329 matches
-
în viață încă cinci zile..." În cinci zile, aflase unul dintre asistenți, va veni de la Paris, în drum spre Atena, profesorul Gilbert Bernard, cel mai mare specialist... - ...Mai ales ambițios, repetă Laura. Vrei să fii ceea ce sunt atâția alții: filolog, orientalist, arheolog, istoric, mai știu eu ce altceva. Adică, vrei să trăiești o viață străină, viața altora, în loc să fii dumneata, Dominic Matei, și să cultivi exclusiv geniul dumitale... - Geniul meu? exclamase cu o prefăcută timiditate ca să-și ascundă bucuria. Asta presupune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Evitase să o discute în interviu; se mulțumise să citeze concepțiile clasice indiene, de la Upanishade la Gautama Buddha, referindu-se de asemenea la câteva interpretări contemporane, mai ales la comentariile lui Tucci. Reușise să-și păstreze anonimatul; era un tânăr orientalist, care se împrietenise de curând cu Veronica. Reușise mai ales să-și păstreze aceeași figură pe care începuse s-o construiască în august, cu părul adunat pe frunte, cu o mustață blondă, groasă acoperindu-i buza de sus. În seara
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
provine din prima rădăcină, dar nu putem fi chiar atât de siguri, după cum pare la prima vedere: substantivele care se formează în mod asemănător indică, de fapt, arte și meserii, iar adjectivele desemnează situații fizico-psihice; de aceea, pe bună dreptate, orientalistul și arheologul francez R. de Vaux (1960) se întreabă dacă nu cumva, la origine, termenul nu însemna „ziua care oprește, care împarte”. În orice caz, proveniența susținută tradițional pare logică, etimologia nu este absolut sigură și nici nu are importanța
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
băut Coca Cola direct din sticlă și T.S. Eliot te‑a privită oripilat. Ravelstein povestea fără jenă acest lucru despre el. Și despre răposata doamnă Glyph. Aceasta se născuse Într‑o familie foarte Înstărită și soțul ei era un mare orientalist. - Oamenii fermecați de ei Înșiși Își inventează singuri o semnificație specială, comenta Ravelstein. Țes În jurul lor fantezii orbitoare. Se prefac În niște libelule grațioase și zumzăie Într‑o atmosferă de perfectă irealitate. După care se apucă să scrie eseuri, poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Hagienuș. Lumea rea măbîrfește, dumneata nu lua în seamă... Știi cum sunt amicii. Eu cunosc pe dinafară lucrările dumitale: casa Chiriadi, casa Penescu, școala nr. 12, Banca populară... - Cu ce te pot servi, domnule Hagienuș? căută arhitectulsă curme adulațiile impiegatului orientalist. - Nu pot să-ți spun în drum, te rog să poftești la mine. - Cînd? - Acum dacă vrei. Nu stau departe. Curiozitatea birui pe Ioanide. Hagienuș locuia într-o casă veche, în fundul unei curți adânci. Odăile erau mari, neîngrijite și unele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Am și statuia, adăugă Hagienuș, de astă dată înviorat,cu un gest de șiretenie. La te uită! Și-l duse pe Ioanide la un geam ce răspundea în fundul curții. Acolo, între doi pomi, îngerul cu spada ondulată îndreptată spre fereastra orientalistului ducea de mână pe fosta doamnă Hagienuș. - Perfect! declară Ioanide. Numai că eu nu mă angajezcu construcția, fie și pentru prieteni, eu sunt arhitect, îți fac planul și-ți recomand pe cineva foarte modest, care îl va executa. Și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără reproș și emoție, intrigat mai mult de violentele contraste din firea orientalistului. Când împinse ușa să iasă afară, o femeie mai mult slabă fugea în vârful picioarelor spre fundul coridorului. Desigur, privise în odaie pe gaura cheii. IV În biroul lui de la parter, Saferian, așezat pe scaun și înconjurat de patru bărbați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Construcția ți-o inspectez gratis și-ți dau un meșter ieftin de tot. Hagienuș nu voia să înapoieze planul monumentului, jurîndu-se că va plăti când va avea bani. Ioanide pretindea ironic bani peșin, în fine, toți se puseră chezășie pentru orientalist și semnară solidari împreună cu el că sunt martori la obligația luată de a se plăti lui Ioanide în termen de trei luni suma de lei zece mii. Arhitectul împături frumos chitanța și o puse în portofoliu. Hagienuș întări înscrisul și oral
