159 matches
-
n acela?i an, lansarea unei colec?îi � Bibliotecă Sociologic? Internă?ional? � la editură Giard & Bri�re, colec?ie �n care Worms ? i-a scos lucrarea Organism ?i societate (1896), un fel de c�ntec de leb?d? al teoriilor organiciste �n Fran?a, o carte �ntre alte cincizeci de titluri publicate �n cincisprezece ani, cu toat? rigurozitatea pie?ei. �n aceast? colec?ie au fost publicate opere ale sociologilor ru?i, germani, italieni, americani ?i francezi, bine�n?eles. 4
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sociologie a Universit??îi noi din Bruxelles, �n 1901, la imboldurile unui industria?, Ernest Solvay, care a ?i condus mai multe cercet?ri �n mediul urban, bazate pe anchete de teren. Primul director al institutului a fost Emile Waxweiler, un organicist care ulterior avea s? adopte un punct de vedere behaviorist �n tratarea unor probleme ce ?ineau mai mult de psihologia intermental? Belgia merit? aten?ie, de asemenea, pentru c? aceast? ?ar? mic? a fost �n cursul secolului al XIX-lea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Fran?a � pe Coasta de Azur � devine membru marcant al institu?iilor create de c?tre Worms. Atunci a publicat operele lui cele mai cunoscute �n care a scos la iveal? gustul pronun?at pentru un evolu?ionism cu tent? organicist?. �n cadrul asocia?iilor lui Worms el va reg?și ?i al?i compatrio?i, precum Eugene de Roberty ?i Jacques Novicow mai ales, care se angajase �ntr-o pledoarie curajoas? contra r?zboiului ?i a tezelor socio-darwiniste ale lui Gumplowicz
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care selecteaz? ?i reinterpreteaz? foarte liber elemente teoretice ?i conceptuale. Astfel, ra?ionalitatea �ecologic?� va caracteriza orientarea teoretic? a ?colii de la Chicago, iar ra?ionalitatea �psihanalitic?� pe cea a culturalismului de la Columbia � tot a?a cum, măi ț�rziu, modelul organicist va orienta func?ionalismul, iar teoria jocurilor interac?ionismul [55]. Este manifest?, �n fapt, dorin?a sociologiei de a o rupe cu trecutul filosofic pur speculativ al disciplinei. Sociologii europeni de la sf�r?ițul secolului al XIX-lea s�nt
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Pedagogia sau ,,școala formativ-integrală” concepea educația ca fiind o acțiune conștientă care ,,ar urmări (...) nu să informeze, ci să formeze spiritul elevului, cu alte cuvinte ar tinde să desăvârșească ceea ce el ne aduce de la natură, să actualizeze potențialul psihic.” Termenul ,,organicistă” indică faptul că acțiunea educativă vine în întâmpinarea naturii umane a copilului, ,,tinde a cunoaște și respecta condiții interne, organice, ale sufletului individual al elevului.” Definind educația, Antonescu formulează și definiția asupra pedagogiei ca știință: ,,Pedagogia este știința care, bazându
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
naturală prin care, în practica socială, pot fi corectate deviațiile iminente. * Concepția sa evoluționistă are rădăcini adânci în convingerea potrivit căreia societatea poate fi comparată cu un organism, ea este chiar un organism. În acest fel, Spencer este adeptul direcției organiciste în sociologie, construind o sociologie organicistă, curent cu mare căutare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; Organicismul este un tip de holism care, aplicat la societate, obligă la un studiu global, în termeni de întreguri sociale, individul
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pot fi corectate deviațiile iminente. * Concepția sa evoluționistă are rădăcini adânci în convingerea potrivit căreia societatea poate fi comparată cu un organism, ea este chiar un organism. În acest fel, Spencer este adeptul direcției organiciste în sociologie, construind o sociologie organicistă, curent cu mare căutare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; Organicismul este un tip de holism care, aplicat la societate, obligă la un studiu global, în termeni de întreguri sociale, individul și manifestările sale nefiind obiect de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
căutare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; Organicismul este un tip de holism care, aplicat la societate, obligă la un studiu global, în termeni de întreguri sociale, individul și manifestările sale nefiind obiect de studiu sociologic. Sociologia organicistă a lui Spencer va fi dezvoltată de către Durkheim în ceea ce el numea funcționalism. Îl putem considera pe Spencer ca inițiator al funcționalismului * Educația și etica sunt două componente ale vieții sociale cărora Spencer le acordă o mare atenție; el construiește
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
