260 matches
-
și să interpreteze raportul dintre spontaneitate și elaborare din poezia barbiană: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană? În jurul acestei întrebări - și a problemelor pe care ea le ridică - se structurează cartea de față". De remarcat este ideea organicității și substanțialității unei „lirici formal diverse și eteroclite ca «filosofie», cu evidente surse esoterice" (N. Manolescu). Criticul consideră că refuzul autobiograficului, al intimismului și al afectivității pornește de la dorința autorului jocului secund de a eluda naturalul, în beneficiul unor formule
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
de oroare"? Și tocmai pentru a combate această prezumată "oroare", Nicolae "Magnificul" încearcă, printr-o gesticulație grandilocventă, a-și visceraliza poezia, a o acredita ca o emanație covingătoare a ființei sale concrete, a alcătuirii sale anatomo-fiziologice. A-i acorda o organicitate de care să se slujească precum de un scut. Somatizarea creației d-sale nu exclude însă o notă autoironică ce subliniază menirea pozei în chestiune, poză ce formează o bufonerie sui generis, care, aidoma oricărei bufonerii ("măscăriciul nenăscutelor încă generații
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
mintă un intelectual: Nu putem afirma plenar...". Pe dracu'". Despre arivismul lui D.R. Popescu: "D.R. se amăgește să creadă că niște biete interviuri, niște documente inedite ori simpla prezență în revistă a unor nume consacrate rezolvă problemele de calitate, de organicitate și de orientare ale publicației. Fals. O revistă trebuie să aibă mai ales temeinicie și continuitate și nicidecum o strălucire conjuncturală. D.R. vrea, în primul rînd, să fie privit de ideologi, astfel că el face din Tribuna un mijloc avantajos
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
cameral, în maniera de supunere a unui suveran. Exemplificăm acest lucru prin prima parte a unui Cvartet de coarde în do major, semnată de compozitor în ziua de 11 septembrie 1906, la Caracalia - Dorohoi. Remarcăm aici complexitatea scriiturii concertante, precum și organicitatea substanței melodice, de esență românească prin stare și ethos, precum și eficiența sonoră a vocilor angrenate în discurs. Toate acestea ne dau dreptul să susținem existența unui concept format, particular în suma trăsăturilor originale. Nu există nici o îndoială că partea de
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
este obligat să creadă că ele nu-i sunt indiferente defunctului. Vărsările de sânge atât de mult practicate în timpul doliului reprezintă adevăratele sacrificii oferite defunctului." (Durkheim, 1995; 368). Comentariile de acest fel subliniază puternica dimensiune simbolică a practicii de doliu, organicitatea ei în raport nu doar cu alte ritualuri, ci chiar cu o componentă fundamentală a personalității umane. "Contrastul tulburător între exaltare și depresie" (Ricoeur, 2001: 97) constituie surse de energizare a unor procese mentale a căror semnificație se dovedește a
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
aceea, eu rămân cu credința că netoleranța structurilor de putere din Leningrad față de Brodski la începutul anilor șaizeci era provocată nu atât de versurile sale, ce nu conțineau nici o declarație politică, ci tocmai comportarea lui socială, așezată pe libertate și organicitate într-o variantă intensivă. El nu a comis, se înțelege, nici un fapt interzis de lege (până și vecinii săi din locuința comună i-au dat după arestare cea mai bună caracterizare), și, în condițiile de știrbire a libertății, el trăia
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
semnificative și interesante și în tot cazul coerente, neschematice, și în care epicul e scutit a mai trece prin mașina de balotat paie". Tiparul vechi al gîndirii lui Cornel Regman, ca o chezășie a solidității și ca un reflex al organicității, nu-l oprește a fi atent față de noutate (s-a manifestat ca o nedepășită instanță exegetică de întîmpinare a prozei), solicitîndu-l adesea față de factorii amenințați de discredit, rea înțelegere, dispariție. Am putea vorbi despre un soi de ecologie critică. într-
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
personalitatea umană i se pare a pendula excesiv pe instinctualitate, partea morală, ideală, fiind considerată o simplă mască. Citatele oferite sunt grăitoare. Pornind de la proza criticului, lui S. Damian i se pare că "injoncțiunea ideologiei" a condus la maltratarea propriei organicități a unor prozatori, cei vizați în continuare fiind Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda. Acestuia din urmă i se dedică un pertinent eseu, ce contrapune forței începuturilor, naturaleții și dezinvolturii primei faze de creație, scrierile "postmoromețiene", căznite, lipsite de inspirație adevărată
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
se apere de ingerințele heteronomiei)". Organicismul d-lui Mihai Șora, de sorginte naeionesciană, deci luminat de credință, consunînd însă și cu destule puncte de vedere ale unor Blaga, Eliade, Noica (dl. Sorin Antohi îl pune în legătură și cu "noua organicitate" a lui Martin Buber), e adînc jignit de artificiul țipător, de impertinența istorică a "noii orînduiri" comuniste, chipurile "legice". În afara celei legate de conceptul de "libertate", mai apar în sfera discursului comunist două confuzii. Una privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
durerii și a morții, armonia sunetelor și a mișcării vine din altă lume; torționarii o folosesc pentru a crea aparența unei lumi reale. Interpreții se străduiesc să evoce ce ar mai putea rămîne din sublim, cînd el este întinat în organicitatea sa; sînt ireproșabili cînd joacă ezitarea între fals și corect, cînd mobilează, cu trăirea lor, spațiul dintre onoarea artei și degradarea ei. Cele cîteva trăsături prin care sunt individualizate victimele contribuie la performanța grupului. Memorabilă este prezența handicapatului mintal: interpretul
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană, nu doar prin extrovertirea pe care o adoptă ca pe-o marcă distinctivă, ci și prin propensiunea sa către
