403 matches
-
Ghilgameș, Graalul, iar caracterul livresc este atât de pronunțat, încât proza pare a fi făcută din colaje: romanul lui Eugène Sue, călătoria lui Ghilgameș, sfârșitul tragic al geniului eminescian, cunoașterea de tip gordianic 885. Elemente din nuvelă amintesc de escatologia orfică: "La stânga de lăcașul lui Hades, vei găsi un izvor alături de care se înalță un chiparos alb; nu te apropia prea tare de acest izvor. Ci vei găsi un altul: apa proaspătă țâșnește din Lacul Memoriei (Mnemosyne) și paznicii stau acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 355. 528 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 183. 529 Lăcrămioara Berechet, op. cit., pp. 229-230: "Leana inițiază în puterea cuvântului orfic, iar ca bachantă epifanizează însuși trupul și sângele zeului". 530 Platon, op. cit., p. 283 (Cratylos, 406 d). 531 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 355
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1991, p. 355; Sabina Fânaru, op. cit. p. 237. 532 Eugen Simion, op. cit., p. 288. 533 Doina Ruști, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi, București, 1998, p. 35. 534 Doctrină pe care Platon o împrumută din tradiția "orfico" - pitagoreică (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 183). În Memorii, p. 240, Eliade povestește cum poetul Dan Botta credea că, prin simpozioanele pe care le ținea Criterionul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Și, în năzuința către „un semn mai nou și pur”, el nu va obosi în a-l descoperi prin intermediul actului de creație: „Seara e câteodată aspră și plină,/ Cartea e numai mătase și numai lumină”. Poemul unește eul cu murmurul orfic al lumii și cu aspirația ei spre lumină: „Brațele suie înalte în apele dimineții -/ În fiecare deget tremură un clopoțel”, „Călătorești prin pajiștea literelor moi de lună/ Și fiecare altă cantilenă sună” (Poem despre cărți). Astfel, amprenta personală - dezvăluită, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
este moderația; a doua - proporția adecvată; a treia - inteligența; a patra - cunoștințele, artele și părerile juste ale sufletului; În al cincilea rând, plăcerea pură, dacă există, fără nici un amestec cu durerea. Și această enumerare o termină astfel, citând un vers orfic: „la vârsta a șasea se-oprește acest cânt frumos”2. 16. La toate câte v-am spus - zisei eu În continuare - voi adăuga Încă pentru Nicandros următorul vers: „Încă o scurtă cântare pentru cei care-o pot pricepe”3. În
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
textul biblic este Philon din Alexandria. Pentru el, diferența dintre sensul literal și sensul alegoric e similară diferenței dintre corp și suflet: corpul este semnificația literală, sufletul este spiritul invizibil depus în cuvânt. Sensul alegoric, ascuns, este destinat, ca la orfici, celor aleși: numai ei pot întrevedea invizibilul pornind de la indici vizibili infimi. Pornind de la Philon, Origene eleborează teoria celor trei sensuri ale Sfintei Scripturi, care pregătește calea pentru teoria celor patru sensuri. In elaborarea acestei formule a alegoriei, Origene se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
intrat încă din perioada preclasică în contact cu egiptenii, persanii sau indienii, de la care au preluat cunoștințe practice de detaliu. Mai mult, el observă numeroase analogii, cum ar fi cele dintre epopeea lui Ghilgameș și poemele homerice, dintre un imn orfic și doctrina hindusă despre identificarea părților universului cu membrele făpturii divine, dintre scepticismul grec și filosofia indiană. Comparatistul cercetează în ce măsură sunt asimilate ideile aparent extrase dintr-un sistem de gândire diferit, pentru a înțelege dacă elementele comune se explică prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
se petrec așa, este pentru că subconștientul nu depinde absolut deloc de conștiința obiectivă pentru a-și îndeplini rolul în serviciul corpului fizic. De fapt, el este sub controlul Conștiinței Cosmice care este prezentă în toată ființa noastră. Iată un imn orfic către somn, către subconștientul care ne leagă de universul primordial: Te invoc, preafericitule, cu aripi întinse, somn salvator, mesager al viitorului, mare cântăreț de oracole pentru muritori. În liniștea dulcelui somn, înaintând în tăcere, adresându-te sufletelor muritorilor, tu trezești
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căldura sau arșița ei, taina pasiunii fiind sinonimă cu focul. Cristos în sens esoteric este izvor de foc, focul veșnic viu, apa alchimică ce se confundă cu focul. Dragostea, viața și moartea, căsătoria și botezul sunt taine ce cuprind aceeași orfică alegorie. La porțile iadului sunt două fântâni, una ce conferă nemurire și fericire veșnică, numită a memoriei și cealaltă destinată uitării. Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adevăr. Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă a numit Aiudul altar sfânt. Acolo au fost aruncate, în gropi comune, osemintele celor care au transformat amarul suferinței în frumusețea fără seamăn a credinței. MENȚIUNE Spre o hermeneutică recuperatoare a mitului orfic: artă vizuală muzică text Corina Buhuș, clasa a IX-a Anastasia Cojocaru, clasa a IX-a coord. prof. drd. Daniela Bahrin Colegiul Național, Iași „Privim în nopți înstelate Constelația Lirei sau citim o artă poetică, dacă suntem pătrunși de inflexiunile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ale vieții sedentare, pașnice și civilizate, ale medicinei, muzicii și poeziei, restructurându-le sufletul, iar de filosofii moderni ai culturii, ca precursor al filosofiei și mai ales ca simbol al forței civilizației și culturii umane. Unii savanți consideră că mitul orfic ar fi o imitație târzie a mitului lui Osiris, zeul cel mai popular din mitologia egipteană, simbolizând ideea de renaștere permanentă, dar mai ales moartea ca trecere în altă lume. De reținut este opinia lui E. R. Dodds care îl
