186 matches
-
să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile curente de gîndire - ale căror idei despre alteritate, solidaritate, limită etc. „pluteau în aer” - eul s-a văzut față
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
istorie a lor/ pe care scriind-o în chiar semnele acelea uscate/ nici eu vreodată nu am putut-o citi”. *** Respectînd termenii mitologici ai acestor note, mă întreb: cine este subiectul liric al lui Ion Mureșan, un satyr convertit la orfism sau un Orfeu ce acceptă grațiile menadelor? Și una, și alta, aș zice. Imaginarul său se constituie pe ruinele unor religii ale căror sensuri mîntuitoare au fost preluate, ca prin hazard, de spiritul poetic. Originaritatea dionysiac-orfică a subiectului liric se
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Boala este eliberarea de ceva străin", scria Rainer Maria Rilke, și poetul nostru pare a realiza acest îndemn exorcistic. Corporalitatea informă e dată la o parte în favoarea geometriei a cărei natură strictă e incoruptibilă. E o dematerializare sui generis, salvatoare. Orfismul pitagoreic al lui Ion Barbu apare tratat într-o manieră liberă: După încă o lectură a poemului Falduri de Ion Barbu,/ m-am hotărît, în sfîrșit,/ să-mi încerc și eu norocul, și să mă geometrizez.// Căutam, nu-i așa
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
ultimul chiar la lucrări neo-clasicizante. „Inventând abstractul, 1910-1925” face foarte clar faptul că explozia de imaginație ce caracterizează primii ani ai evoluției artei abstracte a fost cu adevărat un fenomen mondial, cu grupări artistice cu denumiri exotice - futurism, „De Stijl, orfism, vorticism, „Călărețul albastru” - cu contribuții din Germania, Rusia, Țările de Jos, Italia, Franța, Statele Unite, Cehia, ș.a.m.d. În dorința de a sublinia caracterul universal al acestor primi pași, expoziția amestecă contribuții majore cu altele de mai mică importanță. Sunt
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
John Smith. Acolo presiunea mediului era decelabilă în reflexul mentalitar și în cultura tribală a gangului, iar profesoara Louanne (Michelle Pfeiffer) găsea în poezia lui Bob Dylan transformată în muzică - Mr. Tambourine Man - punctul de inflexiune cu underground-ul, poezia ca orfism cultural servind îmblânzirii civilizaționale a mediilor periferice anarhice. Eșecul în film nu era total, profesorul reușea să scoată din indistinct, din masa anarhică, amorfă, dezabuzată indivizii, fiecare cu istoria lui, cu sensibilitatea lui, cu aspirațiile lui. În Cercul poeților dispăruți
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
despre soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr’ de chei deschid cu gândul, mamă,/Șin temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
și de o parte și de cealaltă). Ieșind din spațiul creației, am impresia că automatismul instrumentului secondează discernământul autorului. Și cu mai mari rezerve am întâmpinat unele afirmații privind „perspectiva de gândire privilegiată de M. Eliade” - gnoza (pag. 14) sau „orfismul de substrat, corectat prin gnoză: aceasta pare să fi fost formula spirituală emblematică a lui M. Eliade” (pag. 60) ori alte considerații privind „spiritul necreștin în categoriile căruia gândea și trăia M. Eliade” (pag. 186). Aceste rezerve au în centru
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
literaturile vest-europene, cu nuanțe foarte apropiate de paradigma antică născută în spațiul tracic, cum se poate citi în literatura lui Nerval, Rilke, iar la noi în Strigoii lui Eminescu, fără vreo legătură imediată cu balada Lenore, a lui Bürger. Urmele orfismului în creștinism se regăsesc în resurecția lui Isus. Cum interpretează Mircea Eliade, faptul sugerează o victorie asupra morții. E vorba însă de o palingenezie spirituală, simbolică. Biserica îi conferă un conținut moral, dar o consideră unică tocmai pentru că e simbolică
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
suprasensuri, pentru lărgirea sferei poeticului. Așadar, alt ciclu evenimențial este "Going Tornado/Pornind tornada", în care versurile sînt numerotate de parcă poetul ar încerca să fixeze fiecare verigă în lanțul marilor răsturnări cosmice (putem citi: marele vertij al cunoașterii), al unui orfism în așteptarea lui Orfeu. În aceeași ordine a scrutării stilisticii de profunzime apare și poemul "Ploaie orizontală", ca gest al descompunerii raționale, al permutărilor infinite. Așa cum se formulează vocea lirică, în această nemiloasă căutare există o povară morală, inexprimabilă în
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
mult prea în urmă/ dar vie aici într-un apartament din Broadway" (ibidem). De reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant, de-o specifică sonoritate, un orfism à la page, americanizat... În fond, avem a face cu figura morală a solitudinii, sentiment inalienabil al poetului de totdeauna, doar aparent provocat de apartenența sa la un loc sau altul, ori de tranziția sa anxioasă, ca homo viator. Fugind
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
p. 111) Dar nu pot înțelege de ce, din câte-mi aduc aminte, părerea autorului despre manuscrisul acestei cărți era, în Jurnal, mai degrabă rezervată. Epilogul de pe ultima copertă nu e nici el cu mult mai entuziast. (Poate pentru a evita orfismul găunos cu care încă se vorbește la noi despre poezie.) Mie, Nimic mi-a mers la suflet.