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul lui Hagienuș. Contrar așteptărilor, în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a angaja lucrarea. Ioanide îi făcuse niște combinații avantajoase, deplasând lucrători de la alte șantiere, reducîndu-i costul materialului la minim prin folosirea resturilor, îi transportase cu camionul statuia cu înger. Dacă Hagienuș n-ar fi comandat mausoleul, Ioanide era în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce fel. Fata, ținută din scurt de familie, n-avea unde să se întîlnească cu Hagienuș în oraș. Sub pretext de a se duce la mormântul mamei sale, pe care n-o cunoscuse, își dădea întîlnire cu viitorul bibliofil și orientalist la Bellu, și acolo, (mărturisea cu râs de silen Hagienuș) se sărutau în fața mormântului, nestingheriți de nimeni. Hagienuș își plasase monumentul soției lângă locul infidelității, care însă, după cât reieșea din vorbele lui, nu era așa de mare, fiind o simplă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și aci o explicație. Guvernanta nu era ușă de biserică și, între altele, copiii o prinseseră de câteva ori furând obiecte și cărți din odaia lui Hagienuș, fără a o denunța, căci în epocile de acalmie țiitoarea pândea toți pașii orientalistului și dădea informații copiilor. Hagienuș, om bătrân și cu slăbiciuni și tabieturi, suporta foarte greu lipsa auxiliarei sale și, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, amândouă taberele cădeau la tranzacție și reluau viața obișnuită. Orientalistul își iubea și copiii și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acalmie țiitoarea pândea toți pașii orientalistului și dădea informații copiilor. Hagienuș, om bătrân și cu slăbiciuni și tabieturi, suporta foarte greu lipsa auxiliarei sale și, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, amândouă taberele cădeau la tranzacție și reluau viața obișnuită. Orientalistul își iubea și copiii și nu putea sta multă vreme fără ei, impertinențele lor nu-l prea supărau, socotindule ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impertinențele lor nu-l prea supărau, socotindule ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul se simți jignit și neliniștit de aluziile pe care i le tot făceau de la o vreme copiii că vâră bani în cărți și piese arheologice. Meditând să-și scoată lucrurile din casă și să le plaseze în altă parte, plecă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru care de altfel ofereau sume derizorii. Copiii înțeleseră că numai Hagienuș ar fi putut vinde cu preț mare cărțile specialiștilor sau instituțiilor și că după moartea lui biblioteca ar fi putut fi oferită cu preț bun Academiei. Ceea ce strânsese orientalistul reprezenta o valoare. Prin urmare, copiii săi protejau volumele și medaliile lui Hagienuș cu un zel interesat, nu mai puțin folositor pentru bibliofil sub durata vieții. Spaima copiilor fu mare când văzură că Hagienuș iese pe poartă cu volume învelite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ardentă și prematură era liniștea și vorbea de ieșirea la pensie de vreo zece ani. A te retrage de la orice agitație, a avea bătrânețea asigurată și a te deda fără solicitudine din partea cuiva la preocupările tale favorite, aceasta era concepția orientalistului despre bătrânețe, de senectute. Din Seneca, singurul dintre stoici pe care îl tolera Hagienuș, recita pe dinafară. Studiile pe care le făcuse Regele Lear erau eminente, și încă și acum, când mergea în străinătate, avea acces la savanții iluștri, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce se putea ști, fiind extrem de disociativ. Când era vorba de a scrie, lucrul se schimba, Hagienuș nu trecea de titlul lucrării. Cu greu și-ar fi putut închipui un om mai puțin perspicace ce creier ascunde țeasta sileniană a orientalistului. Conduita Regelui Lear era a unui copil leneș și a unei femei curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu imaginația pe cele mai neînsemnate. Hagienuș dorea zgomotul și liniștea în același timp, adică o recluziune într-un sanctuar personal, unde să nu intre nimeni, asta însă în mijlocul unui cămin familial cât mai gălăgios. Trăit într-o familie numeroasă, orientalistul nu putea nici să mănânce la masă singur. De aceea cele cinci persoane din casă (trei copii, un ginere și guvernanta sa) reprezentau un minim de animație. Hagienuș se uita la copiii lui ca la ochii din cap, încîntîn-du-l chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
