158 matches
-
exprimate de relația cordială stabilită între Legionarism și ortodoxism. Atracția înspre extrema dreaptă manifestată de BOR în postcomunism apare astfel ca fiind un avatar al anilor treizeici. Axa ideologică centrală a viziunii instituționale a BOR rezidă, desigur, în naționalismul etnic ortodoxist. Ideile forță ale "naționalismului ortodox" pot fi reduse la două postulate interconectate: i) România este statul românilor, și ii) a fi român înseamnă a fi ortodox (Andreescu, 2003, p. 35). Etnicizarea statului și identitatea român-ortodox asigură "naționalismului ortodox" propovăduit de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asigură "naționalismului ortodox" propovăduit de BOR un indubitabil caracter exclusivist etnico-spiritual. Revendicând rolul oficial de biserică națională a românilor, BOR a contribuit asiduu, în concert cu alte forțe politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic. Pe plan politic, legionarismul interbelic românesc s-a reîncarnat într-o serie de organizații și partide politice fundamentate doctrinar pe naționalismul etnic și românismul ortodoxist. Ca reacție politică la organizarea comunității maghiare în Uniunea Democrată Maghiară din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic. Pe plan politic, legionarismul interbelic românesc s-a reîncarnat într-o serie de organizații și partide politice fundamentate doctrinar pe naționalismul etnic și românismul ortodoxist. Ca reacție politică la organizarea comunității maghiare în Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR, înființată la 25 decembrie 1989), etnicii români s-au contra-mobilizat creând propria lor organizație politică cu caracter exclusivist etnic. La 1 februarie 1990 este înființată la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realitatea generală”), B. pledează pentru abolirea individualismului și pentru societatea autentică („etnică”), în armonie cu „misterul lucrurilor” și cu legile realității generale. „Curentul de autohtonizare” a culturii, pe care aveau să-l susțină și alți teoreticieni de la „Gândirea” (în speță, ortodoxiștii), atribuie autenticitate numai formelor culturale dezvoltate pe notele specificului etnic. Dacă întâia formă care s-a autohtonizat este, în concepția lui B., literatura, iar cea de pe urmă filosofia („expresia superlativă a cunoașterii de sine, fundamentală și armonizată”), în logica modernă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
la vreun grup ori mișcare literară. În al doilea rând, pentru că poezia unui poet-călugăr nu poate fi înțeleasă fără o cultură și o trăire religioasă profundă. Se poate afirma că A. continuă „linia” ortodoxismului, dar nu într-o manieră tocmai „ortodoxistă”: pe lângă influențe gândiriste, apar inflexiuni argheziene, alteori voiculesciene ori barbiene. Modalitatea în care interpretează - într-un excepțional articol inserat în volumul Din spumele mării, 1995 - Sonetele lui V. Voiculescu poate oferi cheia de lectură pe care autorul a hărăzit-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
plastici (Constantin Brâncuși, Theodor Pallady ș.a.) și o bogată corespondență cu Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Dinu Pillat, V. Voiculescu, Vladimir Ghika ș.a. Versurile debutantului N. anunță un poet religios autentic - în sensul sincerității devoțiunii -, devansând poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
o mare cultură filozofică scrisă, într-o cultură majoră, ele n-ar fi fost posibile. Să nu uităm totuși că întreaga generație a lui Noica, atmosfera spirituală în care s-a format au fost în mod incontestabil naționaliste, etniciste, izolaționiste, ortodoxiste, antieuropene etc., sub influența directă a lui Nae Ionescu. Textele, între altele, din Roza Vânturilor, sunt cu totul revelatoare. Constantin Noica, din acest punct de vedere, a rămas, în continuare, fidel sie însuși. își reluase preocupările și ideile anterioare în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
19. Ramurii de stânga i s-a datorat de fapt prestigiul literar de care s-a bucurat revista Gândirea în interbelic, deși Blaga a fost receptat de Crainic ca un intrus ce nu integra artei conceptul de etnos în sens ortodoxist 20. Ruralul ca leagăn al spiritualității românești a fascinat și noua generație - membrii grupării Criterion - ce nu s-a plasat însă sub ramura ortodoxiei, considerând că sensibilitatea umană se întemeiază mai degrabă pe exaltare mistică, și nu pe credință religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
În 1927 scoate, cu G. Nichita, revista Sinteza. De reținut articole despre Eminescu și Arghezi. Mai colaborează la Sburătorul, Gândirea. Din acești ani datează polemica lui G. Călinescu cu reprezentanții noii spiritualități. Mai târziu ironia lui se extinde și asupra ortodoxiștilor, în scrierile cărora, zice criticul, coboară sfântul mucenic Evlampie, sfântul ierarh Averahie, preafericitul Mamant etc. 1928 Scurt popas timișorean, ca profesor. 1930 Scoate revista Capricorn (nr.1 și 2, 1930), din care reținem eseul anti-gîndirist: De disparitione angelorum. 1932 Apare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am crescut cu macii și strugurii pe câmp. Da: mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape rouă. Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit. Da: mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. Capitolul XXVII ORTODOXIȘTII NICHIFOR CRAINIC Deși nuanțări mistice ale tradiționalismului se văd la mulți contemporani, Nichifor Crainic e acela care s-a străduit să dea o doctrină organizată. Cultura e, după el, un amestec de imponderabile și factori vizibili: sânge, limbă, pământ românesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Gândirea în noua serie redactată de Nichifor Crainic și ilustrată de pictorul Demian. Toți colaboratorii (Zaharia Stancu, Ion Marin Sadoveanu, D. Ciurezu, V. Ciocîlteu etc.) vin cu câte o notă mistică de obicei iconografică. Însă vom constata și alt fenomen. Ortodoxiștii cred în miracole și caută să le verifice în propria-le existență, dincolo de orice figură literară. M. Vulcănescu, presupunând că pictorul Sabin Popp a fost sfânt, regretă incinerarea lui, fiindcă s-a răpit eventualelor moaște putința de a face minuni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