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
după bunul său plac. Literatura grecilor antici nu oferă o imagine unitară a lumii de apoi. Deși ideea existenței sufletului sau a unei individualități de după moarte era străină credințelor grecilor, mișcări influențate de traci, egipteni sau orientali cum au fost orfismul, pitagorismul și cultul zeităților Demetra și Dionis s-au bazat pe aceste concepții, necunoscute de pildă lui Homer. Astfel, în cel de-al XI-lea cânt al "Odiseei", sufletele morților invocate de Odiseu nu au o conștiință proprie, ci își
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
înfrângerea oștirilor lui Xerxes. Presocraticul Empedocle a susținut chiar o teorie a metempsihozei (fragmentele 115, 117, 146-7 în: Hermann Diels/Walther Kranz (îngrijitori de ediție): "Die Fragmente der Vorsokratiker", vol. I, Berlin 1951). Filosoful grec Platon susținea, probabil influențat de orfism, că sufletul deține imortalitate. Drept pedeapsă pentru nelegiuirea primordială, sufletul este închis în corp ca într-un mormânt. Astfel, existența întrupată, ceea ce noi numim viață, însemna pentru Platon, moarte. Moartea era începutul vieții adevărate, dar aceasta nu avea loc decât
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Poetul își clamează, într-un discurs liric necontrafăcut și dezinhibat, stările afective, orgoliul, frustrarea, jubilația rostirii și deziluzia în fața alcătuirilor precare ale realului. Ideea lirică dominantă e aceea că poezia modernă, poezia secolului XX și-a pierdut puritatea, frenezia originară, orfismul său liminar, căpătând o turnură gravă, anexându-și suferința, tragicul, grotescul și ridicolul unei istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
Crainic, "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
cărora va avea destule de pătimit. Oricum, intenția e nobilă. Pasiunea se vede cu ochiul liber. Cele câteva subiecte asupra cărora revine în cele trei secțiuni ale cărții sunt știute în amănunt: poezia lui Goga, cu creșterile și descreșterile ei, orfismul lui Blaga în balanță cu cel al lui Rilke, Cercul Literar de la Sibiu (discutat și în sine, și prin delegați ca Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă). De altminteri, din aproape în aproape, de la acesta din urmă pare a
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru Sarah Kane și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
Wolfgang Iser", de Romanița Constantinescu), E. Durkheim (în "Despre ambiguitățile sacrului: de la E. Durkheim la G. Agamben", comunicare susținută de Mirela Adăscăliței), S. Beckett ("Cum poate realiza Beckett prezența absenței?", lucrare propusă de Thierry Bringuier), R.M. Rilke ("Redimensionarea modernă a orfismului: Rilke și Blaga", de Dumitru Chioaru), M. Foucault ("Prezență, disciplină, panoptism la E. Goffman și M. Foucault", comunicarea Simonei Drăgan), E. Levinas (în "Adevăr și prezență în fenomenologia lui Levinas", de Nicolas Monseu), J. Derrida (" Imposibilitatea de a rosti prezența
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
armelor și a războaielor. Lumea, făcută o turmă și un pastor, se desprinde astfel de lume că un fruct copt și nouă Naștere, Parusia, intervine firește și închide poemul". În acest capitol, tonalitatea e imnica, luminoasă și florala, de un orfism creștinat: "Bunăvestire duci, vîntule mire,/ La fel răspundeți harfelor eole!/ din păduri, din izvoare, din corole,/ Același clocot lung: Bunăvestire!". Sub unghiul strict al lirismului, putem diferenția etapele acestei tulburătoare "priveliști a sufletului", aflat la răscrucea istorică a anului 1940
