159 matches
-
pe teza rousseauistă a naturii bune a omului, și sistemul educației autoritare, care considera răul ca fiind înnăscut ființei umane. Ca și în alte cazuri, principiul "școlii formativ-organiciste" devine criteriu în aprecierea celor două sisteme educative. Astfel, educația liberă este "organicistă", dar nu și "formativă"; după cum sistemul autoritar este "formativ", fără a fi "organicist". Se apreciază însă că, pentru realizarea scopului educației care în concepția sa era caracterul este necesar să se preia de la primul sistem ideea de libertate, iar de la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
considera răul ca fiind înnăscut ființei umane. Ca și în alte cazuri, principiul "școlii formativ-organiciste" devine criteriu în aprecierea celor două sisteme educative. Astfel, educația liberă este "organicistă", dar nu și "formativă"; după cum sistemul autoritar este "formativ", fără a fi "organicist". Se apreciază însă că, pentru realizarea scopului educației care în concepția sa era caracterul este necesar să se preia de la primul sistem ideea de libertate, iar de la al doilea, ideea de supunere, de disciplină. Fără disciplină, copilul devine sclavul propriilor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instrucției și b) centralizarea administrativă a școlii și descentralizarea pedagogică. (Cu privire la această ultimă cauză el propunea o descentralizare administrativă și o centralizare pedagogică, realizată prin adoptarea, pentru întreaga țară, a unui singur sistem în cadrul căruia educația să aibă un caracter organicist, individualizat și activ. Era vorba deci de propriul său sistem). Evident, nu au fost sesizate decît în parte adevăratele aspecte ale crizei. Aspirînd la un sistem de educație propriu, G. G. Antonescu și l-a construit, potrivit concepției sale, cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale în interior și le traduc în termeni organiciști în exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv în interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); în lumea largă, marginalul nu poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nivel psihosociologic (unghi predilect al autorului, unul dintre pionieri și în acest sens), Tönnies tratează formațiunile sociale ca pe niște expresii ale voinței umane, aflată și ea în tranziție de la o formă esențială (organică, am putea spune - dar nu neapărat organicistă), Wesenwille, către o formă arbitrară (contractuală, s-ar putea adăuga), Kürwille. Tematizarea trecerii de la era preindustrială la cea industrială, de la tradiție la modernitate, de la legăturile umane familial-comunitare (bazate pe sânge, afecțiune, respect și teamă) la cele raționale (bazate pe contract
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu Montesquieu (născut în 1669) și liberalii anglo-scoțieni. Această „mare transformare” este (fiindcă nu s-a încheiat peste tot în lume, în pofida globalizării) o schimbare epocală în experiența umană, iar interpretările sale sunt și astăzi foarte diverse, adesea polare. Viziunile organiciste păreau pentru totdeauna abolite de modernitatea politică vest-europeană, construită pe raționalism, secularizare, „dezvrăjirea lumii”, „Proiectul Luminilor”, contract social, separația puterilor, schimburi comerciale frecvente animate de Mâna Invizibilă (și lista ar putea continua). Din punct de vedere conceptual, liberalismul părea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dialogică între societate și comunitate, de la prietenie la instituțiile societății civile, regândind astfel eterna problemă a structurilor/instituțiilor/puterilor intermediare; astfel, filozoful depășește comunitarismul nostalgic românesc, ruralist și regresiv (versiune indigenizată a organicismului), deși gândirea sa politică rămâne un comunitarism organicist cu temei transcendent, articulat pe „comunitatea pură”, „pe bază de comuniune spontană”. Susținând principiul continuității între comunitate și societate, Mihai șora sugerează o ingenioasă mediere între - pentru a risca o dihotomie euristică - „născut” (comunitatea) și „făcut” (societatea). 14. Situl lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
preced Patria și iubirea de Patrie. Ne naștem cu asemenea năzuințe fundamentale. După noi rămân mai departe, moștenire firească urmașilor noștri" (p. 15). Probabil tot acesta este și motivul pentru care Delavrancea recurge la una dintre cele mai limpezi analogii organiciste, atunci când le transmite copiilor ideea Patriei ca ființă etnică ce dispune de un corp social. Metafora biologică a organicității Patriei românești este pusă în slujba pledoariei pentru încorporarea Transilvaniei în trupul reprezentat de regatul României: Țările noastre au fost mărginite
