță... Maria era studentă, lipsise un timp, cursurile erau grele..., dac-o solicitam, răspundea că eu am vrut-o, din partea ei considera că la orfelinat e mai bine, mai oportun; apoi, cînd a ieșit doctoriță, trebuia să se odihnească noaptea, să fie în formă a doua zi, "eu lucrez cu viața oamenilor, nu ca tine..." Și uite-așa, pînă să mă dezmeticesc bine, trec anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd am aflat, m-am temut de sănătatea mea, departe de mine gîndul că era rodul unei mari nebunii -, că de scăpat tot am scăpat, dînd-o la orfelinat. Era și greu, dar... nu, eu n-am avut niciodată sentimente profunde, de mamă, poate pentru că nici n-am vrut să mă gîndesc la ea. Ce urlă vîntul ăsta în ferestre! Oare mai viscolește? Mîine vom fi acoperiți de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apărat pe marii corupți ai României și pe unii infractori notorii poartă o anume vină de ordin deontologic, speculând pentru aceștia orice portiță de scăpare și pedepse mai ușoare. S-a reproșat României și pe bună dreptate problema orfanilor și orfelinatelor de la noi, a numărului mare de copii instituționalizați. Abandonul de copii înregistrat în fiecare an se datorează nu numai educației părinților care au recurs la acest fapt sau gest necugetat sau disperat, ci și sărăciei care poate destrăma familii întregi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
surprinsă făcând sex oral cu un fotbalist. Cum cititorii apreciară gesturile generoase ale lui Takamura, ziarul, și în curând întreaga presă, continuă să relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vorbea, indica: - Aici o să fie biserica, un model canadian cu patru turle, vitralii pictate de Dali, ultimul răcnet, o nebunie, ce mai... Acolo, în dreapta, cam pe unde vine pinul ăla uscat, tragem o tipografie, iar acolo, mai la dreapta, un orfelinat. Pe partea cealaltă, piața cetății și magazine: o patiserie, un Panipat, un patinoar... - Alo, domnii, salut, îi salutai simpatic pe cei doi trecători. - Ah, bună ziua, zise tânărul scoțând la iveală un zâmbet cretin de sub fața bășită, plină de coșuri. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și totuși, femeia asta avea nevoie de ajutor și, dacă nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe cric. Nu procedau cum trebuie, observă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că oamenii sunt liberi să facă orice vor, oricând, indiferent de părerea celorlalți. Astea erau concepțiile moderne de viață. Domnul J.L.B. Matekoni își mută privirea spre biroul lui și spre agenda deschisă. Își notase că-i ziua de mers la orfelinat; dacă ar porni imediat, ar putea să rezolve problema până la prânz și s-ar întoarce la timp să verifice lucrul ucenicilor, înainte ca proprietarii mașinilor să vină să le ridice la ora șaisprezece. Nici una dintre mașini nu avea vreo defecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni spre orfelinat și apăsă ferm pe claxon, cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care le făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea când se strângeau grămadă în jurul lui. Îi făcea, însă, plăcere s-o întâlnească și pe doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care le trimitea, din când în când, cadouri. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care le trimitea, din când în când, cadouri. Era cel mai bun alergător din orfelinat și acum va putea participa la competiții. Apoi se lăsă tăcerea, iar Mma Potokwane se uită plină de speranțe la domnul J.L.B. Matekoni. Am auzit că ai noutăți, zise ea după puțin timp. Am auzit că te însori. Domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unsprezece, doisprezece ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de care erau prinse mărgeluțe. Purta o rochie albastru-decolorat, aproape albită de atâtea spălări, și o pereche de teniși uzați. — Locuiești aici? o întrebă el. La orfelinat? Ea încuviință dând din cap. — Sunt aici de aproape un an, răspunse ea. Am venit cu fratele meu mai mic. El n-are decât cinci ani. — De unde ați venit? Își plecă privirea. — De undeva de lângă Francistown. Mama mea a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe cineva care să aibă grijă de ei. Dar vremurile se schimbau și acum aveau și orfani. Mai ales acum, că aveau de-a face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]