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o născocire, alții o persoană atestată istoric. Cu nuanțări specifice cercetătorilor sau creatorilor, în funcție de epocă, mitul își păstrează identitatea prin sensul ei profund și unic încrederea în triumful artei. Creația și creatorul acced la veșnicie. Semilegendarul cântăreț trac și doctrina orfică împacă două ipostaze ale destinului uman: efemeritatea cu veșnicia. Dacă creatorul este efemer prin condiția sa în lume, creația îi asigură nemurirea, salvarea. “Zeu al metamorfozei, în același timp prezență și absență, Orfeu se situează la hotarul incert dintre două
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
izbește în prezent. O incantație forțeaza supraomenescul, de aceea recitarea unei epoide (incantație) a lui Orfeu este de ajuns să îndulcească amarul din amintirea soției lui Hades. Această idee stabilește o legătură între catabaza lui Orfeu și practicile religioase ale orficilor, care urmăreau în mod deosebit să-și atragă bunăvoința Persefonei, în ochii căreia orice ființa umană evocă uciderea fiului său. Orfeu este considerat întemeietor al riturilor tainice, teletai, calificare mereu afirmată, fără a fi explicată. Aceste rituri sunt menite să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de crima ancestrală. Trupul este temnița sufletului. Această părticică nemuritoare este condamnată la închisoare, “ inchisă” în trup (soma) ca într-un mormânt, atât timp cât nu va fi plătit “răscumpărarea” pe care o cere Persefone ca preț al “vechii sale dureri”. Ezoterismul orfic e o orientare ce postulează purificarea și renunțarea. Arta purifică (catharsis). Prin creație, umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi transformat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și renunțarea. Arta purifică (catharsis). Prin creație, umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi transformat în paradis. Magia lirei și versul orfic fac din eternitatea dramatică a chinurilor damnaților din Infern o stare de beatutudine. Orfeu construiește o alta lume dar nu reușește salvarea definitivă. Cântecul suspendă moartea dar nu o poate aboli. În clipa în care Orfeu privește în urmă, din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând încrederea în capacitatea creației de a înfrunta timpurile prin valoare, prin capacitatea de sublimare. Oamenii pot scăpa de resentimentele cu care plătesc pentru natura lor “titanica” conformându-se modului de viață orfic”, menite să sublime durerea zeiței: interzicerea mâncării de carne și a sacrificiilor cu vărsare de sânge. Aceasta era regula de bază a modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de resentimentele cu care plătesc pentru natura lor “titanica” conformându-se modului de viață orfic”, menite să sublime durerea zeiței: interzicerea mâncării de carne și a sacrificiilor cu vărsare de sânge. Aceasta era regula de bază a modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, astfel, din nou, cu divinul originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei morți și moartea poate constitui începutul vieții fericite. Aceasta nu se obține automat, ci la sfârșitul unei inițieri care, pentru orfici, este sinonimă cu purificarea zilnica: interdicția de a atinge “ orice a avut viață”, ceea ce are drept aplicație dieta vegetariană. Acest ciclu de reîncarnări succesive se sfârșeau când omul atingând treapta superioară, devenea zeu. Credința înaintată de orfici despre supraviețuirea sufletului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
inițieri care, pentru orfici, este sinonimă cu purificarea zilnica: interdicția de a atinge “ orice a avut viață”, ceea ce are drept aplicație dieta vegetariană. Acest ciclu de reîncarnări succesive se sfârșeau când omul atingând treapta superioară, devenea zeu. Credința înaintată de orfici despre supraviețuirea sufletului după moarte a influențat și creștinismul, care a preluat această idee, asimilând-o. Cât despre sufletul impur, acesta este constrâns de nemurirea sa să se reîncarneze din nou într-un alt trup, devenind un ciclu de renașteri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Cât despre sufletul impur, acesta este constrâns de nemurirea sa să se reîncarneze din nou într-un alt trup, devenind un ciclu de renașteri, fară sfârșit, pentru cei neinițiați. După moartea lui Orfeu ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au ajuns până în zilele noastre, fiind publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trup, devenind un ciclu de renașteri, fară sfârșit, pentru cei neinițiați. După moartea lui Orfeu ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au ajuns până în zilele noastre, fiind publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de multe ori în îndepărtatele colonii grecești, în Tracia, preferând a organiza misterele orficeun fel de inițieri profeticeîn locuri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au ajuns până în zilele noastre, fiind publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de multe ori în îndepărtatele colonii grecești, în Tracia, preferând a organiza misterele orficeun fel de inițieri profeticeîn locuri subterane, peșteri ascunse. Unul dintre cei mai de seama adepți ai curentului orfic a fost
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de multe ori în îndepărtatele colonii grecești, în Tracia, preferând a organiza misterele orficeun fel de inițieri profeticeîn locuri subterane, peșteri ascunse. Unul dintre cei mai de seama adepți ai curentului orfic a fost renumitul matematician și „primul filosof” al Greciei Pitagora. El a lăsat mai multe interdicții, dintre care una care își are sursa în mitul lui Orfeu: „Când ai plecat de acasă undeva, să nu privești înapoi, căci se iau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
săi ce alcătuiau divinitatea. Cântul său a facut să vibreze sceptrul lui Hades și al Persefonei, însa nu a putut evita cea de-a doua moarte a preaiubitei sale soții. Aici își spune cuvântul Destinul. Mitul destinului, care există la orfici, vorbește de faptul că nici zeii nu pot interveni în desfășurarea acestuia. Chiar în perceptele lăsate de Orfeu, destinul era „de neînduplecat”. Grecia cunoaște mai mulți poeți orfici, despre care Aristofan spune în “Broaștele”o parodie la operele homerice următoarele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]