1,115 matches
-
invalid. Toată atmosfera lucrată cu grijă până atunci se dizolvă în sfârșitul tragic. Remarcăm construcțiile poetice: „eram calm ca o ploaie de vară, ca un copac tăiat, ca un ștergar verde”, stropii sunt reci, „ca amăgiri de rugină”, gara este „osândită la insomnii”. Ideea naratorului e că platitudinea milităriei poate fi învinsă prin iluzia iubirii și imaginație ludică. Doar că, așa cum se întâmplă cu Remus, cele două dispar fulgerător, pentru a deveni amintire pentru ceilalți soldați. În Dispariția violonistului, un instrumentist
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
marelui om să o scape de celălalt mare om ,căci e foarte rău". Nu e clar dacă ,rău" înseamnă aici ,grav bolnav" sau mai degrabă ,violent, agresiv, intolerabil" etc. Peste ani, G.Călinescu găsește vorbe grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osîndește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie ,scăpată de el". Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G. Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
oameni cu pregătire superioară nu se solidarizează cu durerea de cot a Guvernului... Noi, nu suntem așa, nici Haralampy, în momentele sale de nealcoolemie, nici eu, nu rămânem indiferenți la pătimirile semenilor. Dimpotrivă: ori de câte ori vedem la televizor câte-o făptură osândită de soartă să spună nimic minute în șir, ne contrazicem îndelung și cu deplină obiectivitate, ce să facem și cum să-i venim în ajutor... Fiind telespectatorii-adepți ai materialismului dialectic și având în vedere că din lupta contrariilor se naște
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
că președintele Băsescu nu are la îndemînă circumstanța atenuantă a parlamentarilor europeni, aceea de a nu fi trăit pe pielea lor ororile comunismului. Traian Băsescu a trăit pe pielea lui aberația comunismului, și totuși, aflat acum în situația de a osîndi oficial adevărul comunismului, refuză să o facă. Președintele parcă ar vrea să condamne doar experiența acestui adevăr atroce, dar nu și doctrina lui. Și atunci, eschiva președintelui României echivalează cu un refuz. Acest refuz nu se deosebește decît în detalii
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
spiritului nostru? Instanța acestuia devine un judecător implacabil al tuturor valorilor, pe care nu ezită, indiferent de gradul lor de prestigiu, a le scruta pe toate părțile, a le împresura cu o textură de obiecții și nu odată a le osîndi în termenii unei, să admitem, legitimități intelectuale. Dl Ciocârlie nu șovăie a-l admonesta și corija pe Pascal, la fiecare pas: ,A nu-ți fi frică de moarte e prejudiciabil, socotește Pascal. El scrie căŤomul care-și petrece atîtea zile
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
un roman despre Avram Iancu, cel adevărat, și despre un anume Axinte Grapini, ce se închipuie a avea o astfel de identitate în anii ^50. întemnițat la Marmația, falsul Avram Iancu îl cunoaște pe Iuliu Bădăcin (id est Iuliu Maniu), osîndit de regimul totalitar la temniță grea pe viață, pe care, în nebunia lui, îl confundă cu Simion Bărnuțiu: Va fi condamnat la doi ani și jumătate închisoare. Securiștii și procurorii declară că numai face pe nebunul, dar e perfect conștient
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
scuipate pe chipul și înaintea celui pregătit pentru jertfă. N-au lipsit nici spinii aduși de gardieni, nici bîtele care au înlocuit ramurile înverzite de salcie și n-a lipsit nici judecata lui Ponțiu Pillat din Pitești, care l-a osîndit la răstignirea în batjocură pe hîrdăul cu excremente. Și toate acestea pe fondul înjurăturilor și cîntecelor obscene. Cu scîrbă mare s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
și carieristă a autorului. Deoarece nu se află în chestiune păcatele extraliterare ale persoanei sale, ci tocmai cele săvîrșite prin cuvînt, deversate în operă cu un efect nociv. În vreme ce, în epoca lor de crîncenă glorie, politrucii culturali nu osteneau a osîndi ,arta pură", acum succesorii lor sofisticați pînă la o astuțioasă poziție dilematică o aduc în prim-plan, cu intenția de-a disimula derapajul etic-estetic, sau cum s-a zis, cu un termen persiflat de noii oportuniști, estetic. Două aspecte ale