antichitate, profesa cea mai patriarhală religie. La unul din prânzuri, Hagienuș avu plăcerea de a constata că i se gătise mâncările la care ținea mai mult, plus plăcinta cu cremă, prăjitura lui favorită. Masa avea un aer suspect festiv și orientalistul, plin de zahăr pisat la gură din cauza plăcintei, privea suspicios la copiii și ginerele său, pregătit a face față oricărei eventualități. Spre a pipăi terenul, întrebă timid: - E vreo sărbătoare azi, ce e? - He, zise Petrișor, ofițerul, nu-i nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că le căpătase în schimbul unor sticle de vin negru vârtos, de dată veche, din via lui Hagienuș, de care era amator cineva. - Un vin sănătos, vechi e mai bun decât șampania,recunoscu Regele Lear, dar e bună și șampania. Și orientalistul scoase limba afară din gură, ca să sugereze că băutura îl înțepase în mod agreabil. Acum Hagienuș se aștepta la vreo lovitură din partea copiilor și, isteț, după căscături repetate, voia să se ridice. - Copii, zise, să trăiți și să fiți fericiți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să facă personal oficiul de lector ocultistic. - Știi tu, tată, ce-ți iese ție în cafea azi? - Ce? zise Hagienuș plin de curiozitate și tremurîndu-șiîn râs fălcile căzute. - Îți iese c-ai să faci o afacere minunată, pe onoarea mea. Orientalistul păru încîntat, deși un expert ar fi semnalat în pupilele lui unele sclipiri de inteligență. - Ce fel de afacere? - Păi, spuse ofițerul alunecând firesc de la planul misticla cel real, cafeaua spune adevărul. Ți s-a oferit o afacere bună prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
misticla cel real, cafeaua spune adevărul. Ți s-a oferit o afacere bună prin mine. G. Călinescu Hagienuș se uită la toți interogativ. Petrișor își mută scaunul lângă locul tatălui său și, prin mișcări insensibile, ceilalți se strânseră astfel în jurul orientalistului încît acesta se afla ca și arestat într-un cerc. Petrișor continuă: - O persoană a văzut cavoul mamei făcut de dumneata la Bellu și i-a plăcut grozav și propune să i-l vinzi. Hagienuș deschise ochii mari. - Plătește bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine! pară Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim, tată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trei sute de mii de lei, sculptura, numele lui Ioanide, face. Hagienuș ascultă știrea aiurit și zise bosumflat, dar moale: - Să vând eu mormântul nevesti-mi? Asta nu e frumos,copii, să știți că nu e frumos. Florica sări deodată pe genunchiul orientalistului și-i cuprinse gâtul cu mâinile. Petrișor se așeză în spatele scaunului lui Hagienuș și făcu și el un cerc de afecție în jurul umerilor tatălui său. - Tată, strigară aproape toți, ție îți dăm o sută cincizeci de mii de lei și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capul, îl cerem și îl punem dincoace, la cavoul tușichii. - Voi ăștia, tinerii, observă Hagienuș cu reproș mai mult admirativ, n-aveți nimic sfânt. Noi am trăit altfel, aveam o credință, un respect de părinți. Florica și Petrișor gâtuiră pe orientalist într-o strânsoare demonstrativă de simpatie. - Cum? Nu te iubim noi pe dumneata? Nu ți-am dat noiprăjitură cu cremă și șampanie? G. Călinescu - Las' că vă știu! Îi amenință șăgalnic Hagienuș. Dați-mi drumul că mă înec. Vreau să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de marele arhitect de renume internațional Ioanide, cu splendid monument funerar de sculptorul Hansen, reprezentând un arhanghel ducând de mână un simbol al celor morți, se vinde numai cunoscătorilor." Răposata madam Hagienuș devenise, precum se vede, în ingenioasa reclamă a orientalistului, o simplă abstracțiune în stare a satisface pe oricine de ambe sexe, bătrân ori tânăr. Hagienuș chiar compusese o inscripție latină, în hexa și pentametre, ca o legendă la statuie: Fii fără teamă, iubito, nu-ți tremure pașii, poarta Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]