174 matches
-
pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul de curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și în purtări, osândit... Livia, soția lui Octavian Augustus, se spune că ar fi fost și o ferventă a misterelor egiptene, zeiței Isis, ființă tiranică, poruncitoare. Și că Ovidiu ar fi fost prea legat de Fabius Maximus în favoarea căruia ar fi încercat să intervină
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
un ofițer și tratată cu mult respect, ca și când ar fi fost un personaj oficial, fu condusă pe un dâmb la un scaun, de unde se vedea bine locul execuției, lângă un zid, fără a fi posibilă o comunicare între ea și osândit. Ofițerul stătu lângă prințesă până la sfârșit, invitînd-o cu mare deferență să ia loc pe scaun, care era de fapt un fel de fotoliu de fag pentru birou, cea mai decoroasă mobilă ce se putuse dibui pentru o față așa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ambasadori Pandrav ori Giani, ce ați zice, c-un cuvânt, daca într-o țară în care pe toată lumea o cheamă Meyer și Muller, tot ce e deasupra sa clasă guvernantă, ar fi străin? Ce-ați zice? Ticălos popor, ați zice, osândit a munci ca vita pentru a hrăni străini, străini și iarăși străini". Dar oare ce e de zis pentru o țară în care pe oameni îi cheamă Bucur, Bodea, Codrea și Florea, Păun și Catalin, Terinte și Pîrvul, Ursu și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fiii Celui Prea Înalt, căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. 36. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv. 37. Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osîndiți, și nu veți fi osîndiți; iertați, și vi se va ierta. 38. Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se topiră din sufletul nostru toate simțămintele pătimașe, care îl fac pe om să se târască. Iubiți credincioși, Hristos a înviat!.. Iși începu părintele paroh, predica. .Dar, cât a pătimit Iisus pentru mântuirea noastră, oamenii, care prin păcatul lui Adam osândiți am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
România, Începând cu dictatura lui Carol al II-lea, continuând cu dictatura lui Antonescu, cu comuniștii până În ’89 și cu neocomuniștii de după ’89 i-au considerat pe legionari și pe simpatizanții lor „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor mereu osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis și nu a săvârșit fapte infamante. Singura lor ,,vină” a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor bețive, oh!, cele cântate în versuri de însuși hobbitul Bilbo!), da, așa cum ai găuri globul de păpădie uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa polenul marmeladificat al crinilor minții osândite la moarte, pusă la copt în rola anotimpului glorios. Locul ales nu îngăduia mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să-mi duc până la capăt meseria mea de detectiv particular Ăscrisesem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
înțeles nimic din complexitatea acestei probleme și acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinul acestei țări. Pentru spiritele problematice, care își dau seama mai mult de umbrele istoriei universale decât de luminile ei, care înțeleg că există neamuri osândite și ratări fatale decadente precoce și anonimate inevitabile, aderența la direcția internă a unui popor în naștere nu este un act atât de spontan. Precum sânt oamni care iau cunoștință de ei înșiși, care ating un nivel de autoconștiință târziu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care le poate da știința: „Din Egipt, din Chaldeea, din Tibet, o Înțelepciune uitată, pentru renașterea spirituală a Occidentului”. Belbo Îl Întrebă cui urmau să fie trimise depliantele, iar Garamond surâse În felul cum surâde, ar fi zis Belbo, sufletul osândit al rajahului din Assam, cel din romanul lui Salgari: „Am cerut să mi se trimită din Franța anuarul tuturor societăților secrete existente În lume, și nu mă Întrebați cum de poate exista un anuar public al societăților secrete; uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintâi credincioși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uită împrejur parcă ar fi așteptat o întrerupere. Întâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând că e farsor, Gross continuă disprețuitor: ― Statul!... Statul care ucide!... În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi, cei osândiți să murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm patria, prietene, moștenirea strămoșească! îl întrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și niciodată nu știi unde-i binele și unde-i răul, căci ce-a fost bine azi, mâine va fi rău... În clipa când Dumnezeu ar părăsi pe om, definitiv, fără speranță, lumea ar deveni o imensă mașină fără conducător, osândită să scârțâie infinit, fără rost, îngrozitor de fără rost... În asemenea lume viața ar fi un chin atât de cumplit, că nici o ființă simțitoare nu ar mai putea trăi!... Ar fi într-adevăr sfârșitul lumii... Gross îl privi cu dispreț, zâmbitor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