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
poeziei), majoritatea cuprind lecturi în linia fenomenologiei bachelardiene. Interpretările sunt sobre și temeinice, dar nu strălucite. Rând pe rând, sunt parcurse "chipurile" focului, aerului, pământului, apei, luminii și întunericului, ca și o serie de teme blagiene consacrate: somnul, timpul, creația, orfismul. Noutatea punctului de vedere e concentrată însă în primele două capitole. În Avatarurile tăcerii, V. Fanache pornește de la neîncrederea poetului în cuvânt și vede în Blaga un exponent al "poeticii/esteticii tăcerii", încercând să-l încadreze într-o serie lirică
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
prin spărturile făcute în solzii pielii lui, în carnea lui vie, dindărătul carapacei, acolo unde sângele și carnea bat în neștire enigma și pulsul propriei lor mișcări, vulnerabilitatea stării lor de agregare, fiorul efemer și fragil al vieții lor. În orfismul cosmogonic, rasa oamenilor, născută din cenușa titanilor care l-au sfârtecat pe Dionysos, moștenește această vină titanică, oprobriul acestei crime sălbatice. Purtăm deci în noi un fel de antropofagie ereditară, un fapt ascuns care prezidează genetic la apariția speciei noastre
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cultură prin eforturi succesive și unilaterale, toate momentele ei unice devin în coexistența unei sinteze artificiale un fel de rezumat istoric al unei culturi. Epoca elenisto-romană și-a revăzut, în amalgamul ei de curente, tot ce Antichitatea a produs între orfism și scepticism. Secătuirea substanței creatoare a unei culturi o face incapabilă să mai nască din sine epoci închise, lumi aparte în devenirea organismului său. Avântul generator de cultură se manifestă în prevalența unor valori, în mărturisirea pentru o sferă limitată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Îngrozitor. Inimi ce nu primesc adevărata simbrie, suflete ce nu găsesc hrană. Falsități, nelimitat. Dorință, nelimitat. Posibilitate, nelimitat. Cerințe imposibile impuse realităților complexe, nelimitat. Resuscitarea În forme copilărești și vulgare a unor idei, mistere religioase antice, complet inconștient, desigur - uimitor. Orfism, mitraism, maniheism, gnosticism. Când ochiul mi-e zdravăn, câteodată citesc Enciclopedia Hastings a Religiilor și Eticii. Apar multe asemănări fascinante. Dar cel mai mult se observă o formă de joc de teatru aparte, o manieră elaborată și uneori chiar artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și trecerea în planul contingentului nu ajută să învie cetatea moartă a Bosforului - locul mirific al visului, strălucitoarea geografie a fanteziei lirice. Poetul lui Ion Barbu ceremonizează trăirea ca o inițiere a spiritului în mister și a unei euritmii de orfism oriental. Spațiul poeziei este acela al unei oglinzi de laborator alchimist, și de oglindiri într-un cristal al apelor atemporale, ca o proiectare în dincolo de: "Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă/ Din membre limpezi, o, cristal!" (Falduri). ă...î S-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orbitoare Plenitudine. Tempt me no more; for I Have known the lightning's hour, The poet's inward pride, The cetainty of power. Cecil Day Lewis Poezia orfică Din Dumnezeu iese opera mea. Friedrich Hölderlin Pentru a înțelege atributul de orfism și, consecutiv, cel de poet orfic, reamintim esențialul din mitul lui Orfeu, zeul muzicii în vechea Eladă, și implicațiile sale simbolice și metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]