POEȚI Fabulele lui Vasile Militaru au o mare răspândire, ele sunt însă triviale. V. Ciocîlteu rimează ironic pe tema dualității argheziene noroistele, A. Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-a fost proclamată manifest de redacție, care a pledat numai la modul general pentru reabilitarea noțiunii de spiritualitate, bruiată de accepții divergente, Astăzi însă, argumentată, precizarea se impune, pentru a detensiona un contencios ideologic persistent, generat de excesele naționaliste, ortodoxiste sau mistice ale spiritualismului. Astfel, poziția neoumanistă e semnalată începând chiar cu articolul inaugural, aparținând lui Petru Comarnescu, dar ea reiese la fel de limpede din eseul Spiritualitate al lui Mircea Vulcănescu (2/1934), unul dintre cele mai dense texte de referință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
românească”, i se tipăresc câteva conferințe ținute la Radio, precum și poezii din ciclul Acatiste și madrigale, datat 1941. Ajuns la credință în pragul adolescenței, așa cum mărturisea în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Răsăritene, pentru a inspira "extaze și vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție religioasă, un pietism monastic ortodoxist, ci mai degrabă un misticism estetizat în laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate în contextul modernității. Peisajele românești și arta populară oferă o sursă de inspirație inepuizabilă, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă românească îl ocupă tablourile cu subiect religios. Figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
multilaterală decât așa cum a fost privită de Burkhardt. Nici nu a fost singura mișcare, ci mai multe, În locuri și perioade diferite. Țările unde predomina catolicismul, ori acelea unde protestantismul fusese generalizat, au trăit alte experiențe În timpul Renașterii decât țările ortodoxiste sau islamice. Franța era un deosebit centru cultural, În domeniul filosofiei ori a științelor, cu puternică influență italiană. Anglia și Flandra au preluat din spațiul italian preocupările de natură comercială. În spațiul german, dispersat la vremea aceea, predominante erau Încă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
străin spiritului național. Această distincție introdusă de Bărnuțiu își va găsi rezonanța ideologică o jumătate de secol mai târziu, în faimosul și infamul articol semnat de Nae Ionescu, "A fi "bun român"" (1930). Exponent al autohtonismului românesc întemeiat în matricea ortodoxistă, Ionescu va delimita "bunul român" de "românul" per se. După criteriile de românitate postulate de Ionescu, Samuil Micu, Ion Brătianu tatăl, ca să nu mai vorbim de târgovețul Bercu Solomon, nu se califică drept "români", ci intră în categoria românilor de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ani permanență și 2 ani rezerva". Școala, chemată să modeleze conștiința națională ca o "a doua biserică", este la rândul ei modelată de armată, aceasta din urmă gândită fiind să finalizeze educația patriotică acționând ca "marea școală a națiunii". Mistica ortodoxistă, educația patriotică școlară și spiritul de disciplină militărească se întrepătrund pentru a alcătui climatul formativ al Românului. Devenite obligatorii, școala și armata sunt transformate în agenții inescapabile de naționalizare. Odată cu legiferarea serviciului militar obligatoriu ca datorie civică, armata devine a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice și constrângerile empirice și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
marcă ale culturii române au inspirat ideile forță ale naționalismului autohtonist, pe care le-au expirat apoi în sfera publică prin intermediul influentele lor scrieri. Principalele guri de vărsare ale curentului autohtonist au fost Nichifor Crainic și Nae Ionescu arhitecții etno-românismului ortodoxist, Virgil Madgearu și Constantin Stere promotorii țărănismului, izvorât din aceeași matcă a doctrinelor agrarieneîn circumscrierea căruia pot fi reperate și contribuțiile ideologice ale lui Nicolae Iorga (sămănătorism) și ale lui Lucian Blaga, în special prin teoria sa a "spațiului mioritic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legea nouă"" (p. 235). Găsim în acest citat ingredientele elementare ale tezei "trădarea cărturarilor" (Benda, 1993) [1927]. Apostazia nu se restrânge doar la credința ortodoxă, ci ipso facto, se extinde și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare identitară, în condițiile în care ortodoxia este definită ca piatra unghiulară a românismului. Denunțarea unirii cu Roma ca trădare identitare a românismului este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Papa: desbinarea Românilor în două tabere: uniți și neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează identitatea română
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești, interbelicul este perioada care cunoaște deplina osmoză identitară între românism și ortodoxism. Artizanii ei au fost teologi ortodocși de un ascuțit profil intelectual, de calibrul unor Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae, care au elaborat în scrierile lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat de N. Crainic (1997) [1937] dictează "LEGEA LUI HRISTOS, LEGEA STATULUI" (p. 245). Definind națiunea ca o comunitate etnică (neam) având identitate istorică, omogenitate de sânge, comuniune de suflet și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]