1,597 matches
-
încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul (cât îl avem fiecare) în pactizări și acomodări cu puterea, cu sistemul. Refuzul, chiar dacă nu a fost direct, el a existat în fuga noastră de retorica patriotardă, de arhaicitatea orgolioasă, naționalistă, în configurarea unui "calm al valorilor" deasupra condiției noastre, a finitudinii noastre. În construirea unui spațiu imaginar, eteric, dar și aluziv la terestru, prin contrast.
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
și puternic, îmi pusesem întrebarea aceasta. Într-adevăr, ce-ar fi?... Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
instituționalizat ulterior ca modernism înalt". Fapt remarcabil, criticii noștri interbelici sînt așezați într-o rețea de relații continentale, cu care n-am fost obișnuiți. G. Călinescu, care se simțea liber, deoarece "încă nu exista teroarea teoriei, ci, dimpotrivă, o afirmare orgolioasă a independenței de spirit într-un climat latitudinar, relativist", ne oferă, în locul unui tratat academic, Prelegeri de estetică (1939), "recurgînd uneori, ca H. Pater (apărător al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor, "indică o direcție stilistic-cognitivă care
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
n-am izbutit s-o tămăduiesc sau să-i micșorez cuprinsul" (Turnul febrelor). Deoarece e convins că "apoteoza Răului va dura" și că ea îi va cere sacrificiul, Orfeul contemporan își întrevede ispășirea în impersonalizare (o sinucidere simbolică a eului orgolios): "aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
două calități incontestabile: finețea cu care creează personaje feminine și farmecul memorialistic. Madame C., marchiza care își pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită numai cu porumbei pasați, cu ochi mari, negri, buze mici, orgolios strînse, cu o grimasă a lor, un fel de bufniță arctică", Fifi, care "nu făcuse decît pensionul, la călugărițe" și se lasă sedusă de un Bebe năbădăios - toate sînt personaje-femei cu o existență de cîteva pagini, dar care reușesc să
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
toate acestea, caut mereu compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori sunt niște indivizi oribili, orgolioși, inculți, răi, invidioși, cabotini, superficiali. În ciuda acestor constatări, mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
nu mai pot fi găsiți azi nicăieri în presă (nu-i mai puțin adevărat că o parte dintre ei au iești de bunăvoie din sistem - dar și despre asta vom mai vorbi). 3. Chiar dacă ar putea părea un fel de orgolios patriotism de breaslă, nu ezit să susțin că, în România postdecembristă, ziariștii sînt cei care au obținut cele mai remarcabile rezultate ca urmare directă a eforturilor lor. Chiar dacă se plîng mereu ,, Cîinii latră, caravana trece", ceea ce este deseori adevărat, foarte
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
de învinuiri îndreptate împotriva lui mai ales de sentințele nobiliare, trufașe... De trufia togelor imaculate zvârlite peste umăr cu disprețul aristocrat, insuportabil, al celor liberi din născare, părând a fi legați ca niște sclavi de propriile lor opreliști de castă, orgolioasele caste îngrădind cursul viu și întortocheat al vieții, cum este ea, nici sclavă, nici liberă: viața, pur și simplu, capricioasă, parșivă, vicleană, măturând orice înjghebare, fie ea cât de semeață în aparența ei de nezdruncinat. Fiindcă, asta era - realitatea, jertfită
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
asta. Știu doar că e altfel. Iar Dabija a reușit să ne arate această realitate incontestabilă. Aproape două ore Iureș ne demonstrează extraordinar că teatrul este cuvînt, că relația între actor și cuvînt este cea mai specială, capricioasă, dificilă și orgolioasă. Nu obosește nici o secundă în acest recital în care Valeria Seciu a acceptat să apară, cu grație, ca o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