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
actul expresiei, așa cum îl concepem, implică și punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și reconstrucția, încatenarea ideilor, emergența lor captată și călăuzită. Dicțiunea ideilor și nu retorica lor pentru că dicțiunea implică organicitatea și, dacă termenul nu e, cumva, prezumțios, trăirea." (p. 257) În rândurile acestea, ferme, dar calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca făcând corp comun cu ideea (și nu, așa cum îndeobște
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
ă// Astăzi, cînd toate se șterg, el de ce nu s-a șters?/ Să fie, cu vremea, desi potolit, tot mai viu?" (Intertextualism). Aspirația acestei producții nu e disjuncția, ci conjuncția. Nu analiza (separarea în imagini statice), ci sinteză care sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual și estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune ca rod al unei experiențe îndelungate, ale cărei drojdii s-au depus cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
frunzișul de cuvinte cade veșted/ în lume se abate o răcoare/ adînc prevestitoare/ așezînd pe creștet/ o împăcată-n sine așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale cu cosmicul. Mizei istorice îi este preferată miza condiției umane. E o revoltă nonviolentă a imanențelor acesteia. Intuitiv, autorul apelează la sprijinul realiilor cu valoare de simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
orice istorie imaginabilă/ încît nu va mai fi cu putință decît un viitor luminos și perpetuu,/ căci tot ce e departe luminează". Prăbușindu-se utopia, ar rămîne reperul limbii. Dar și limba nu face decît a rememora trecutul, constituind o organicitate nesigură, o cumpănă șovăielnică între increat și un creat coruptibil. Marele salt ar fi doar în trăirea sacrificială în sine, deverbalizată: "Numai cuvintele noastre ne vor lega de trecut/ ca ombilicul copilului de pîntecele mamei./ Astfel stăm toți înăuntrul limbii
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
de densitatea care dădea viață sunetelor. Detaliile s-au estompat; în unele împrejurări chiar au pierit. Ascultați o fugă de Bach: ce densitate a detaliilor! Un opus de Xenakis, din contră, nu mai e organic, ci abstract. La Bach sensul organicității întregului e girat de sensul amănuntului; la Xenakis, cucerirea atenției prin înțelesurile locale ale detaliului duce, inevitabil, la pierderea a însăși cheii lor. În general vorbind, muzica nouă se caracterizează prin aceea că partea pierde din înțeles în favoarea întregului. Dar
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
hărăbaia s-a prăbușit, regretată de mulți, nu numai de victimele ei. Un martor consternat al incapacității de a instaura un autentic regim democratic am fost, constatând nașterea și proliferarea unei societăți rupte cu totul de matca interbelică, de o organicitate în a cărei existență crezusem în nopțile înflăcăratului sfârșit de decembrie 1989. Și care, pentru mulți, de astăzi, rămâne o sperietoare. N-am ținut seama de urmările genocidului elitelor naționale, practicat de comuniști, genocid, de altminteri, care n-a trezit
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
ce vrea să spună. Neputința de a se exprima precis în chestiuni prin excelență vagi e sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Cipariu intuind supremația literară în epocă a poetului Doinelor și lăcrămioarelor, pe care Eminescu avea s-o fixeze în metafora "rege-al poeziei". Fiind "cea dintâi oglindă a poeziei românești, privită în totalitatea ei", concretizând "afirmarea deplină în unitate și organicitate a stării poeziei românești la mijlocul veacului al XIX-lea, nu numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea axiologică, selecția versurilor fiind reprezentativă și pe planul estetic" (Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
prozaică”, și „irealitatea imediată”. Realul apare figurat prin acest contact nemijlocit al senzoriului cu aparența, astfel încît ceea ce se ascunde în spatele său să aibă credibilitatea unei „funcționări” a ființei care se pune în stare de experiență lirică. Plecînd dintr-o organicitate existențială, poeta se regăsește în atmosfera unei domesticități asumate în concretul său, care, la rîndu-i, se mistuie în visul la care e delicios conectat: „E cald, prea cald, prea fierbinte/ în tabloul acesta cu ramă de aur/ în care tu
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
despre democrația globală, statul de drept și drepturile omului, ocolește cu delicatețe temele dreptei: națiune, biserică, familie, morala creștină, tradiție. Mai mult, el folosește drepturile omului drept cheie de deschidere a lacătului național, altfel spus drept șperaclu cu care distruge organicitățile etnice. Pe neoconservator îl recunoști după energia cu care avertizează asupra valorilor tribale care continuă să tulbure politica europeană — creștinismul și națiunea —, propunînd, drept înlocuitori ai prejudecăților noastre atavice, „națiunea universală" laică și „patriotismul civic". Că o națiune nu poate
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
construcția unei individualități, dialectica interioară a omului temperamental și a bovarismului, inițiativa "omului deliberativ" dau structura particulară. Lovinescu a accentuat mereu relația intimă a ideilor sale cu "solul afectiv". Referitor la personalitatea sa, a subliniat de repetate ori atributele de organicitate și "proiecția fidelă a psihologiei". Am văzut că această proiecție nu e, totuși, fidelă în totalitate. Dispoziția bovarică, pe care o considera, cu oarecari ezitări, la fel de importantă în structura psihologică dihotomică, a privit-o uneori cu un ușor sentiment de
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu se leagă, ci se dezleagă într-o tensiune a absurdului, într-un necurmat joc entropic. Totul e posibil și imposibil în perimetrul acestui discurs rece, a cărui mare satisfacție pare a fi dezintegrarea. Factorul său originar: o neadaptare
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]