192 matches
-
în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit și adorat cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pe Gusti Frățilă eu l-am descoperit, ca om, mult după 1990. De unde îl crezusem un optzecist marginal, nichitist votcar și, la ocazii, familiar cantautor al cenaclului Flacăra, l-am citit (și auzit pe CD) acum ca pe un suflet oropsit, de urs bătrân plimbat la bâlciuri derizorii, sincer și frumos mirat de tot ce i se întâmplă. Doar ce am dat de câteva ori mâna pe la târgurile de carte, el ca atent redactor la Editura All, eu ca nevinovat samsar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Aproape că-ți inspiră milă soarta fumătorului în Vestul sălbatec, unde Scotty își aprindea țigara cu o hârtie de zece dolari. Și se pare că militanții cei mai activi în cruciada care vrea să facă din bieții fumători o categorie oropsită, vânată peste tot, sunt foștii fumători înrăiți, confirmîndu-se, astfel, regula că fanaticii se recrutează, adesea, dintre renegați. Acum câțiva ani, am cunoscut în Lisa doi octogenari americani care plecaseră copii și nu veniseră niciodată, până atunci, în țară. Vorbeau o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mă mir cum te-ai îndurat De-al meu dor înflăcărat, Așa rău de te-ai scârbit Ș-atît te-ai deosebit. Dragostea ce-mi arătai Și nădejdea ce mi-o dai În veci n-aș fi socotit Să fiu așa oropsit. Ah, cerule nalt și sfânt, Tinde-ți mila pe pământ Și-mi dă al tău ajutor Ca un drept judecător. No. 31 Acel foc ce arde-n mine, Fosmu, este de la tine Și n-ai știre c-o să mor De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
El, care crescuse ca vai de capul lui, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de propriul tată?! El, care se dăruise cu toate ale lui, viață, supunere și entuziasm contra dușmanului, numai și numai miliției, securității și poporului muncitor, asuprit și oropsit, care fusese nenorocit de exploatarea care fusese pe capul lui până a venit comunismul și l-a ridicat din genunchi și l-a pus pe picioare? El, care se dezvoltase ca un stejar la răscruce de drumuri, singur în furtunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de punere în pericol care depășește poziția „individului în lipsă”. Sărăcie materială, suferință interioarătc "Sărăcie materială, suferință interioară" Nefiind, în general, socializați, trăind în condiții de pauperitate, dar luând totuși cunoștință de normele și de principiile bunăstării mercantilizate, cei mai oropsiți trăiesc ca pe o încercare deosebit de dură faptul de a se trezi în miezul precarității economice, de a trebui să se lipsească de toate, de a fi la discreția celui mai neînsemnat hazard. Fără speranța de a se descurca, întrebându
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vagabonzi ai nopții, ajunși amândoi în pragul unei crize de nebunie care îi apropie de moarte, de abandonarea condiției umane. Iar Lear nu se recunoaște oare în Edgar, în zdrențărosul aproape gol care rătăcește fără țintă, în acest „despuiat și oropsit al sorții”, prezent în iconografia Evului Mediu ca una dintre posibilele figurări ale strigoiului 1? Fără îndoială însă, piesa în care „cumplita grozăvie a nopții” se desfășoară în toată amploarea și oroarea ei este Macbeth. Macbeth sau omniprezența nopții. Noaptea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alină și se transformă. Mânia se potolește. I se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept urgiilor furtunii? De voi puțin mi-a mai păsat-nainte! Hai, isprăvește-ți
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai mici, eu nu aveam nici o meserie, mama era distrusă. Așa m-a găsit, pe la jumătatea lunii septembrie 1952, regretatul Ionel Corciovă. Nici el nu putuse intra la facultate, tatăl lui era învățător și mai ales chiabur. Eram doi copii oropsiți ai sorții, așa că ne-am hotărât să plecăm departe de Tecuciul care ne-a tăiat orice speranță. La 1 octombrie am plecat la Brașov să ne găsim loc de muncă, oricare ar fi acesta. El avea o oarece cunoștință la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