el numea funcționalism. Îl putem considera pe Spencer ca inițiator al funcționalismului * Educația și etica sunt două componente ale vieții sociale cărora Spencer le acordă o mare atenție; el construiește adevărate teorii despre educație și despre etică. Social-spencerismul și orientarea organicistă (implicit deschiderea spre funcționalism), primul tratat de mari dimensiuni, Principiile sociologiei, 3 volume (Volume I Part I: Data of Sociology; Part II: Inductions of Sociology; Part III: Domestic Institutions; Volume II Part IV: Ceremonial Institutions; Part V: Political Institutions; Part
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
secolului al XIX-lea. Viața socială văzută prin cele trei lentile oferă o cu totul altă imagine comparativ cu cea zugrăvită de înaintașii săi. Contribuțiile sale ating însă și paliere particulare ale construcției sociologiei: * Subliniază și argumentează inconsecvența interpretărilor mecaniciste, organiciste, biologiste, capacitatea lor parțială de a prezenta viața socială. * Întemeiază elaborările teoretice pe fapte sociale studiate cu parcimonie și întoarce aceste elaborări în practica socială. * Transformă conflictul social în model explicativ al devenirii vieții sociale, al inevitabilității schimbării oricărei orânduiri
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
a hrănit cugetarea anterioară și specifică faptul că natura legilor din societate, acțiunea lor, sunt diferite de ale celor prezente în natură, constatare prin care dezvăluie caracterul eronat al încercărilor de interpretare a fenomenelor sociale pe baza legilor naturii (teorii organiciste, interpretările mecaniciste ale vieții sociale, darwinismul social). Prin urmare, nu este vorba de absența legității în viața socială, ci doar de calitatea manifestării legilor. Nu legile lipseau, ci modul în care erau interpretate făcea ca evidența lor să rămână ascunsă
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
o face, bunăoară, încă din 1981-1982, Fritjof Capra, autor, între altele, al celebrei cărți Momentul adevărului. (Vezi versiunea românească a lui Niculiță Damaschin, Editura Tehnică, București, 2004). De altfel, însuși Dimitrie Cantemir a îmbinat armonios tendința spre specializare cu armonizarea organicistă a întregului ființei naturii și a omului. Hammer 1 a fost uimit de bogăția izvoarelor folosite de Cantemir în a sa istorie a Imperiului Otoman. La fel vor fi occidentalii și în fața erudiției lui Nicolae Iorga sau a lui Mircea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
concepții contrare: școala informativă și școala formativă. Spre deosebire de "școala informativă", care pune accent pe cantitatea de informație, "școala formativă" urmărește "formarea" spiritului elevului, desăvîrșirea a ceea ce sufletul acestuia aduce de la natură, actualizarea potențialului său psihic. Această "formare" trebuie să fie "organicistă", adică subordonată condițiilor interne. La rîndul ei, educația organicistă se opune "educației mecanice", care se întemeiază pe ideea că formarea omului se realizează din exterior către interior. "Școala organicistă" caută de aceea să cunoască și să respecte condițiile interne, organice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
informativă", care pune accent pe cantitatea de informație, "școala formativă" urmărește "formarea" spiritului elevului, desăvîrșirea a ceea ce sufletul acestuia aduce de la natură, actualizarea potențialului său psihic. Această "formare" trebuie să fie "organicistă", adică subordonată condițiilor interne. La rîndul ei, educația organicistă se opune "educației mecanice", care se întemeiază pe ideea că formarea omului se realizează din exterior către interior. "Școala organicistă" caută de aceea să cunoască și să respecte condițiile interne, organice ale sufletului elevului, acțiunea de formare păstrîndu-se în limitele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de la natură, actualizarea potențialului său psihic. Această "formare" trebuie să fie "organicistă", adică subordonată condițiilor interne. La rîndul ei, educația organicistă se opune "educației mecanice", care se întemeiază pe ideea că formarea omului se realizează din exterior către interior. "Școala organicistă" caută de aceea să cunoască și să respecte condițiile interne, organice ale sufletului elevului, acțiunea de formare păstrîndu-se în limitele acestor condiții. Potrivit principiului "școlii formativ-organiciste", sarcina școlii este, în primul rînd, de a "forma" elevii în accepția de a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe teza rousseauistă a naturii bune a omului, și sistemul educației autoritare, care considera răul ca fiind înnăscut ființei umane. Ca și în alte cazuri, principiul "școlii formativ-organiciste" devine criteriu în aprecierea celor două sisteme educative. Astfel, educația liberă este "organicistă", dar nu și "formativă"; după cum sistemul autoritar este "formativ", fără a fi "organicist". Se apreciază însă că, pentru realizarea scopului educației care în concepția sa era caracterul este necesar să se preia de la primul sistem ideea de libertate, iar de la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