în poezia rusă. Furată de propriile divagații autoarea amestecă rău lucrurile. Balzac, Heidegger, Sf. Augustin, Ulici, Dali, Homer, Cicero, Th. Hardy, Bacovia, Hesse, Breban (evident) etc. etc. se succed cu repeziciune, confuz, aproape superficial, într-o supărătoare și obositoare etalare orgolioasă de cunoștințe literare: "La Blaga "pura veșnicie absolută", - imponderabilul, - e sufletul ce este greu. "Nemurirea sufletului", cum scrie în Vorbiri însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
cîteva zile (a fost, apoi, împreună cu ai săi, invalidat), a trecut prin mai multe închisori. Era stimat, printre ai săi, dar nu agreat și simpatizat nici de cei din închisori sau lagăre nici de cei din libertate. Era teribil de orgolios și cerea tuturor să fie prețuit ca teoretician. Ceea ce era nu greu, ci efectiv imposibil de obținut într-un minuscul partid alcătuit, în marea lui majoritate, din oameni simpli sau sfertodocși. Nu pregeta să le arate adevărata identitate și, cu
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
conduceau partidul, el crezînd că dacă obține o catedră de economie politică la Universitatea din București își consolidează poziția. Vană înșelare de sine. Se izolează de ai săi, înconjurîndu-se de o sumă de intelectuali (în frunte cu Belu Silber), toți orgolioși și sfidători, neavînd grijă ca în ministerul pe care îl conducea să creeze, după obicei, măcar o organizație de partid. Iar în 1946 mai comite imprudența să rostească, la Cluj, două răsunătoare discursuri, în unul dintre ele declarînd că mai
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
și că Pătrășcanu și anturajul său (mai ales Belu Silber) îl tot ironizau public pe Gheorghiu-Dej, Silber neîncetînd să spună că PCR n-are timp să aștepte pînă ce secretarul general al partidului își va fi luat bacalaureatul. Iar Pătrășcanu, orgolios și prea sigur pe cunoștințele și relațiile sale intelectuale, sfida, consecvent, pe colegii din conducerea partidului, rostind, în 1945, la Cluj, în fața studențimii, celebrul discurs în care a declarat că înainte de a fi comunist este român. Lațul s-a tot
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
în care PNȚCD, din lașitate, l-a exclus dintre membrii săi, George Pruteanu n-a făcut față situației. În loc să apere în continuare cu fervoare doctrina creștin-democrată, dovedind că este mai țărănist decât țărăniștii, sau măcar să se refugieze într-o tăcere orgolioasă, s-a mutat la PDSR. La PDSR! Chiar și într-o lume politică frivolă ca a noastră, în care politicienii se transferă de la un partid la altul în mod curent, gestul a produs stupefacție, fiind considerat fie o trădare, fie
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
est de răzvrătit subțire, din capul locului. După lecțiile primite în particular, Macedonski absolvă patru clase la liceul din Craiova. Urmează studii incerte la Viena, Pisa, posibil la Geneva și Neapole, care-l îndrituiesc a se socoti, cu o modestie orgolioasă, drept un "student" întîrziat și etern: Aș spune, arată Nicolae Oprea, că i se potrivește mai degrabă caracterizarea lui G. Călinescu referitoare la Eliade: "autodidact prin forța lucrurilor și mare devorator de cărți"". Însușindu-și învățătura de unul singur, Macedonski
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
și artei, poetul nostru își va fi conștientizat analogiile dintre biografia sa și cea a modelului: Similitudinea biografică devine cu atît mai expresivă cu cît se stabilește pe temeiul afinității temperamentale și nu al spiritului imitativ. Atitudinea de izolare romantică orgolioasă este deopotrivă "byroniană" și "macedonskiană". Cu anume deliberare, romanticul român din acea etapă traduce din Pelerinajul lui Childe Harold fragmentul Adio, țara mea natală. Plecarea orgolios-demonstrativă, expatrierea voluntară stă în firea ambilor poeți. Byron părăsește ostentativ Anglia la 28 de