populației tutovene”. n. Răspunsul dat tutovenilor și bârlădenilor de către Ministerul de Interne: „urmați exemplul generalului Dumitru Dămăceanu!” În mod cu totul excepțional am găsit în același dosar cercetat și răspunsul (năucitor!) dat de minister cererilor stringente de ajutor ale populației oropsite din județul Tutova și orașul Bârlad. Iată-l, ca o dovadă scrisă, prin urmare grăitoare, a bulibășelii generale din acele timpuri în care și rușii își cereau porția fixată prin Convenția de Armistițiu, dar mai trebuiau aprovizionate și trupele noastre
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
scrisorile trimise lui Eminescu dovedesc acest lucru. Față de „Bădia Mihai”, „fratele” drag, Creangă își manifestă dorul cu simplitate mișcătoare, pură, așa cum reiese din scrisoarea datată 1880: „Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit și plin de jidani? O fi musai viața burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
publice, care cuprinde toate aspectele polis-ului: poetul declară că există decrete care-l laudă în mod public și tăblițe ceruite publice, care îi acordă lui Ovidiu anumite imunități (immunes publica cera facit); și deși nu este convenient ca cei oropsiți să se laude, orașele vecine îi acordă un privilegiu identic (Proxima dant nobis oppida munus idem)205. Nu este vorba, deci, de aprecieri private, ci publice, aș spune chiar politice. Și Ovidiu vrea să le aducă la cunoștință prietenilor de la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inimă foarte sensibilă, înnobilată încă și mai mult de o vastă cultură. Printre rânduri, poetul îi reproșează că nu l-a zărit printre puținii prieteni care au venit acasă să-l consoleze în momentul nenorocirii ("m-am simțit și mai oropsit din cauză că nu erai tu, care cu prietenia ta, mi-ai fi fost de mare ajutor"). Cel puțin acum, îi poate veni în ajutor de departe. Nu ar fi nici ușor, nici prudent (Nec leve, nec tutum) să-i scrie lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
enervat prestația lui Vișan. Dă-l Încolo, a jucat la mare meserie și Vișan. Și toată lumea din filmul ăla! Să nu uităm de Maia, mi-e drag de ea când o văd. Așa mă simt eu, Sandule, uneori, cel mai oropsit dintre pământeni! Grea viață... Păi de ce, măi Gore, nu-ți mai ajunge cearceaful? Nu ți-am zis să nu te mai Întinzi? Tu te tot Întinzi, vrei și aia, vrei și aia, e buget de austeritate, ce dracu`, trebuie să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pomenit nimic de împăcare? m-a întrebat mama albă la față și cu ochii mari de îngrijorare. Nimic! am izbucnit eu stârnind un nou acces de plâns din partea lui Kate, care era ținută în brațe de o Anna arătând tare oropsită. —Împăcare! a scrâșnit Helen. Doar nu l-ai primi înapoi, nu? Nu după ce te-a tratat cum te-a tratat! —Nu asta e problema! m-am smiorcăit eu. Voiam ca măcar să am posibilitatea să aleg. Voiam să pot să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și evaluat rolul cooperativelor în desfacerea produselor agricole și în promovarea regulilor de calitate în comercializarea acestora. Dincolo de abordările doctrinare socialiste referitoare la cooperație, care vedeau în mișcarea cooperatistă o cale de propășire, de ridicare a clasei muncitoare tot mai oropsite și mai sărace și care considerau că pauperizarea crescândă a muncitorilor a fost factorul principal care a condus la apariția ideii cooperatiste, se detașează o serie de factori obiectivi, de natură economică, care au determinat apariția și extinderea mișcării cooperatiste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