considera răul ca fiind înnăscut ființei umane. Ca și în alte cazuri, principiul "școlii formativ-organiciste" devine criteriu în aprecierea celor două sisteme educative. Astfel, educația liberă este "organicistă", dar nu și "formativă"; după cum sistemul autoritar este "formativ", fără a fi "organicist". Se apreciază însă că, pentru realizarea scopului educației care în concepția sa era caracterul este necesar să se preia de la primul sistem ideea de libertate, iar de la al doilea, ideea de supunere, de disciplină. Fără disciplină, copilul devine sclavul propriilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instrucției și b) centralizarea administrativă a școlii și descentralizarea pedagogică. (Cu privire la această ultimă cauză el propunea o descentralizare administrativă și o centralizare pedagogică, realizată prin adoptarea, pentru întreaga țară, a unui singur sistem în cadrul căruia educația să aibă un caracter organicist, individualizat și activ. Era vorba deci de propriul său sistem). Evident, nu au fost sesizate decît în parte adevăratele aspecte ale crizei. Aspirînd la un sistem de educație propriu, G. G. Antonescu și l-a construit, potrivit concepției sale, cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic, ni se pare că se situează exact la polul opus față de "formalismul organic" (v. supra), iar Valéry și Eliot, eseiști
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
se referă la un singur obiect și numai la el. 13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se caută structura poemului tot în sensul unei concepții organiciste despre operă, se disting conotațiile cuvintelor de denotațiile lor, tonalitatea poemului și mesajul său emoțional de cel logic etc. Pe lângă alte volume de studii ale acestei mișcări (cf. Bibliografia de la sfârșitul lucrării de față) trebuie remarcată în primul rând culegerea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales, de Lucian Blaga, dar și de stilistica suprarealistă a fluenței somnambulice sau a peisajului antropomorf, în care părul iubitei șerpuiește printre arterele îndrăgostitului și ierburile oceanului. Dar poetul își relevă de la început filtrul
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
marele poet. Tocmai din acest motiv gândesc că nu este cea mai bună caracterizare dată lui Eminescu drept ,,cel mai de seamă reprezentant al orientării naționaliste în sociologie” (p. 81). Cu atât mai mult cu cât Maria Larionescu demonstrează dimensiunea organicistă a ideilor sociologice ale poetului, în consecință, ele aparținând unuia dintre curentele sociologice fundamentale, evoluționismul. Deosebit de fertilă este sugestia autoarei cu privire la analiza comparată a procesului de desprindere a individualității din conștiința comună la M. Eminescu, E. Durkheim și C. Stere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
prin această asumare a dificultății de a guverna societăți complexe. Natura lor particulară impune, în consecință, ochiul atent la echilibrul care se cere stabilit între principiile civilizației și contextul ce urmează a fi mo delat. Formele fără fond, în lectura organicistă a lui Rosetti, compromit și anulează șansele unei dezvoltări întemeiate pe durata lungă și modelată de tradiție. Respingerea politicii ca experiment guvernat de rațiune, care ignoră țesătura seculară a comunității, este o temă junimistă prin excelență. Formula lui Rosetti se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
P.P. Carp, Discursuri parlamentare, ed. cit., p. 595. </ref> Recitită astăzi, după un secol de la pronunțarea ei, alocuțiunea lui P.P. Carp își păstrează acea actualitate paradoxală care definește majoritatea textelor juni miste. Și, chiar dacă istoria a ales să ignore alternativa organicistă schițată de Carp, nu a putut să elimine efectele secundare pe care oratorul lea anticipat. Reforma agrară de după război nu a generat țărănimea robustă economic și independentă politic la care aspirau politicile statului. Prudența a lăsat locul, din ce în ce mai mult, pasiunii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
paliere, el neplângându-se atât de implicarea directă a contemporanului în realitatea pe care o analizează, cât de nerecunoașterea sistemică și cantitativă a acesteia. „Nu știm cum funcționa mașina comunistă”, dar știm „ceea ce a produs”, observa Karpinski dintr-o perspectivă organicistă. Dacă Buhler tinde mai mult spre o viziune diacronică, spre surprinderea unei evoluții, a unui scenariu cu început, cuprins și încheiere, Karpinski optează pentru o perspectivă simptomatologică, spre evenimente cu valoare de simbol. Analizând comunismul polonez ca „produs finit”, sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]