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
metafizică și care se exprimă, pe de o parte, în dificultatea individuației (părăsirea Unu-lui originar), iar pe de alta în indecizia adoptării unei posturi convenabile pe scara regnurilor, a spețelor. Aspirația fiind, evident, refacerea unității prime, poeta se simte orgolios stingheră în existența sa hotărnicită, supusă inevitabilei stări de fragment. "Rodnicia" sa literară beneficiază de viziunea întregului doar în calitate de stimul tîrziu și nu de cauză: "Să nu fii bărbat sau femeie,/ Nici bătrîn sau copil./ Să nu fii piatră sau
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de secol - pe care a vrut să o cucerească e, oarecum, previzibilă. Într-un fel, Lily se aseamănă foarte mult
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
funcției pe care o reprezentăm decât nouă înșine. A-l sfătui cu competență pe principe presupune efort; a-l linguși pe principe fără a avea vreun sentiment față de el, este o practică curentă. (...) Să-ți fie pildă Nero pe care, orgolios peste măsură datorită seriei de predecesori, l-a răsturnat de pe culmile puterii barbaria și desfrâul său. Noi, aduși la putere prin luptă și datorită opiniei publice, vom fi întovărășiți de invidie, indiferent cât de străluciți ne vom dovedi. (...) Nero a
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
unul, și altul, însă, au ajuns să înțeleagă anevoie epoca în care trăim. Fie că doresc să se impună în fața confraților ori să dispună de întregul răsfăț al publicului, fie că încearcă să-și controleze precaritățile ori să-și dreseze orgolioasele viziuni, dorința lor de dominare este, cu siguranță, inferioară pretențiilor pe care le vehiculează. Cu toate acestea, doar mediocrii se gîndesc la onoruri. Or, numai mila și indolența înalță mediocritatea, după cum invidia și emfaza îngroapă talentul. Și poate că meschinăria
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
este un asemenea experiment: intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de dinăuntru" o viziune realistă și onirică în același timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa), de unde își trag seva identitatea și demnitatea sa umană. Cel
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
mai mult sau mai puțin ideală, ci caută un alt mod de a iubi. Iar acest prilej de schimbare l-ar putea aduce, după cum crede el înfierbântat de lecturi și doritor să devină un om cu totul nou, "femeile excesive, orgolioase" (cum le numește Al. Andriescu în postfață) din romanele lui Dostoievski sau "copilele enigmatice din Andreev" (după însăși expresia lui Ragaiac, p. 32) sau, poate și mai îndreptățit, Irina din romanul Fum de Turgheniev (cum credea Ibrăileanu). Adevărul e că
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
Sunt greu de suportat: eșecul și succesul (Andrei Bacalu). • Degeaba stai strâmb dacă nu judeci drept. • Măgarul troian. • În politica se cheamă că spune adevărul cine minte mai puțin. • Cinstește-ți părinții măcar că pe niște străini oarecare! • Modestia e adesea orgolioasa (Roni Căciularu). • Să călci în străchini și apoi să mănânci din ele... Hmm! • Cine visează căi verzi pe pereți, reușește la paștele căilor. • Dacă prostia ar ucide, ar fi o mare tragedie națională. • Vechile steriotipuri dispar greu. Cele noi și
PROVERBE COMBINATE & ÎNTÂMPLĂTOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382675_a_384004]
-
vechi din Adevărul literar și artistic în care Marin Preda avea o hernie de toată frumusețea, plină de înțelesuri. Oricum, felul în care comentează scrisorile lui Eminescu e neașteptat de cărtărescian. 3. Hagi e un mare fotbalist, dar și un orgolios care a stricat coeziunea echipei tinere. E bineînțeles de admirat curajul lui Cristian Tudor Popescu de a-și păstra bunul simț în ditamai procesul de mitizare, dar e și retorica găsirii unui țap ispășitor cît mai ilustru. 4. Decizia CIO
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]