munca pământeană, apărată în toate ramurile ci de chiar clasele muncitoare organizate în bresle. Astfel teoriile liberale își găsesc astăzi cea mai amară ducere ad absurdum prin chiar puterea lor. Li s-a părut prea greu demagogilor noștri dominațiunea acelor oropsiți boieri cari erau români înainte de toate? Ei bine, - vor avea de de-acuma dominația banului internațional, o domnie străină impusă de străini. Li s-a părut grele si jignitoare demagogilor noștri îngrădirile cu care munca națională se încunjurase față cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de ori mai intensivă, o armată de o sută de ori mai numeroasă, o administrație de o sută de ori mai îngrijitoare, o justiție de o sută de ori mai dreaptă? Nu. Oricât de rea ar fi fost administrația acelor oropsiți boieri, ea avea un bun neprețuit pentru orice țară agricolă, adică săracă: era ieftină, cum mai ieftină nu se putea. Despre cultură nu mai vorbim. Nici azi - credem - învățatele odrasle ale d-lui C. A. Rosetti, Mircea, Cloșca și cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de conveniență și interes. Mai rămânea În picioare doar un ultim element al edificiului mental care Își afla originea În anii popularității iosefine și anume nădejdea că Împăratul Își va Întoarce În cele din urmă privirile și asupra celor mai oropsiți dintre supușii săi. Cu tot procesul de erodare continuă care se manifestă pe parcursul secolului al XIX-lea (mai ales la nivelul elitelor), această așteptare și speranță Își va prelungi totuși ecourile până la destrămarea definitivă a venerabilei monarhii. Pentru a surprinde
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
permanență creșterea unui trup viguros. Am trăit perioade tulburi de apăsare, subt loviturile lor ar fi putut ușor să intervie stingerea noastră. Totdeauna Însă, cu rezistența Îndîrjită a organismelor robuste, masele românești de pretutindeni au păstrat, și În cele mai oropsite zile, instinctul sigur al unei Înrudiri organice. Unitatea de suflet ni s-a menținut astfel fără știrbire de-a lungul vremii. Viața politică Îl acaparează din ce În ce mai mult, avînd și diferite demnități importante În stat, cea mai importantă fiind cea de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
și i-a dăruit Anei un fiu. Din spațiul oriental, acest prenume se răspândește până în spațiul autohton, fiind întâlnit în diferite credințe, obiceiuri sau creații populare românești, descântece. Ana Baciu, căsătorită Glanetașu, este fiica lui Vasile Baciu, slabă, urâtă, tăcută, oropsită, al cărui destin este marcat numai de suferință: crește singură, fără mamă, trăiește iluzia iubirii alături de Ion. Sedusă, făcută de râs în sat, abandonată de Ion, vede în existență numai suferință, fapt ce o determină să se sinucidă. VasileBaciu - prenumele
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
acestor termeni poate fi plagiatul: Scrierea Indirectă Liberă prezentată ca scriere (autentică). O altă aplicație poate fi în literatură: în debutul romanului lui Jane Austen, Mansfield Park, de exemplu, se redă o scrisoare către Lady Bertam de la sora sa oropsită, Frances. Scrisoarea se referă mai ales la perspectivele de viitor ale copiilor mulți ai lui Frances: Cel mai mare băiat al ei avea zece ani, un flăcău isteț, care tînjea să iasă în lume; dar ce putea face ea? Era
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
permanență creșterea unui trup viguros. Am trăit perioade tulburi de apăsare, subt loviturile lor ar fi putut ușor să intervie stingerea noastră. Totdeauna însă, cu rezistența îndîrjită a organismelor robuste, masele românești de pretutindeni au păstrat, și în cele mai oropsite zile, instinctul sigur al unei înrudiri organice. Unitatea de suflet ni s-a menținut astfel fără știrbire de-a lungul vremii“ <footnote Octavian Goga, Precursori, Editura Cultura Națională, București, 1930, p. 79 - 80. footnote> . Viața politică îl acaparează din ce în ce mai mult
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]