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
pe Lucian Blaga prin luciditate și melancolie, prin capacitatea de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgduielile noilor stăpâni ai țării, prin gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii/ Rogu-te, nu osândi!; Greu e numai sufletul, nu țărâna). Pe Alexandru Philppide - autorul acelor versuri pe care le evocăm adesea cu toții, M-atârn de tine, Poezie/ ca un copil de poala mumii/ să trec cu tine puntea lumii / spre insula de veșnicie - îl
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
înghenunchează pe mormântul lui Constandin, „ridică brațele și blestemă”. Aici accentul cade pe forța blestemului, în timp ce la Kadare accentul e pus pe respectarea jurământului (besa), blestemul e doar un pretext provocator. Dar ambele texte lasă să se înțeleagă că biserica osândea legenda învierii unui om de rând. În scena Învierii, așa cum e gândită de Blaga, se produc metamorfoze de un macabru grotesc greu de imaginat regizoral. Fratele își aduce sora, pe un cal fantastic, în noaptea când la biserica satului se
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
creșterii lor duhovnicești. Și îi vor putea zări și recunoaște pe cei care s-au învrednicit de dumnezeiasca răsplată. - Concepțiile dumneavoastră sunt extrem de curajoase. În gheenă focul este veșnic. - Exact. Dar după cuvenita curățire, Domnul îi va ridica pe acești osândiți în obezi, psalmii 67.7 și 145.7 că și aurul stă în topitoare doar cât se curăță, ăsta este scopul. - Atunci veșnicia nu mai este... veșnicie? Nu înțeleg. - Dincolo nu mai avem unități de măsură a timpului. - ... - Și mai
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
cap coroana cea de spini, La tâmple picuri de rubini, Slăbit de chin și obosit... Între tâlhari Te stingi încet Și-Ți plânge inima în piept Privind poporul ce cîndva Cu-alai de flori Te-ntâmpina Și-acum Te-a osândit, nedrept! Te doare trupul din țărână Bătut pe cruce fără vină... Mai mult de-al sângelui izvor Te doare nepăsarea lor Și ura care îi dezbină! Te-au răstignit atunci, Isus... Pe lemnul crucii Te-au străpuns... Iar noi Te
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
să-Ți înțeleg Iubirea... Atâta har...și pace...și-ndurare Ce le reverși cu dragoste spre noi Acei ce Te-am trimis către pierzare... Și chiar dacă n-am fost atunci...acolo Și n-am bătut în cuie brațul Tău Te osândim și noi prin nepăsare Și prin păcatul ce Te-apasă greu! Dar ne-ai iubit o, Doamne-atât de mult Și încă ne iubești și mijlocești... Prin sângele ce încă se prelinge Veșmintele-ntinate curățești! Cum aș putea să-Ți mulțumesc
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
se zbate în furtună. Ei își văd de viața lor. M-au abandonat asemenea prepeliței ce și-a lăsat puiul neputincios la marginea lăstarului. Era și firesc nu putea să-și piardă pui sănătoși pentru un pui ce era deja osândit la moarte. Toate s-au dus și parfumul teiului și aroma plăcintei cu măr. A trecut într-o zi pe lângă mine un cioban. Mi-a făcut o ofertă bună, să mă ia slugă la oi. Îmi oferea o bucată de
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
n-a mai tras cortina pe scena dramei în pustii, Batrână oaste omenească în trupu-i urlă-n căi batute, Și orizonturi se despart iar sila zbuciumă-n redute, E arșiță în pragul lumii, vestigii-n gânduri de prăpăd, Doar Domnul osândit de vremuri ramâne-al cerului sobor, Tot ce e scris în adevăr în scripte barzii au dat onoruri Răstălmăcirii nasc unghere spre colțul negru-al disperării, O, moarte-n cruci respir perfidă, ne vom întorce-n frumuseți, Ești jalea lumi-n disperare
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
-i cruță. Sunt născuți de-o mamă, Poartă chiar un nume. Trăiesc a lor dramă Pribegind prin lume. Într-o zi de vară Dacă noaptea-i prinde, Dorm pe bănci în gară, Când somnu-i cuprinde. Cei ce-și poartă crucea Osândiți de soartă, Sunt pătrunși de lancea Vieții,ce nu iartă. Ei își duc amarul Cuibărit în cuget. Când se stinge farul Pleacă al lor suflet. Distrugând cenușa Risipită-n ceață, Rămâne doar crucea Ce-au purtat în viață. Gabriela Amzulescu-Zidaru