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale pricinuite ființei naționale de actuala situație politică. V-am spus odinioară că munții Carpați sunt șira spinărei a poporului românesc. D'o parte și de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contradicții și argumentări ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă "doctrină pentru bătăuși" (p. 9). În pofida contraponderii reprezentate de opțiunile pro-occidentaliste, extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă idei precum cea a "spiritului poporului" (Volkgeist) născută de mintea lui Herder, sau noțiunea de "suflet național" exprimată de marele istoric francez Jules Michelet. (Este evidentă filiația ideatică a sintagmei care a făcut o spectaculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru varietatea lor caleidoscopică, precum și pentru ingeniozitatea metaforică a teoreticienilor memoriei. De la faimoasa imagine platoniciană a memoriei ca tablă de ceară, trecând prin asemuiri ale memoriei cu biblioteci și depozite, pivnițe și labirinturi, palate și teatre și sfârșind cu analogii organiciste precum asemănarea cu un stomac sau cu un fagure de albine, memoria nu a dus lipsă de comparații metaforice. Teza inescapabilității limbajului metaforic se verifică din plin și în domeniul interdisciplinar de studiu al memoriei sociale (social memory studies), în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asemenea, pe același fir (ana)logic, noțiunile de "naționalizare primară" (prin școală) și "naționalizarea secundară" (prin armată) sunt inspirate din conceptele centrale ale tradiției sociologice de "socializare primară" și "socializare secundară" (vezi Berger și Luckmann, 2008, pp. 177-198). 19 Limbajul organicist, cu referințe obsesive la patologii naționale, boli politice, cangrene spirituale etc. care lezează corpul românesc, formează registrul metaforic preferat al epocii. Încărcătura metaforică organicistă rivalizează în paleta discursivă a retoricii dreptei românești cu registrul expresiv belicos, de asemenea intens utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sociologice de "socializare primară" și "socializare secundară" (vezi Berger și Luckmann, 2008, pp. 177-198). 19 Limbajul organicist, cu referințe obsesive la patologii naționale, boli politice, cangrene spirituale etc. care lezează corpul românesc, formează registrul metaforic preferat al epocii. Încărcătura metaforică organicistă rivalizează în paleta discursivă a retoricii dreptei românești cu registrul expresiv belicos, de asemenea intens utilizat de retorii vremii. Recursul la metafore de inspirație organicistă este alternat cu apelul la expresii războinice: bătălii, fronturi, lupte, ofensive, tranșee etc. (E. Weber
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cangrene spirituale etc. care lezează corpul românesc, formează registrul metaforic preferat al epocii. Încărcătura metaforică organicistă rivalizează în paleta discursivă a retoricii dreptei românești cu registrul expresiv belicos, de asemenea intens utilizat de retorii vremii. Recursul la metafore de inspirație organicistă este alternat cu apelul la expresii războinice: bătălii, fronturi, lupte, ofensive, tranșee etc. (E. Weber, 1995, p. 87). 20 Formulele historia militans și historia cogitans sunt derivate pe baza mult mai cunoscutei perechi sociologia militans, respectiv sociologia cogitans elaborată în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creierului”), precum și poziția lui Schiller care afirma că Geisteskranken sind Personlichkranen („bolile psihice sunt boli ale personalității”). Ne aflăm în fața a două atitudini medicale, ce vor marca direcțiile de evoluție ale gândirii și interpretării fenomenelor psihice morbide; punctul de vedere organicist care localiza tulburările psihice în afecțiuni ale creierului și punctul de vedere psihologizant care considera bolile psihice ca afecțiuni ale personalității. Un alt aspect semnificativ care se impune în această epocă este reprezentat prin transferarea ideilor cuprinse în „teoria degenerescenței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai cu seamă în psihopatologie, nu se poate constitui ca „atitudine metodologică” decât după precizarea naturii obiectului. Pentru K. Jaspers, „obiectul psihiatriei este omul” și în această privință el remarcă două atitudini de interpretare și de abordare metodologică: a) dogma organicistă care afirmă că „bolile psihice sunt boli ale creierului” (W. Griesinger); b) dogma psihologică ce susține că „bolilor psihice sunt boli ale personalității” (H. Schüle). În fața cestor situații, raportându-se la natura obiectului psihopatologiei, K. Jaspers se întreabă „ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul politic fascist respinge, prin ideologia pe care o propagă, concepția atomistă asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației liberale insistând asupra adevărului absolut al concepției organiciste, holiste asupra societății. Potrivit