le creează iluzia că sunt mai presus decât alții și în momentul în care le consideră suficient de atașate, le atacă cu aceleași mijloace puse la dispoziție anterior, pentru desființarea altora, le demonstrează că de fapt sunt niște biete larve osândite la uitare dinainte de a se fi născut. Pe urmă le dă drumul în lume, așa TREJI, cum sunt, îi lansează în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul ștefan, se încăpățânează împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea ochilor omului, osîndite să bată nouă hotare pînă la vărsatul de ziuă. Lumînăruca aia era bobul de jar al sufletului lor atîta cît să-și vadă drumul și să atingă țărîna cu tălpile lor de ceață. Într-o asemenea urmă de strigă călcase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
După aia, chiar și plânsul părea un alt mod jalnic de-a trece peste moment. Orice emoție părea o cale prostească și fără rost de-a tăgădui ceea ce văzuseră. Orice faptă părea un nou început al unui alt vis stupid, osândit. Puteau face un alt film. Înființa propria lor companie de producție. Însă acum, orice ar fi făcut, știau că nu era real. Nu vor fi niciodată așa cum și-au închipuit. Și oricât s-ar fi străduit, oricâți bani ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
FOST PENTRU MINE O REVELAȚIE. SÎNT SIGURĂ CĂ VĂRUL MEU E BINE INTENȚIONAT ȘI CĂ ÎNTR-UN FEL AR FI EXCELENT PENTRU MINE SĂ MĂ MĂRIT. DAR MĂRTURISESC CĂ NU M-AM GÎNDIT NICIODATĂ LA CĂPITANUL HEDROCK CA LA INDIVIDUL OSÎNDIT SĂ-MI ASCULTE TOATĂ VIAȚA CICĂLELILE. DIN NEFERICIRE EXISTĂ UN ALT MOTIV PENTRU CARE AM EZITAT SĂ MĂ MĂRIT ȘI DECI SĂ ADAUG UN AL TREILEA CONFLICT LA CELE DOUĂ MENȚIONATE DE PRINȚ. EU... TELEECRANUL DE LÎNGĂ SCAUNUL EI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea prin asta că nu existau jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest Purgatoriu, vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea cu vârful dinților. Ce gust pot avea smochinele atunci când te știi de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a suferi? O fericire care Închide ochii să rămînă singură? Pe măsură ce aș asculta glasul fierbinte și posomorit al Cassandrei, aș vedea tot mai clar că ea stă cu mîinile goale, Într-o așteptare fără iluzii, ca În povestea Danaidelor osîndite să umple cu apă un butoi fără fund. Și n-ar avea ce să-mi șoptească decît un gînd cu care nu am ce face: Privește această mare și această dimineață care va semăna cu una ce va fi ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să dărâme colegiul cu mâinile goale! Cărămidă cu cărămidă! Îi venea să se scufunde în abisul Timpului și să-l grăbească. O eternitate să devină o secundă și să se facă praf sub puterea sa! Dar nu putea... Timpul, cel osândit și păcălit, îl păcălea acum pe el și îl osândea la durere! N-ar fi primit niciodată moartea sa! Știa că nu va avea rost să o scoată pe Eterna și să-și găsească sfârșitul, pentru că ea va refuza sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Poate că numai Creața avea puterea să mă schimbe și chiar dacă nu eram băiatul de care să se îndrăgostească, simțea ca și mine o nevoie acută de-a fi împreună. Poate că făcusem parte cândva amândoi din acel străvechi androgin osândit să se desprindă în două, doar pentru a se reîntregi odată și-odată. Poate că nu iubirea ne ținea împreună ci convingerea că ne aparținem prin alte legături pe care nu ni le puteam explica. Gândurile mă copleșeau și uitasem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
personal al lui Katsuyori, și cei doi frați mai mici ai săi, îi fuseseră sincer devotați stăpânului lor. Sozo avea douăzeci și șase de ani, următorul avea douăzeci și unu, iar cel mai mic, doar optsprezece. Împreună, își apăraseră, cu fidelitate, seniorul osândit tot timpul, de la căderea noii capitale, până în ultimele momente de pe Muntele Temmoku. — Cu asta, pot pleca fără regrete. Golind ceașca pe care o primise, Sozo se întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ce mic în adevăr! Sâmburele crud-al morții e-n viață... Și-n mărire Afli germenii căderei. Astfel toate sunt în fire, Astfel au căzut Romanii, mari în bine, mari în rău. Da-i cumplit să vezi un popor osândit să fie mare Chiar în rău, că mereu crește rușinoasa-i degradare Și nici moartea nu-i trimite ne-nduratul Dumnezeu. Căci a morții braț puternic, când stă viața s-o despartă, Nu se-ndură să ridice sîngeroasa-i lungă bardă, Cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui, ci închipuiri osândite ale unor tăinuitori. — Mamă, ăsta e un loc al zartosht-ilor? întrebase. — Da, iubitule, îi spusese strângându-i mâna în pumnul ei. O neliniște zvâcnea ca o inimă între zidurile de stâncă și se înălța spre tavan. Era spaima apăsătoare a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]