ÎȘI DUC CRUCEA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385181_a_386510]
-
Ioan Hrisostom. Smerenia împreună cu dragostea sunt foc și lumină pentru că izvorăsc din însăși persoana Mântuitorului, care ne îndeamnă pururea: “Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre”. Smerenia nu se mânie, nu osândește, nu bârfește, nu disprețuiește. Aceasta este smerenia. Lucru mare este acesta ca cineva să primească darul smereniei. Cu adevărat, mare este acela înaintea oamenilor. Cel care are smerenie este un om înțelept, este omul lui Dumnezeu. Or, pentru lumea modernă
MAICA DOMNULUI – O ALTFEL DE ABORDARE A LIBERTĂŢII RELIGIOASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384603_a_385932]
-
pe pământ , în neprihănire și curăție . Iar în versetul 47 ; Domnul ne spune : ”cel ce crede în Mine , are viața veșnică” , deci are intrare slobodă pe porți în cetate , unde va trăi fericirea în vecii vecilor și nu va fi osândit la pedeapsă în veșnicie . Rezultă foarte clar că alipindu-te prin credință de Hristos Domnul, te alipești de fericirea ta însuți pentru veșnicie , pentru că acolo în cetatea de lumină nu va mai fi nici lacrimă , nici plâns și nici durere
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
hotărâri, ne așteptăm ca Eugen Dorcescu să abandoneze definitiv îndeletnicirea scrisului. Peste tema biblică nu mai poate trece. Cele laice devin tot mai robite addagiului ecclesiastic. Fără falsă mâhnire, îi respectăm decizia, recunoscând anabasisul absolut la care Eugen Dorcescu a „osândit” anevoioasa trudă a lui Dosoftei. Chiar și din această perspectivă, Biblicele lui Eugen Dorcescu instituie o veritabilă și fundamentală carte de căpătâi a omului modern, sufocat de angoase. Caligraf, 6/ 2005. Referință Bibliografică: CONSTANTIN STANA: POEZIA CA INSPIRAȚIE DIVINĂ / Eugen
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
de odinioară în București, după decembrie 1989, cu aceleași gânduri și intenții de îmbogățire prin jefuire, cunoscând puternicul iz fanariot al capitalei - pe care otomanii au pus-o pe Dâmbovița, să le fie mai aproape când vroiau să-i mai osândească cu ceva pe valahi, să nu mai bată drumurile până la Târgoviștea lui Vlad Țepeș. Și la fel ca pazvangiii mahomedani de pe vremuri, străinii năvălitori de acum s-au repezit la devastarea țării, găsind la București destui citadini netrebnici cu care
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
fost și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală, cu modestie, cu incantație morală. De Marele Preot ai fost întrebat de ești Tu fiul celui binecuvântat. „Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit. Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit. Te-ai lăsat crucificat după ce drumul vieții ni l-ai arătat, căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit încât pe Tine, singurul Fiu, morții pământene L-a dăruit. Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți, crucificat ca om
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Vindecător, Stăpân ai fostși-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,cu modestie, cu incantație morală.De Marele Preot ai fost întrebatde ești Tu fiul celui binecuvântat.„ Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.Te-ai lăsat crucificatdupă ce drumul vieții ni l-ai arătat,căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubitîncât pe Tine, singurul Fiu,morții pământene L-a dăruit.Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți,crucificat ca om de
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
mă faci să pot visa din nou trimite-mi vocea ta prin fulgi, ecou, și-n visul ce mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată... Numai ea în miezul iernii nu îngheață,-i prea curată. Sursa foto-internet Referință Bibliografică: SALT PESTE TIMP- Scrisoare către Eminescu / Ana Podaru
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
durerea nostră,Să ne dai un semn numai la ... XV. ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]