acesteia din urmă, societatea funcționează precum un organism, și de aceea ea trebuie să acționeze în favoarea gloriei statului, întrucât individul, pe cont propriu, nu poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie fascismului accentuează asupra importanței statului, considerat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la scara întregii umanități. Totuși, între formele de manifestare ale fascismului italian și, respectiv, ale nazismului german există o serie de asemănări 23: ura împotriva liberalismului și a comunismului; atitudinea de manipulare a maselor, dominate de către conducător cu ajutorul propagandei; concepția organicistă asupra societății, bază a instaurării colectivismului; recursul la forța militară ca mijloc de a asigura disciplinarea indivizilor și sacrificiul acestora în numele statului total; exacerbarea elementului naționalist și a spiritului autoritarist. Deținerea puterii de către un partid unic, precum și identificarea puterii totale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
privilegiile celor puțini. În condițiile comunismului, libertatea ar urma să caracterizeze în egală măsură comunitatea și pe membrii ei individuali"29. Se observă arogarea caracterului de totalitate pe care îl presupune regimul politic comunist, precum și readucerea în scenă a viziunii organiciste asupra societății. În acest sens, analizând rezultatul sovietic al acestei proiecții ideologice, teoreticianul politic Raymond Aron considera că "acesta se vrea o vocație universală; vrea să fie regimul final al umanității sau, cel puțin, etapa inevitabilă și indispensabilă spre regimul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
asemenea definițiilor. Există două mari curente teoretice, cel al schimbării unidirecționale (care poate lua forma progresului sau regresului) și cel al schimbării ciclice. Dacă luăm ca și criteriu de clasificare paradigmele sociologice mari, putem distinge între teorii structural-funcționaliste, tributare concepției organiciste: aici încadrăm toate teoriile sistemice care afirmă că o schimbare într-o anumită parte a societății determină schimbări și în alte segmente ale ei, scopul fiind acela al realizării echilibrului; sau contribuția lui Parsons care vorbește despre trei procese aflate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Theories (II), ascensiunea și ascensiunea naratologiei nu înseamnă numai elaborări ale teoriei narative, ci înseamnă și valorificări ale teoriei lumilor posibile, teoriei informaționale și tehnologiei media , înseamnă amestecul de filosofie, lingvistică și analiză conversațională, conexiunea științelor empirice cu naratologia , abordarea organicistă și istorică, extensia retoricii și eticii în paradigme naratologice distincte , precum și extinderea teoriei narative care acoperă alte genuri și alte media. Clasic și post-clasic Ascensiunea din ascensiunea și ascensiunea naratologiei se suprapune perioadei clasice fondate pe lingvistica lui Saussure care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
trebuit să fie publicate Idées sur la philosophie de l'histoire de l'humanité în anii 1784-1791, pentru ca viziunea lui Herder să devină cu adevărat inteligibilă și nuanțele să devină evidente. El se sprijină în mod constant pe o metaforă organicistă a dezvoltării umanității percepute ca fiind analoagă regnului animal sau vegetal, cel puțin în ceea ce privește limbajul. Pentru Herder, "societatea este starea naturală a omului" iar această stare este, în egală măsură, cea a unei "națiuni cu un caracter distinctiv pe care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceste paliere, el neplîngîndu-se atît de implicarea directă a contemporanului În realitatea pe care o analizează, cît de nerecunoașterea sistemică și cantitativă a acesteia. „Nu știm cum funcționa mașina comunistă”, dar știm „ceea ce a produs”, observa Karpinski dintr-o perspectivă organicistă. Dacă Buhler tinde mai mult spre o viziune diacronică, spre surprinderea unei evoluții, a unui scenariu cu Început, cuprins și Încheiere, Karpinski optează pentru o perspectivă simptomatologică, spre evenimente cu valoare de simbol. Analizînd comunismul polonez ca „produs finit”, sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unde, din motive politice pleacă, revenind la chemarea împăratului Marc Aureliu după 2 ani. Va muri în cetatea luminii, Roma. în 202. Galen se afirmă ca enciclopedist, naturist în sensul rolului acesteia în vindecare, fiziolog și anatomist. în etiologie este organicist. Se inspiră , din Hippocrat, selectiv. Cunoaște maeștri din Cos și Cnidos, este teoretician comentând operele înaintașilor dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și sclavi accidentați mortal. Galen valorifică și tradiția timpului său. Se ocupă de astrologie medicală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]